Duminica a XVII-a de peste an

Rugati-va, fratilor

Deseori auzim acest îndemn: Rugati-va, fratilor, dar stim ce este rugaciunea?

Catehismul ne da o definitie lapidara: înaltarea mintii spre Dumnezeu.

Multi oameni de spiritualitate avansata considera definitia incompleta, fiindca prezinta numai o latura a rugaciunii; este drept, pe cea mai buna, rugaciunea contemplativa - înaltarea mintii - dar mai sunt o multime de alte fapte bune care pot fi considerate rugaciune, cum spune sfântul Paul: Fie ca mâncati, fie ca beti, ori altceva de faceti, toate sa le faceti spre preamarirea lui Dumnezeu (1Cor 10,31). Ca sa stim cu adevarat ce este rugaciunea, nu este lucru usor. Singurul care s-a rugat cu adevarat a fost Fiul Omului si numai el ne poate spune, ne poate învata ce este rugaciunea. Apostolii vedeau atitudinea lui Isus în rugaciune si au fost foarte impresionati, de aceea i-au zis: Doamne, învata-ne sa ne rugam. Rugaciunea însasi este Isus, el fiind singurul mijlocitor la Tatal, singurul prin care orice ruga îsi capata sensul, îsi atinge tinta. El a spus: Cine m-a vazut pe mine, l-a vazut pe Tatal (Lc 14,9). Rugaciunea este o nastere a lui Isus în noi si a noastra în Isus prin care ajungem la Tatal, la cunoasterea iubirii în sine, devenind o fiinta noua (Ef 4,24) în urma unei actiuni tenace de a ne ruga neîncetat (Lc 21,36).

Abraham era o fiinta omeneasca destul de constienta de necesitatea rugaciunii si s-a angajat sa se roage si pentru cei care nu se roaga, sa-i salveze. El intervine pentru Sodoma si Gomora, dar nu reuseste, fiindca lipseau cei zece drepti.

Isus este o fiinta umana care se angajeaza tot pentru salvarea omului. El intervine pentru o sodoma mondiala si reuseste sa salveze lumea, fiindca cei putini i se alatura în rugaciune; si vor sa devina sarea pamântului si lumina lumii (Mt 5,13-14), devin asemenea lui Isus prin Botez, cu dreptul de a i se adresa lui Dumnezeu cu numele de Tata (Rom 8,15).

Pentru a mentine si în noi o existenta angajata pentru salvarea lumii, Isus ne-a dat nu numai rugaciunea sa, ci si puterea de mijlocire la Tatal (1Tim 2,5-6).

Sunt multe rugaciuni frumoase în lume, dar nici una nu se poate asemana cu cea pe care ne-a dat-o Mântuitorul. Evreii au rugaciunea de capetenie Sema Israel - Asculta, Israele, Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn. El sa fie binecuvântat! Gloria împaratiei sale este vesnica. Sa iubesti pe vesnicul tau Dumnezeu din toata inima, din tot sufletul si din toate puterile tale! Cuvintele acestea pe care ti le spun astazi, sa le ai întiparite în inima ta si în sufletul tau. Sa le sadesti în fiii tai si sa vorbesti de ele când sezi în casa ta, când mergi pe cale, când te culci si când te scoli. Sa le legi ca semn la mâna si sa le ai ca pe o tablita pe fruntea ta. Sa le scrii pe usorii casei tale si pe portile tale. Va veti aminti de toate poruncile Domnului pentru a le împlini si nu veti gresi împotriva lor nici cu ochii nici cu inima. Aceasta rugaciune trebuia spusa de trei ori pe zi. Arabii au si ei rugaciunea lor preferata. Muezinul cheama lumea musulmana de cinci ori în 24 de ore la rugaciune cu strigate puternice, ba chiar amplificate de aparatura moderna cu mult mai multi decibeli decât cei admisi pentru a nu deranja. Ruga lor este: Singur Dumnezeu este mare. Eu marturisesc un singur Dumnezeu. Eu marturisesc ca Mahomed este profetul sau si trimisul lui Dumnezeu. Veniti la rugaciune! Veniti la biruinta! Dumnezeu singur este mare; Dumnezeu este unul singur. Aceasta rugaciune este formata din primele versete ale Coranului si se numeste Fatiha. Ea începe asa: În numele lui Dumnezeu infinit de bun, milostiv; slava lui Dumnezeu, Domnul Universului, infinit de bun, milostiv, stapânul zilei de judecata. Pe tine singur te adoram. De la tine singur noi cerem ajutor. Calauzeste-ne pe calea cea dreapta, pe calea acelora carora tu le-ai dat binefacerile tale, nu pe calea acelora care au fost obiectul mâniei tale, nici a celor respinsi. Amin.

Superioritatea rugaciunii noastre - Tatal nostru care esti în ceruri - este evidenta. Ea este rugaciunea lui Isus, a Fiului lui Dumnezeu, este adusa din cer. Primii crestini o pretuiau atât de mult încât o pastrau printre lucrurile secrete ale credintei si era protejata de Lex arcana. Catehumenii o aflau si o învatau abia la sfârsitul pregatirii lor pentru sfântul Botez (dupa cum relateaza sfântul Ciril din Ierusalim).

Transfigurarea lui Isus în rugaciune i-a determinat pe ucenici sa-i spuna: Doamne, învata-ne sa ne rugam, adica Învata-ne sa fim ca tine.

Rugaciunea Tatal nostru constituie legatura de comuniune cu Dumnezeu si cu toti oamenii, este o traire intensa a legii supreme, a legii celei noi a lui Isus, a iubirii fata de Dumnezeu si fata de aproapele, este o deschidere universala si cu cel mai puternic accent pascal, adica savârseste mereu o trecere de la omul vechi la cel nou. Spunând Tatal nostru, Isus este cel care se roaga în noi, fiindca el l-a trimis pe Duhul Sfânt în inimile noastre care striga cu suspine de negraita bucurie: Abba-Tata (Gal 4,6). Duhul Sfânt este acela care ne face vrednici de a intona Tatal nostru, ca pe cel mai frumos imn, prin care ne rugam cum se cuvine: în spirit si adevar (In 4,23).

Unii au crezut ca aceasta rugaciune are o lipsa, nu acorda Duhului Sfânt nici un rol, de aceea au încercat s-o remedieze prin înlocuirea cuvintelor pâinea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi prin Duhul tau cel Sfânt sa vina asupra noastra si sa ne curete de orice vina. Dar s-a observat ca asa ceva nu se potriveste. Este drept, Duhul Sfânt nu este mentionat în mod expres în cuvintele rugaciunii, dar se afla în inima celui care se roaga (cf. Rom 8,26), numai prin el putem spune Tatal nostru.

Religia crestina si-a capatat renumele de religia iubirii; aceasta datorita faptului ca Isus ne-a învatat ca Dumnezeu ne este Tata, adica fiinta care iubeste ceea ce a creat si este al nostru fiindca s-a angajat sa ne slujeasca, mai ales prin Fiul sau, ca din aceasta slujire plina de caritate noi sa întelegem ca suntem frati. Iata cum prin rostirea chiar numai a primelor doua cuvinte - Tatal nostru - în spirit si adevar, noi putem împlini toata Legea si profetii (Mt 5,17).

Un student african, absolvent al unei universitati europene, întrebat pentru ce s-a facut crestin, a raspuns: Ca viata mea sa se înnobileze. Da, nu poate fi noblete mai mare ca aceea de a-i spune lui Dumnezeu Tata, de a fi fiul lui Dumnezeu, frate cu Isus si cu toti oamenii.

Cerul exprima transcendenta lui Dumnezeu si speranta noastra în tot binele care ne poate face fericiti.

Prin cuvintele Sfinteasca-se numele tau recunoastem ca Dumnezeu singur este mântuitorul tuturor oamenilor si cerem ca sfintenia, adica mântuirea, sa se extinda în întreg Universul, la toata faptura careia Adam si urmasii lui au fost chemati sa-i dea nume (cf. Gen 2,19), ca fiecare sa-si îndeplineasca menirea în armonie spre gloria Creatorului. Numele lui Dumnezeu cuprinde toata faptura, tot ce exista, totul trebuie sa arate sfintenia lui.

Prin cuvintele Vie împaratia ta cerem ca între noi oamenii sa se creeze un spatiu tot mai larg pentru adevar, libertate si iubire, în care oamenii sa traiasca armonia unei lumi noi, având la baza unirea dintre firea umana si cea divina realizata de Duhul Sfânt în sânul Fecioarei si revelata noua în Isus Cristos.

Prin cuvintele Faca-se voia ta precum în cer, asa si pe pamânt cerem cea mai profunda identificare a omului cu Isus. El a împlinit vointa Tatalui în cer, adica în cele prielnice, fericite, cu aceeasi perfectiune pe pamânt, adica în cele neprielnice, nefericite, în patimirile cele mai crâncene pâna pe crucea de pe Calvar, fiindca numai asa putea sa intre - trup si suflet - în slava învierii si sa stea de-a dreapta Tatalui în împaratia cerului.

Si, ca sa nu uitam ca munca noastra poate fi zadarnica, sa produca spini si palamida (cf. Gen 3,18), sau sa ne fie izvor de pacate si egoism, Isus ne-a învatat sa o punem sub binecuvântarea Tatalui ceresc si sa recunoastem în pâinea cea de toate zilele atentia continua a aceluia care face sa rasara soarele si trimite ploaia peste toti, drepti si nedrepti (Mt 5,45). Pâinea este semnul îndurarii Tatalui, ca si noi sa fim înduratori: si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Cerem sa fim ridicati, pentru a ridica si noi pe altii, ca sa ne aratam vrednici de iubirea care ne iarta greselile si ne da pâinea vietii.

Prin cuvintele si nu ne duce pe noi în ispita, ci ne mântuieste de Cel Rau cerem, nu atât ca sa fim scutiti de ispitele si de încercarile inerente vietii, ci ca sa putem trage folos spiritual din ele, mai ales rabdarea care duce la mai multa credinta si speranta.

Rugaciunea Tatal nostru cuprinde toate, ea este minunea pe care Isus ne-a pus-o la îndemâna pentru a deveni minunati.

Doamne, îti multumim si-ti fagaduim ca o vom spune în spirit si adevar. Amin.