|
Duminica a III-a din Post Dumnezeu se converteste? Se spune deseori: Historia magistra vitae - Istoria este învatatoarea vietii. Cadrul istoric de azi al lecturilor cuprinde arcul de timp dintre Moise si Cristos, în care descoperim aceasta convertire a lui Dumnezeu spre om prin înmultirea actelor sale de caritate. Se reveleaza lui Moise prin rugul arzator; îsi vadeste iubirea prin chemarea pe nume adresata lui Moise, prin vederea suferintelor poporului sau din Egipt si, culmea, prin descoperirea numelui sau: Eu sunt cel ce sunt, ceea ce însemna, la acea vreme, ca Dumnezeu îi acorda omului putere asupra divinitatii sale. Dumnezeu cheama omul pe nume. Acest lucru dovedeste ca el îl cunoaste pe om în profunzime. Orice cunoastere interpersonala se realizeaza numai prin afectiune. Când Adam a fost chemat sa puna nume celor create de Dumnezeu înseamna ca a fost chemat sa intre într-un contact intim cu natura, sa o cunoasca, s-o iubeasca si s-o apere. Când Adam greseste si Dumnezeu îl cheama pe nume înseamna ca Dumnezeu îl cunoaste, îl iubeste si vrea sa-l apere, sa-l mântuiasca, de aceea îi promite un Mesia (cf. Fac 3,15). Pe Abraham îl cheama pe nume, îi întregeste numele si-l face parintele multor neamuri (cf. Mt 1,1 s.u.); pe Samuel îl cheama pe nume în miez de noapte si-l rânduieste profet (1Sam 3); lui Simon-Petru îi pune nume nou, spre a-si întelege menirea de cap vazut al Bisericii sale (In 1,42); dupa înviere, Isus o cheama pe Maria Magdalena pe nume si ea îl recunoaste de Învatator-Raboni, fiind constienta ca Isus este acela care a cunoscut-o mai întâi si o cheama la bucuria, nu numai de a-l vedea viu, ci si de a duce aceasta bucurie ucenicilor sai; pe Saul îl cheama pe drumul Damascului si-l face apostolul neamurilor (cf. Fap 9,1-8). Cu toata ticalosia noastra, Dumnezeu continua sa ne cheme pe nume, pe numele de la sfântul Botez, când el s-a întors spre noi, ne-a iertat pacatul si ne-a dat viata cea noua a harului, ca sa-i raspundem la chemare si sa-i întelegem propriul sau nume de: Eu sunt. Cel care raspunde chemarii divine este binecuvântat, adica multumit si fericit, fiindca Dumnezeu îl face sa înteleaga taina numelui sau: Eu sunt, de aceea ai tu viata si un nume. În Vechiul Testament numele cuiva avea o însemnatate deosebita: indica functia pentru care tatal familiei îl predestina. Si, asa cum am mai spus, când cineva îsi descoperea numele sau altora, însemna ca le acorda putere de cunoastere asupra propriei sale fiinte si a destinului sau. Acest lucru nu se întâmpla decât între cei care se stabilea un raport de intimitate, de iubire. În Noul Testament, chiar la început, se realizeaza un miracol: o tânara fecioara din Nazaret, cu numele de Maria, capata putere asupra Fiului lui Dumnezeu prin faptul ca îngerul Gabriel îi descopera numele de Isus (cf. Lc 1,31); Iosif îi devine tata purtator de grija si cu autoritate asupra lui, fiindca si lui i se descopera numele lui Isus (cf. Lc 2,51). Sa ne întoarcem iarasi la Vechiul Testament! Când Dumnezeu i-a spus lui Moise: Eu sunt cel ce sunt. Acesta este numele meu, i-a dat puterea sa de a face minuni, de a întelege ca viata trebuie salvata, fiindca ea vine numai de la Acela care este. Cel care se apropie de Cel care este capata sensul existentei si al paternitatii divine, dar nu fara o jertfa, fara o renuntare, aceea de a-si scoate sandalele, adica de a renunta la mersul comod de mai înainte, spre a pasi spre viitor pe drumul aspru al acestei lumi denaturate de pacat. Scotându-si sandalele, Moise întelege ca viata este sfânta, existenta are un nou mers spre lumina, spre vesnicie, spre o reîntâlnire cu Abraham, Iacob si Isaac, cu toti cei care si-au petrecut viata pamânteasca în conformitate cu chemarea care le-a fost adresata. Cel ce vrea sa se apropie de Dumnezeu trebuie ca mai întâi sa-si scoata sandalele, sa umble în fata lui Dumnezeu cu umilinta si respect, sa se lepede de eul propriu si sa se supuna total vointei celui care îi detine secretul numelui. Moise s-a vazut descoperit, fara taina, când Iahve a aratat ca îi cunoaste numele si, fiindca a facut ceea ce i-a cerut, sa-si scoata sandalele si sa fie disponibil pentru un nou fel de viata, de aceea si Iahve îi da lui Moise