Duminica a XII-a de peste an

Camasa lui Cristos

Numele de crestin, pe care îl poarta toti cei botezati si au devenit partasi ai lui Cristos (Evr 3,14), a fost dat pentru prima data ucenicilor din Antiohia (Fap 11,26). Acest nume, pe care îl purtam si noi, nu numai ca ne onoreaza, dar mai ales ne obliga sa fim o preotie sfânta, popor agonisit de Dumnezeu ca sa vestim în lume minunatiile celui care ne-a chemat din întuneric la lumina sa, sa exercitam o preotie împarateasca si sa fim un neam sfânt (1Pt 2,5-9); sa nu fim înselati de pacat, ca sa pastram pâna la sfârsit viata cea noua care ne vine de la Cristos (Evr 3,13-14), ca sa nu aparem în ziua judecatii drept cristosi mincinosi (Mt 24,24).

Referitor la Mesia, profetul Zaharia spune ca va fi mare plânset în Ierusalim (lectura I-a). De ce? Pe de o parte, fiindca însusi Isus a plâns asupra Ierusalimului (Lc 19,41), pe de alta parte, asa cum am spus în duminica trecuta, multi au plâns în urma lui Isus când l-au vazut cu crucea pe umeri, cu cununa de spini pe cap sau atârnând pe lemnul blestemului, dar cei mai multi au plâns când si-au dat seama de gravitatea faradelegii rastignirii lui si apoi când si-au adus aminte de profetia lui la asediul roman condus de Titus si Vespasian, ca din Ierusalim nu va ramâne piatra peste piatra, totul se va prabusi (Mt 24,2).

Doua lucruri trebuie sa meditam azi mai profund: Cine este Cristos si ce vrea sa ne spuna camasa sa?

La întrebarea lui Isus, pusa ucenicilor sai: Dar voi, cine ziceti ca sunt eu? Petru raspunde: Tu esti Cristos.

Ca sa stim si noi cine este Cristos si, prin el, cine suntem noi si de ce trebuie sa plângem, trebuie sa întelegem mai bine ceea ce a voit sa spuna Petru despre Isus când a afirmat ca este Cristos.

Cristos, cuvânt din limba greaca, înseamna Cel uns, adica Mesia, trimisul Tatalui ceresc. Dumnezeu însusi i-a dat acest nume lui Isus înca din clipa întruparii (cf. Mt 1,16-21; Lc 1,31), fiindca s-a zamislit de la Duhul Sfânt, care îl unge din prima clipa a existentei lui în sânul preacuratei Fecioare Maria cu darul sfânt al preotiei si al jertfei divine, ca sa poata fi recunoscut ca Fiu al lui Dumnezeu (Lc 1,35) în actiunile sale revelatoare, cuvinte si semne, prin iertarea pacatelor (Lc 24,47).

Unsul Domnului apare în Apocalipsul sfântului Ioan drept regele regilor si Domnul domnilor, caruia i se cuvine toata cinstea si marirea (Ap 17,14; 19,19).

