Duminica I-a dupa Craciun - Sfânta Familie

Am aflat locul fericirii

Primii fericiti care au venit în contact cu Sfânta Familie au fost pastorii în noaptea de Craciun. Trimisi de îngeri, pastorasii au venit la Betleem si au aflat pe Maria si pe Iosif si pe pruncul Isus culcat în iesle (Lc 2,16).

Care a fost parerea lor despre aceasta familie gasita într-un grajd sarac? Probabil, din punct de vedere uman, n-au considerat-o nefericita, fiindca ei traiau la fel si nu se considerau nefericiti, gândindu-se ca stramosul lor, Abraham, traia într-un cort si se considera fericit prin credinta în Dumnezeu care i-a dat speranta mesianica, de aceea si ei, la vederea împlinirii mesianice, credinta

le-a dat convingerea ca aceasta familie este cea mai fericita de pe pamânt, fericita ca are un prunc ai carui mesageri sunt îngerii lui Dumnezeu.

Pe locul doi, dintre cei care au ajuns în contact cu Sfânta Familie, sunt magii, care, calauziti de stea, au ajuns la Betleem si intrând în casa, au vazut pruncul împreuna cu Maria, mama lui (Mt 2,11). Ce parere si-au facut? Care a fost primul lor gând, când, intrând în casa deci nu în grajd, primul pe care îl vad este pruncul Isus si apoi pe Maria, mama lui? Lor nu li se cerea sa aiba credinta pastorilor ca mostenire de la Abraham, de aceea ei intra în casa, pentru ca nu cumva credinta lor în aparitia unei stele pe firmament sa aiba de suferit; si primul pe care îl vad este pruncul Isus, fiindca pe acesta îl cautau ca pe noul rege si abia mai apoi o vad pe Maria, mama lui, sugerându-le ideea nasterii lui din fecioara, fiindca nu-l vad pe Iosif, pe care sa-l considere drept tatal noului rege si lui sa-i dea darurile aduse. Desi sfântul Iosif nu-i pomenit în episodul evanghelic al venirii magilor, asta nu înseamna ca el nu era prezent, dar evanghelistul Matei, inspirat de Duhul Sfânt, nu-l pomeneste, fiindca fericirea lor nu izvora din credinta în împlinirea profetiei ca Mesia se va naste din fecioara, ci din adeverirea unui semn vizibil în cosmos. Si daca ei însisi si-au gasit fericirea intrând în casa, fericiti i-au considerat pe toti cei din casa.

În al treilea rând, cei care au venit în contact cu Sfânta Familie au fost batrânul Simeon si profetesa Ana, fiica lui Fanuel. Acestia nici nu mai asteapta sa-i întrebam ce parere au despre Sfânta Familie, fiindca nu-si spun parerea lor, ci vorbesc inspirati de Duhul Sfânt, de aceea vad mai departe decât prezentul, vad viitorul luminos, dar si plin de suferinta pentru pruncul Isus si pentru Maria, mama sa; bineînteles ca pentru Iosif, care îi avea în grija sa atât pe prunc, cât si pe mama, nu-l putea astepta o soarta mai buna. Batrânul Simeon, prin însasi fericirea sa de a vedea mântuirea lui Israel izvorând din aceasta familie, ne sugereaza fericirea din parusie a întregii familii umane: lumina spre luminarea neamurilor.

S-a dovedit a fi lumina deja de la vârsta de doisprezece ani când, ramas la templu în mijlocul învatatorilor, Isus îi întrece pe toti în cunoasterea Legii, iar când Iosif si Maria îl gasesc, cei din jur n-au avut decât cuvinte de admiratie si de lauda fata de aceasta familie binecuvântata de Dumnezeu printr-un astfel de copil minune.

Desigur ca au mai fost si altii care, venind în contact cu Sfânta Familie la Betleem, la Nazaret si chiar în Egipt, au considerat-o fericita, asa cum mai târziu, o femeie din multime avea sa-i spuna lui Isus: Fericit sânul care te-a purtat si pieptul care te-a alaptat! (Lc 11,27).

Noi am intrat în contact cu aceasta Familie Sfânta?

Cum? Când acea femeie din multime a felicitat-o pe preacurata Fecioara Maria pentru Fiul pe care l-a nascut si l-a hranit, Isus spune ca oricine se poate împartasi de fericirea mamei sale, nu atât pentru faptul ca l-a nascut si crescut, cât mai ales pentru faptul ca a crezut în cuvântul lui Dumnezeu (cf. Lc 11,28), ceea ce va spune si Elisabeta: Fericita esti pentru ca ai crezut(Lc 1,45); or, credinta sta si la îndemâna noastra pentru a ne gasi în fericirea Sfintei Familii, fiindca Isus, cuvântul întrupat, sta la temelia credintei noastre; asa cum era supus lor, lui Iosif si Mariei, tot asa este supus noua în taina Euharistiei.

Fiindca pe pamânt Isus era supus lor, iar noi suntem pe pamânt, Isus vrea sa ne fie supus în fiecare familie prin prezenta sa de cuvânt scris si cea de cuvânt întrupat în Euharistie, numai comportamentul fata de el sa fie la fel cu cel al Mariei si al lui Iosif. Nu este greu de întrevazut cum se comportau ei fata de Isus. Faptele, cuvintele si gândurile, toate erau sub privirea lui, toate erau îndreptate spre dânsul, spre a-i placea, spre a împlini împreuna cu el voia Tatalui care l-a trimis ca Mântuitor al lumii, ca prin jertfa lui sa puna în evidenta iubirea lui infinita fata de fiecare persoana umana.

Traim în credinta ca Dumnezeu ne vede? El nu ne vede din avion sau din satelit, dar, datorita Botezului primit în numele Tatalui si al Fiului si al Sfântului Duh, Dumnezeu ne vede din interior, din suflet, din inima. Ca atare, el patrunde chiar si în gândurile noastre cele mai intime, cele mai ascunse. Ceea ce l-a multumit pe Isus în mijlocul familiei din Nazaret, nu au fost mâncarea, bautura, patul, hainele etc., ci faptul ca Iosif si Maria faceau în toate voia lui Dumnezeu si cu aceasta hrana a fost crescut zi de zi, de aceea, mai târziu, va afirma în public: Hrana mea este sa fac voia celui care m-a trimis (In 4,34). Aceasta hrana o primea zilnic, clipa de clipa si, din acest motiv, Isus a fost fericit între Iosif si Maria la Nazaret ca si cum ar fi fost fericit în cer în firea sa umana între Tatal si Duhul Sfânt. Vointa lui Dumnezeu, împlinita de Iosif si Maria, l-a determinat pe Isus sa fie supus lor si sa-i aduca acea crestere în întelepciune, statura si har în fata lui Dumnezeu si a oamenilor.

Îsi afla Cristos hrana sa preferata în mijlocul familiilor de azi?

Familia este cu adevarat celula sanatoasa a societatii când se naste dintr-un sacrament, din taina sfânta a Casatoriei si-si gaseste dezvoltarea armonioasa în spirit de credinta spre slava lui Dumnezeu.

Când un fiu si-a manifestat fata de tatal sau dorinta de a-si întemeia o familie, el l-a întrebat despre calitatile pe care le are aleasa inimii lui, la care fiul a raspuns:

- Este frumoasa.

- Ia o hârtie si un creion si scrie un zero, i-a zis tatal. Si cum mai este?

- Este bogata, a raspuns fiul.

- Mai scrie alaturi înca un zero, i-a zis tatal. Si cum mai este?

- Este sanatoasa.

- Mai pune un zero! Si cum mai este?

- Este harnica si priceputa.

- Mai pune doua zerouri! Si cum mai este?

- Este buna, vesela si foarte credincioasa.

- Mai pune doua zerouri si în fata lor un unu si vei vedea cât valoreaza viitoarea ta sotie, fiindca numai credinta, care trebuie sa stea în fata tuturor, da valoarea. Altfel: frumusetea, bogatia, sanatatea si toate celelalte sunt egale cu zero, azi sunt si mâine pot sa nu mai fie, dar credinta, daca este, aduce mereu fericire, întelegere, pace.

Trairea credintei, dupa modelul Sfintei Familii din Nazaret, da familiilor adevarata valoare, casa lor este zidita pe stânca si devine un sanctuar printr-o participare la Biserica lui Cristos, care, la marturisirea credintei lui Petru în dumnezeirea lui - Tu esti Cristos, Fiul lui Dumnezeu cel viu -, Isus îi raspunde: Si eu îti zic tie ca tu esti Petru si pe aceasta piatra voi zidi Biserica mea (Mt 16,18). Biserica familiala este miniatura Bisericii lui Cristos zidita pe credinta lui Petru, dar unica Familie din Nazaret a fost zidita pe stânca lui Isus - întemeietorul si desavârsitorul credintei (Evr 12,2) - lui Petru, în care si-a gasit fericirea si în care sta si fericirea noastra. Amin.