putere asupra sa, de a-i folosi atotputernicia timp de patruzeci de ani în fata poporului ales, pe care l-a calauzit spre tara fagaduita. Sa revenim la Noul Testament! Aici faptele milostivirii divine ating culmea, fiindca, asa cum spune apostolul Petru plin de Duhul Sfânt: nu este sub cer alt nume dat oamenilor prin care sa putem fi mântuiti, decât numele lui Isus (Fap 4,12), fiindca Mântuitorul însusi confirma: Orice veti cere în numele meu, voi face (In 14,13); fiindca si cei rai, daca detin secretul acestui nume, pot face semne si minuni, fiindca în ziua judecatii vor spune: Doamne, Doamne, oare nu în numele tau am profetit si în numele tau am scos demoni si nu în numele tau am facut multe minuni? (Mt 7,23). Înviindu-l pe Isus din morti, Dumnezeu i-a dat un nume nou care este mai presus de oricare alt nume (Fil 2,9; Ef 1,20), este numele de care se folosesc apostolii pentru a împarti oamenilor viata cea noua: boteaza în numele Domnului Isus, ca în numele lui sa se plece tot genunchiul, al celor din cer, de pe pamânt si din iad (cf. Fil 2,10). La Botez, parintii cu credinta, adica cei care detin ceva din taina numelui lui Isus, dau copiilor lor nume de sfinti, cu speranta ca în viata vor fi ceea ce le spune numele: un alt sfânt Ioan, Stefan, Mihai, Maria, Clara, Margareta etc. Azi, lipsa de credinta a parintilor se vadeste prin numele copiilor, care sunt de toate, numai de sfinti nu sunt. Trist este ca acesti copii nu raspund la chemarea lui Dumnezeu, fiindca ei însisi nu-si înteleg semnificatia numelui de Mugurel, Zambilica, Labus, Kinga, Lacramioara etc. Isus, spre a accelera convertirea noastra, ne atrage atentia asupra semnelor timpului, folosindu-se de doua tragedii: de moartea galileenilor, provocata de Pilat si de prabusirea turnului din Siloe peste optsprezece insi. Nu se dau lectii mortilor, ci mortii vorbesc celor vii. Când lucrurile se precipita, când roata de la fântâna se învârte tot mai repede, înseamna ca sfârsitul este aproape, frânghia ajunge la capat. Nenorocirile Israelului s-au precipitat pâna în anul 70 când Ierusalimul a fost total distrus. Daca citim paginile ultimului secol, 1900-2000, istoria lumii se prezinta îngrozitor. Din cauza ciumei, a eruptiilor vulcanice, a cicloanelor, a cutremurelor de pamânt, a diferitelor epidemii, a inundatiilor, a tifosului, sidei si mai ales a celor doua razboaie mondiale, care au culminat prin bombele atomice de la Hiroshima si Nagasaki si a atâtor altele regionale, statisticile arata ca au murit subit si în chip dramatic peste 81 de milioane. Putem dormi linistiti zicând: Cu noi nu se va întâmpla asa ceva? Isus ne avertizeaza: Daca nu va convertiti, cu totii veti pieri la fel! Nu-i vorba ca vom muri de accidente, pe neasteptate, ci nepregatiti sufleteste, fiindca nu ne dam seama ca Dumnezeu ne cheama pe nume prin semnele timpului, anume: când lucrurile se precipita, când mor din ce în ce mai multi, când s-au inventat atâtea arme ucigatoare în masa, sfârsitul este aproape. Când Isus spune: toti, înseamna ca fiecare are trebuinta de convertire de la pacat la virtute, de la virtute la o mai mare colaborare cu Dumnezeu pentru mântuirea fratilor prin recuperarea timpului pierdut si valorificarea superioara a prezentului, ca sa ni se poata spune ceea ce Isus a spus despre femeia pacatoasa din cetate care, venind în casa fariseului Simon, s-a asezat la picioarele lui Isus pe care i le spala cu lacrimi si le stergea cu parul capului ei: I se iarta mult, pentru ca a iubit mult (Lc 7,37-47), desi convertirea ei era de putin timp. Sa nu ne facem iluzii: avem putin timp de trait si acest timp ne-a fost obtinut de Isus prin sângele sau preasfânt varsat în patimire, ca sa ne convertim din toata inima acum când Dumnezeu însusi si-a întors fata spre noi, s-a convertit spre caritate. Astazi, auzind glasul Domnului care ne cheama pe numele de la Botez, sa nu ne împietrim inimile noastre, ci sa-i spunem: Iarta-ne, Doamne, iarta pe poporul tau si în veci nu te supara pe noi! Amin.
|
|
Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS) tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro design și conținut copyright 2001-2024 * * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat |