Duminica I-a de peste an - Botezul Domnului

Botezati cu foc si Duh Sfânt

Parintele ceresc, ziditorul trupului si sufletului nostru, ne poarta de grija. Fiind creati dupa chipul si asemanarea sa, în centrul atentiei sta sufletul, dar nu neglijeaza nici trupul. Pentru sanatatea trupului ne-a lasat o infinitate de remedii medicale: medicamente, plante, ape, aer, soare etc. Foarte multi îsi redobândesc sanatatea în statiunile balneare, la izvoarele termale si minerale sau la mare unde soarele si apa fac adevarate minuni. Pe lânga aceste izvoare de sanatate trupeasca obisnuite, Creatorul a deschis izvoare extraordinare cu ape minunate prin care mii si mii de bolnavi îsi recapata fericirea sanatatii. De la piscina Probatica (cf. In 5,2-9) si pâna la izvorul minunat de la Lourdes, multe alte exemple s-ar putea aduce. Pentru sanatatea sufleteasca a tuturor oamenilor, Creatorul a deschis un izvor de apa minunata: Botezul - Mergând, învatati toate neamurile, botezându-le în numele Tatalui si al Fiului si al Duhului Sfânt (Mt 28,19). Prin acceptarea Botezului se raspunde invitatiei facute în vechime de profetul Isaia: Voi toti cei însetati, veniti la ape!

Ioan Botezatorul anunta ca dupa botezul sau cu apa va urma un altul cu Duh Sfânt si cu foc (Mt 3,11), ca un dar mesianic. Duhul Sfânt stim cine este si botezul cu el a început la Rusalii; dar cu foc, ce vrea sa spuna? Focul este judecata care va urma la sfârsitul lumii, dar care începe a se contura o data cu venirea lui Mesia si se va desavârsi la a doua venire a lui Isus (cf. In 3,18-21; 5,22-25; 9,39). Ambele s-au inaugurat la botezul lui Isus din Iordan, din care s-a nascut Botezul ca taina crestina.

Sfântul Paul compara Botezul crestin cu trecerea Marii Rosii, care a dus la eliberarea poporului israelit din sclavia egipteana (cf. 1Cor 10,1 s.u.), iar pe crestini la libertatea fiilor lui Dumnezeu, inaugurata în ziua de Rusalii prin coborârea Duhului Sfânt sub chipul limbilor de foc asupra apostolilor, care, la rândul lor, îl fac sa coboare asupra celor care se botezau cu apa. Petru, abia iesit din Cenacol, predica celor atrasi de minunea cutremurului provocat de venirea Duhului Sfânt necesitatea de a primi Botezul cu sentimentul caintei sufletesti, cu scopul de a obtine iertarea pacatelor si darul Duhului Sfânt; lucru care s-a verificat pe loc (cf. Fap 2,38-41). Acest fel de a proceda nu se poate explica fara o porunca primita din partea lui Isus, anuntata de Ioan (Fap 3,3 s.u.) si care a fost formulata clar dupa înviere (cf. Mt 28,19; Mc 16,16).

Ritualul Botezului, în general, comporta, asa cum am mai

spus-o, o scufundare totala (cf. Fap 8,38), dar daca aceasta nu e posibila, dupa cum cred ca nu a fost posibil ca într-o singura zi sa fie scufundati atâtea mii de oameni la Ierusalim, unde lipsa de apa este cunoscuta, s-a folosit ritualul turnarii apei pe cap sau al stropirii, dupa cum da marturie Didahia (7,3).

Botezul era urmat de impunerea mâinilor, care constituia ritualul chemarii si daruirii Duhului Sfânt, sacramentul Mirului. Probabil ca de aici obisnuieste Biserica Orientala sa confere sacramentul Botezului împreuna cu cel al Mirului sau Confirmatiunii (cf. Fap 8,15; 19,6).

Sfântul Paul aprofundeaza si completeaza doctrina despre Botez rezultata din învatatura lui Isus (cf. Mc 10,38) si din practica Bisericii (cf. 1Cor 6,3). Dupa învatatura apostolului neamurilor, Botezul dat în numele lui Isus (cf. 1Cor 1,13) uneste cu moartea, îngroparea si învierea Rascumparatorului (cf. Rom 6,3 s.u.; Col 2,1). Scufundarea reprezinta moartea si îngroparea celui botezat împreuna cu Isus; iesirea din apa simbolizeaza învierea si unirea cu el. Botezul face sa moara trupul ca instrument al pacatului (cf. Rom 6,6) si ne face partasi ai vietii pentru Dumnezeu în Isus (Rom 6,11). Moartea pentru pacat si darul vietii sunt indisolubile; spalarea cu apa curata simbolizeaza stropirea cu sângele lui Cristos care mijloceste pentru noi si este mai graitor decât sângele lui Abel (cf. Evr 12,24; 1Pt 1,2), fiind o participare efectiva la meritele câstigate de drept pentru toti de Cristos pe Calvar, fiind în strânsa legatura cu învierea sa si cu un început al preamaririi (cf. Ef 2,5 s.u.). Botezul este, prin urmare, un sacrament eminamente pascal, o comuniune cu învierea lui Cristos; botezatul moare pentru pacat si traieste pentru Dumnezeu în Cristos (cf. Rom 6,11), traieste prin aceeasi viata noua a lui Isus (cf. Gal 2,20). Transformarea realizata în acest fel este radicala, constituie o despuiere de omul cel vechi al pacatului si o îmbracare în omul nou (cf. Rom 6,6), realizând o noua creatie care da dreptul la îngerizare, la o asemanare cu Dumnezeu (cf. Gal 6,15).

Fericit omul care este constient de aceste mari lucruri care se împlinesc în el!

Botezul administrat în numele lui Isus (cf. Fap 2,38; 8,16), vrea sa spuna ca acela care l-a înfiintat este Isus, ca este intim asociat cu viata sa, iar toti cei care îl primesc formeaza o unitate cu el prin participarea la viata cea noua realizata de Duhul Sfânt în sânul feciorelnic al Mariei, asa cum ne-o prezinta apostolul Paul în Scrisoarea catre Galateni (3,28), realizata în acelasi duh (cf. 1Cor 6,17).

Botezul în numele lui Isus presupune folosirea unei formule în care era mentionat Cristos singur. Formula trinitara, care s-a impus în cele din urma si a ramas oficiala pâna în ziua de azi (cf. Didahia 7,1-3) provine din Evanghelia dupa sfântul Matei (28,19). Aceasta formula arata mai bine cum botezatul, unit cu Fiul, este unit în acelasi timp cu Tatal si cu Duhul Sfânt (cf. 1Cor 6,11), devenind fiu al Tatalui (cf. Gal 4,5) si templul Duhului Sfânt (cf. 1Cor 6,19), frate cu Cristos si mostenitor împreuna cu el al împaratiei Tatalui, traind viata sa intima si astfel devine destinat sa împarta cu Isus gloria cereasca (cf. Rom 8,2; Ef 2,6).

Superioritatea Botezului lui Isus, fata de cel al lui Ioan, este incontestabila. Isus îi spune lui Ioan, care refuza sa-l boteze pe motivul ca el trebuie sa fie botezat de Isus: Lasa, acum se cuvine sa împlinim toata dreptatea. La ce dreptate se referea? În Vechiul Testament, dreptatea avea sensul de sfintenie, desavârsire. Botezul lui Isus aduce sfintirea omului, desavârsirea prin viata cea noua, prin aceea ca se încadreaza perfect în legea iubirii si-i cuprinde pe toti oamenii (cf. Mt 28,19-20), în timp ce botezul lui Ioan privea doar pe evrei, limitat în timp, fiind doar de pregatire. Botezul lui Isus cuprinde toate veacurile, pe toti oamenii si toata vesnicia, dând viata cea noua, fara de care nimeni nu poate intra în împaratia Tatalui.

Dupa cum Cristos prin botez a fost înscris în planul Tatalui de a forma Biserica, Isus asezându-se la temelia ei prin smerenia sa, la fel: orice om trebuie sa se smereasca si sa accepte simtamintele de dreptate ale lui Cristos: împlinirea totala a vointei Tatalui.

Viata lui Isus, dupa botez, se desfasoara altfel decât înainte. Botezul l-a scos din negura celor treizeci de ani si îl evidentiaza ca pe omul rugaciunii, postului, apostolatului, minunilor, mortii si învierii.

Viata noastra, datorita Botezului, trebuie sa fie o copie vie a vietii lui Isus în sânul trupului mistic, în sânul Bisericii. Toti crestinii, afirma Conciliul Vatican II, oriunde traiesc, sunt tinuti sa arate cu exemplul vietii lor si cu marturia cuvântului lor pe "Omul nou", cu care au fost îmbracati prin Botez. Credinciosii, încorporati în Biserica prin Botez, sunt destinati cultului religiei crestine prin caracterul primit si, fiind renascuti în calitate de fii ai lui Dumnezeu, sunt tinuti sa profeseze public credinta primita de la Dumnezeu prin Biserica (LG 11).

Dovedesc faptele noastre de fiecare zi ca suntem fapturi noi? Suntem uniti cu Isus în rugaciune, post si munca apostolica potrivit starii de viata la care am fost chemati?

În procesul intentat sfintei Ioana d`Arc, ea marturiseste: Copilul, pe care l-au adus la Lagny, în fata Maicii Domnului, avea trei zile. Mi s-a spus ca toate fetele din oras s-au adunat acolo. Am fost rugata sa merg si eu si sa ma rog lui Dumnezeu si Maicii Domnului, ca sa binevoiasca a-i reda viata; m-am dus acolo si m-am rugat cu celelalte. Si la urma, viata s-a ivit în el; a cascat gurita de trei ori, apoi a fost botezat numaidecât si a fost înmormântat în pamânt crestin. Se împlinisera trei zile, dupa câte se spunea, de când în acel copilas nu mai era nici o suflare de viata: era negru ca rochia mea. Dar când a deschis gura, a început sa-si recapete culoarea. Eu eram cu fetele în genunchi înaintea Maicii Domnului si-mi faceam rugaciunea.

Iata cum, prin rugaciunea celui botezat, se pot obtine minuni pentru Botezul altora.

Sa-i multumim lui Isus pentru Botezul nostru si sa ne rugam pentru ca toti pagânii sa-si gaseasca mântuirea prin Botezul lui Isus. Amin.