Duminica a III-a dupa Paste

Martorii Învierii: atunci si azi

Primele doua lecturi ale Liturgiei cuvântului de azi ne atrag atentia asupra martorilor învierii lui Isus: apostolii, în frunte cu Petru. Ei sunt maltratati fiindca îl predica pe Isus înviat si se bucura ca pot oferi aceasta marturie fizica despre marele adevar central al credintei. Apostolul Ioan, depasind barierele materiale, vede Mielul, care a fost înjunghiat si jertfit, cum îsi primeste rasplata din partea întregii creatii.

Oare numai suferinta si contemplatia jertfei pot face martori ai învierii Domnului? Oare numai vederea si atingerea ranilor lui Isus înviat pot da taria martiriului? Azi, mai putem avea martori ai învierii lui Isus? Da. Iata un exemplu, printre mii de altele! Când un soldat din Corpul de Armata Italiana, ajuns pâna în Rusia în timpul Celui de-al II-lea Razboi Mondial, a ucis o tânara din pura rautate din localitatea Rikowo, tribunalul militar l-a chemat în judecata. La proces, mama victimei, întrebata ca parte lezata ce pretentie are, a spus: Sa ajunga în harul lui Dumnezeu. Apoi, întorcându-se spre judecatori, a adaugat: Aici este o mama care plânge... Faceti ca o alta mama sa nu aiba de ce plânge în Italia! Iubirea care stie sa ierte este întotdeauna un martor al vietii, al învierii lui Isus.

Sa facem un pas mai departe si vom gasi si alti martori, mai ales dintre acei pentru care sfântul Francisc de Assisi se roaga: Sa te laude, Stapâne, cel ce iarta cu iubire; cel ce-ndura pentru tine nedreptati si prigonire, deoarece aceasta este suprema marturie despre moartea si învierea Domnului pâna când va veni a doua oara. Isus înviat cere tuturor acelora care au avut fericirea sa-l vada, sa faca ceva: femeilor venite la mormânt le cere sa-i anunte pe ucenici ca sa mearga în Galileea pentru a-l vedea (cf. Mt 28,10). Ucenicii au mers, dar acolo nu au stat cu mâinile în sân. Petru a zis celorlalti: Ma duc sa pescuiesc; si ceilalti au mers cu el. Toata noaptea s-au trudit si nu au prins nimic. Cred ca întorcându-se spre mal si-au adus aminte ca au mai patit si altadata asa ceva si acum se gândesc: Ei, daca ar fi si acum Învatatorul printre noi, sigur ca nu ne-am întoarce cu barcile goale! Isus cere fiecaruia un efort, care uneori pare zadarnic, însa de fiecare data apare el pentru a rezolva problema. Ucenicii vad un strain pe mal, care îi întreaba: Fiilor, nu cumva aveti ceva de mâncare? Tristi, obositi, flamânzi si aproape speriati, raspuns cu un Nu categoric. Le spune: Aruncati mreaja în partea dreapta a luntrei si veti prinde! Au ascultat si au prins 153 de pesti atât de mari ca, în mod normal, ar fi trebuit sa se rupa mrejele. Ioan recunoaste cel dintâi ca aici este degetul lui Dumnezeu si spune: Este Domnul.

Aceeasi minune înainte si dupa înviere, dar efectele sunt diferite. La prima pescuire minunata, când Isus i-a spus lui Petru sa arunce mreaja, el a obiectat: Toata noaptea ne-am trudit si nu am prins nimic (Lc 5,5); la pescuirea de dupa înviere, Petru arunca mreaja fara sa mai comenteze, desi cel care îi ceruse acest lucru era un strain. De ce? Înainte de învierea Mântuitorului aruncase mreaja pentru sine, nu era înca ucenicul lui Isus; acum îi cere un flamând si Petru crede ca Dumnezeu este Dumnezeul vietii. A învatat de la Isus ca trebuie sa ajunga pescar de oameni (Lc 5,10). Petru întelege ca chiar daca n-ar prinde peste, ar câstiga iubirea flamândului prin efortul sau zadarnic. Dar nu, Isus se ascunde sub chipul oricarui strain si poate face minuni.

Cu cât omul are mai multa credinta în iubirea facatoare de minuni - Credinta lucreaza prin caritate (Gal 5,6) - cu atât este mai harnic. Harnicia crestina este o marturie a învierii, fiindca ea apropie pe om de om mai mult decât apropie natura pe frate de frate. Daca i-ar fi cerut Andrei lui Petru sa arunce mreaja, asa cum i-a cerut "strainul" de pe mal, nu stiu daca ar fi facut-o.

La prima pescuire minunata Petru cade în genunchi si îl roaga pe Isus sa se departeze de el, zicând: sunt un om pacatos, Doamne (Lc 5,8). Isus i-a rasplatit ascultarea peste asteptari: Vei fi pescar de oameni (Lc 5,10); acum, aflând ca este Domnul, se arunca în apa, ca sa ajunga cât mai repede la Isus, pe care l-a tagaduit în patimire, ca sa-i ceara iertare. Este mai convins acum decât atunci ca este pacatos, dar acum crede în iubirea lui Isus mai mult decât atunci si de aceea nu-i cere sa se departeze, ci iubirea îl atrage ca un magnet. Ajuns la Isus, Petru nu se însala, acesta îi cere o declaratie deschisa si întreita despre iubire, dupa care, din pescar de oameni îl face cap al Bisericii sale: Paste mieluseii mei! Paste oile mele! Nu numai atât, ci îi mai descopera ca însasi moartea lui va fi o preamarire a lui Dumnezeu si, pentru a ajunge la înviere, asemenea Învatatorului, îi spune: Urmeaza-ma! (In 21,15-19).

De fapt, Isus invitându-l pe Petru sa-l urmeze în moarte si apoi în înviere, invita întreaga Biserica pe care i-a încredintat-o deci si pe noi. Ascultarea de urmasul lui Petru, de capul vazut al trupului mistic, ne face martori ai învierii lui Cristos.

Sensibilitatea si gentiletea lui Isus sunt dovada autenticitatii lui Isus istoric cu Isus înviat din morti. El îi numeste pe ucenici drept fiii mei, dovedindu-le ca prin moartea si învierea sa i-a nascut la o viata noua, la viata harului pe care ne-a adus-o prin întrupare. Comportamentul lor de oameni noi este rasplatit prin 153 de pesti mari, semn al minunilor pe care ei le vor realiza în lume, când primii crestini se vor recunoaste între ei prin semnul pestelui; le aprinde focul în chip minunat, semn al iubirii noi care trebuie sa le conduca viata; le prajeste pestele pe care el însusi l-a prins în chip minunat, ca semn ca initiativa lor apostolica îi apartine; îi invita cu drag: Veniti si mâncati! semn a ceea ce ei vor trebui sa faca în lume: sa invite pe toti oamenii la masa euharistica in persona Christi - în persoana lui Cristos. Pentru ca masa sa le priasca din plin, datorita ascultarii, muncii si aportului personal, Isus le cere sa aduca si sa friga ceva din pestii pe care ei i-au prins, fiindca acum li s-au deschis ochii si l-au recunoscut ca el este Domnul, stapânul a toate, iar ca sa-si aduca aminte ca în munca apostolica nu vor duce lipsa de nimic, Providenta îi va însoti pretutindeni. Si, fiindca ucenicilor nu le venea sa creada ochilor ca Isus înviat îsi continua activitatea sa de slujire - Fiul Omului a venit sa slujeasca si nu sa fie slujit (Mt 20,28) - le da sa manânce, adeverindu-si învatatura: Tatal meu lucreaza si eu lucrez (In 5,17) deci viata vesnica nu-i o stare inerta, ci o activitate creatoare de noi si noi minuni.

Credinta în învierea lui Isus trebuie sa ne faca si mai harnici! Cu câta bucurie si satisfactie citim documentele istorice în care ne este relatata harnicia stramosilor nostri (cf. Originea ceangailor din Moldova, pag. 123 nr. 51; pag. 152, nr. 104). Avem toata convingerea ca numai credinta în înviere i-a facut astfel.

Alti martori ai învierii din zilele noastre sunt toti acei care din spirit de credinta participa în fiecare duminica la sfânta Liturghie, fiindca duminica - Dies Domini - este marturia istorica a învierii lui Isus, pe care primii crestini au sarbatorit-o cu bucurie, parasind sabatul evreilor. Cei care îsi plâng pacatele si alearga, asemenea lui Petru la Isus de pe mal, la scaunul de spovada pentru a simti fericirea iubirii care iarta, marturisesc învierea; cei care se pregatesc bine pentru moarte, ca prin ea, asemenea lui Petru, sa-l preamareasca pe Dumnezeul cel viu; cei care, ascultând de urmasul lui Petru, înteleg din învatatura lui ca misterul credintei este izvorul vietii, deoarece iubirea este mai tare ca moartea, asa cum o afirma sfântul Paul inspirat de Duhul Sfânt: Dragostea nu piere niciodata (1Cor 13,8), sunt martori ai învierii Domnului.

Maica Tereza de Calcutta a iesit într-o seara în strada si a gasit un muribund pe care l-a luat si l-a dus în casa, acordându-i îngrijirea necesara. Când acesta si-a revenit, i-a zis: Am trait toata viata ca un animal, de ce vrei sa ma faci sa mor ca un om? Ea i-a raspuns: Fata ta este fata lui Isus. Pentru maica Tereza muribundul, bolnavul si flamândul erau ca strainul pe malul lacului Genezaret care a cerut apostolilor de mâncare. Prin iubirea ei, maica Tereza de Calcutta dadea tuturor napastuitilor convingerea ca fiecare, numai murind ca om, cu demnitatea de persoana primita de la Tatal, va ajunge la bucuria învierii cu Cristos.

Noi, prin ce fel de fapte ne aratam credinta în învierea lui Isus care este garantia învierii noastre? Trebuie sa luam problema în serios, deoarece este vorba de vesnicia fericita sau nefericita; cum spune proverbul: Fiecare va dormi asa cum îsi asterne.