Isus însusi explica aceasta ungere ca pe un sigiliu profetic, spre a consemna actiunea sa de a aduce vestea cea buna saracilor, aplicând siesi textul mesianic din profetia lui Isaia care spune: Duhul Domnului este asupra mea, fiindca Domnul m-a uns sa bine vestesc saracilor, m-a trimis sa vindec pe cei cu inima zdrobita, sa propovaduiesc celor robiti libertatea si celor prinsi în razboi eliberarea, sa dau de stire un an de milostivire al Domnului si o zi de razbunare a Dumnezeului nostru (61,1-2). Isus, ca Fiu al Omului, si-a dus misiunea la bun sfârsit, fiindca a fost uns de Tatal cu darurile Duhului sau Sfânt înca din clipa zamislirii în sânul Fecioarei Maria, dar mai ales dupa smerita sa prezentare la apa Iordanului spre a fi botezat de Ioan (Mt 3,16), dupa cum prezisese tot Isaia ca se va odihni peste el Duhul lui Dumnezeu, Duhul întelepciunii si al întelegerii, sfatului si tariei, stiintei, evlaviei si al temerii de Dumnezeu (11,2-3). A fost uns cu darul întelepciunii, de aceea crestea în întelepciune, statura si har înaintea lui Dumnezeu si a oamenilor (Lc 2,53), adica facea vizibil ceea ce primise invizibil în clipa întruparii încât uimea pe batrânii renumiti pentru întelepciunea lor si care se întrebau uimiti: De unde are el întelepciunea aceasta? (Mt 13,54; Ap 5,12); iar sfântul Paul va confirma mai târziu ca în Isus sunt ascunse toate comorile întelepciunii si ale stiintei (Col 2,3). A fost uns cu darul întelegerii. Atentia acordata copiilor (Mt 8,10), scuzele aduse celor pacatosi ca sunt bolnavi (Mt 9,12), ca nu stiu ce fac (Lc 23,34), ca mai are si alte oi pe care trebuie sa le aduca în staul etc. toate demonstreaza întelegerea sa divina fata de nevoile oamenilor. A fost uns cu darul sfatului. Sfaturile cele mai întelepte sunt acelea care se refera la bunurile cele mai pretioase, la cele cu valoare vesnica. Sfaturile evanghelice au format si formeaza elita Bisericii - sfintii -, toate persoanele consacrate pentru castitate, saracie si ascultare, dar mai ales pe cei care au trait eroic porunca noua a iubirii. A fost uns cu darul tariei. Nu este putere mai mare ca aceasta, de a-si da sufletul si de a-l lua din nou, de a învia din morti. Duhul Domnului l-a uns cu darul învierii, spune sfântul Paul (Rom 8,11). A fost uns cu darul stiintei. Acela are darul stiintei care cunoaste tot adevarul. Isus îsi începea întotdeauna predicile sale prin cuvintele: Adevar, adevar va spun (In 1,51; 3,3 s.u.), definindu-se pe sine însusi: Eu sunt adevarul (In 14,6), promitând si ucenicilor sai pe acelasi Duh Sfânt care îi va conduce la cunoasterea întregului adevar (In 16,13). Posedând toata plinatatea stiintei (Col 2,3), toti, chiar si dusmanii, îl numeau învatator. Apostolii, care l-au cunoscut mai bine decât altii, au dat aceasta marturie: Acum stim ca stii toate si nu ai trebuinta sa te întrebe cineva. De aceea credem ca ai iesit de la Dumnezeu (In 16,30). A fost uns cu darul evlaviei. Daca în noi se roaga Duhul Sfânt cu suspine negraite, cum spune apostolul Paul (Rom 8,26) si numai prin el putem sa-i spunem Tata lui Dumnezeu (Rom 8,15), Isus a fost prin sine omul rugaciunii prin excelenta (Lc 6,12; In 17,3-22); s-a rugat ziua, s-a rugat noaptea, s-a rugat în singuratate, s-a rugat în fata ucenicilor, s-a rugat în Gradina Maslinilor, s-a rugat pe cruce etc. Evlavios sau pios - pius - înseamna puternic, Isus s-a dovedit atotputernic prin rugaciune. A voit sa ne împarta si noua din piosenia lui si ne-a învatat sa ne rugam în duh si în adevar, ca rugaciunea noastra sa aiba acea ungere spirituala care îi place Tatalui; ne-a învatat cea mai frumoasa rugaciune: Tatal nostru (Mt 6,9). A fost uns cu darul temerii de Dumnezeu, adica si-a folosit întotdeauna autoritatea în conformitate cu vointa Tatalui. Vointa Tatalui i-a fost mobilul întruparii (In 6,38), hrana de fiecare zi (In 4,34), forta minunilor, asa cum spunea Bartimeu, orbul vindecat de Isus, fariseilor: Daca este cineva temator de Dumnezeu si face voia lui, pe acela îl asculta (In 9,31).

Datorita acestei ungeri cu Duhul Sfânt, autorul Scrisorii catre Evrei scoate în evidenta caracterul preotesc al lui Isus, aratând ca preotia sa este vesnica (3,1; 7,24) si în aceasta calitate a adus o jertfa care are putere vesnic mântuitoare, cum spune sfântul Ioan Gura de Aur: preot cu sufletul, jertfa cu trupul; sau, dupa expresia sfântului Ciril din Alexandria: Cristos s-a facut preotul propriei sale jertfe. Tot autorul Scrisorii catre Evrei pune în evidenta ungerea regala ce i s-a facut lui Isus la întoarcerea sa în ceruri prin sederea de-a dreapta Tatalui, ca o confirmare a ungerii cu Duhul Sfânt de la botezul din Iordan (Fap 10,38).

Daca ati urmarit si daca m-ati înteles, cred ca acum puteti spune cu sfântul Petru: Tu esti Cristos.

Dar tu cine esti? Cine suntem noi? Daca ne-ar întreba acum Isus, ce i-am raspunde?

Noi trebuie sa fim camasa lui Cristos, cea fara cusatura, pentru care soldatii romani au tras la sorti a cui sa fie (In 19,23-24). În jurul ei s-a tesut o adevarata legenda, care, fiind frumoasa si consemnata în cartea intitulata sugestiv Camasa lui Cristos de L.C. Douglas, va recomand sa o cititi. Dar camasa adevarata a lui Isus este aceea pe care o tesem si o croim noi prin viata noastra si se umple de parfumul ungerii lui Cristos prin Duhul Sfânt, traind în plinatatea întelepciunii, întelegerii, sfatului, tariei, stiintei, evlaviei si temerii de Dumnezeu, asemenea lui Isus. Isus vrea ca aceasta camasa a sa sa fim noi, sa fim fara cusatura, dintr-o bucata, într-o singura Biserica, atât de mare încât sa cuprinda întreaga lume - catolica -, atât de stralucitoare în sfintenie încât sa fie admirata chiar de îngerii cerului, încât sa para rupta din soare (cf. Ap 12,17; 19,7-8; 321,2-9), fiindca numai sângele Mielului o poate spala si îi poate da albul florilor de crin (Ap 7,14). Îmbracati-va în Cristos! ne îndeamna apostolul Paul (Rom 13,14).

Ca sa putem privi odata pe acela pe care l-am strapuns prin pacatele noastre, trebuie sa adaugam la sângele lui Isus lesia lacrimilor noastre (lectura I-a); ca sa fim camasa lui Isus una, fara cusatura (lectura a II-a), sfânta, catolica si apostolica si atunci, Tatal, care l-a îmbracat pe Fiul sau cu haina învierii prin ungerea cu Duhul sau, ne va unge si pe noi cu acelasi Duh pentru viata cea vesnica. Amin.