Duminica a III-a din Advent

Mai multa bucurie

Isus a pus la temelia împaratiei lui Dumnezeu iubirea, bucuria si fericirea. Împaratia începe aici, pe acest pamânt si se prelungeste acolo unde se desavârseste, în cer. Mântuitorul, în predica de pe munte, proclama în mod solemn învatatura sa despre cei care se înscriu în noua împaratie: saracii cu duhul, cei blânzi, cei flamânzi si însetati de dreptate, cei milostivi, cei cu inima curata, facatorii de pace si cei prigoniti pentru numele lui Isus. Toti acestia sunt declarati fericiti (Mt 5,2-12) si lor le este adresat îndemnul: Bucurati-va si va veseliti! fiindca împaratia lui Dumnezeu nu este mâncare si bautura, ci dreptate, pace si bucurie în Duhul Sfânt, spune apostolul neamurilor, sfântul Paul (Rom 14,17).

Acum, în preajma Craciunului, ni se cere sa ne revizuim starea sufletului raspunzând cu sinceritate la urmatoarele întrebari: 1) Facem parte din împaratia lui Dumnezeu? 2) Ne încadram cel putin în una dintre cele opt fericiri? 3) Ne este suficienta fericirea pe care o avem pentru a înfrunta greutatile materiale si spirituale?

Oricâta fericire am avea, Craciunul are menirea sa ne-o mareasca si sa ne-o sfinteasca descatusând-o din menghina materiei, fiindca, asa cum am auzit ca ne spune sfântul Paul: Împaratia lui Dumnezeu nu este mâncare si bautura, asa cum încearca sa faca societatea de consum a zilelor noastre.

Toate lecturile de azi au aceeasi tema: bucuria.

Profetul Sofonia cere Ierusalimului sa se bucure, deoarece Domnul însusi îsi va gasi bucuria în el, locuind în mijlocul poporului ales prin Mesia - Emanuel - Dumnezeu cu noi.

Sfântul apostol Paul cere credinciosilor din Filipi sa se bucure ca Domnul este aproape. Vine acum pentru a doua oara? Atentie! Este aproape revenirea bucuriei de la prima lui venire si, de fiecare data când revine, aceasta bucurie este mai mare, mai curata, mai sfânta.

Ioan Botezatorul ne da motive de bucurie deosebit de mari: Mesia ne va boteza cu Duh Sfânt si cu foc si va face dreptate adunând grâul în hambarele sale si arzând pleava cu foc nestins. Aceasta este dreptatea împaratiei lui Dumnezeu: adunarea grâului în hambare, punerea lui la adapost. Pacea si bucuria celor ce cred vor fi mereu sub aripile Duhului Sfânt, formând un singur tot: trupul mistic al lui Cristos. Pleava va arde cu foc nestins, adica toti acei care nu vor face parte din trupul mistic, nu vor avea pace si bucurie, nu vor avea sensul propriei lor existente, vor rataci dusi de vântul istoriei.

Daca ar trebui sa definim crestinul în lumina Scripturilor de azi, nu-l putem defini altfel decât: omul bucuriei sfinte.

Cea mai veche carte de învatatura crestina, în afara de Sfânta Scriptura, dateaza din secolul al II-lea si se numeste Pastorul lui Hermas. În ea gasim acest îndemn: Departeaza de la tine întristarea, caci ea este sora îndoielii si a mâniei; ea îl supara pe Duhul Sfânt si-l alunga. Îmbraca-te cu haina veseliei care întotdeauna este placuta Domnului! Omul vesel face pururea bine, se gândeste mereu la bine si dispretuieste întristarea. Curata-te de rautatea întristarii si vei lauda mereu pe Domnul! Ceva mai mult a spus sfântul Apoloniu. Sa-l ascultam: Fara veselie se stinge vapaia dragostei de Dumnezeu din sufletul omenesc. Iar cel care a fost o vapaie de iubire pe pamânt, sfântul Francisc de Assisi, era supranumit saracutul frate pururi vesel. El spunea deseori: Lasa-i pe cei care sunt ai diavolului sa umble cu fruntile plecate! Noua ni se cade sa ne bucuram si sa ne veselim în Domnul. Multa întelepciune cuprind si proverbele noastre populare. Unul dintre ele spune: Pentru orbi si soarele este negru, adica pentru cei tristi, pentru cei care gem sub povara pacatelor, pâna si bucuria dreptilor este un chin. Omul drept se bucura în toate împrejurarile vietii, favorabile sau nefavorabile, deoarece stie ca Dumnezeu, fara a carui permisiune nu se întâmpla nimic, îi este Tata. Chiar când ne face sa suferim, când ne pedepseste sau ne încearca, stim ca o face din iubire, nu pentru a ne respinge, ci pentru a ne atrage la el spre a ne mântui, fiindca bucuria lui Dumnezeu este mântuirea omului, deoarece, asa cum ne spune sfântul Irineu: Omul viu este gloria lui Dumnezeu. El ne binecuvânteaza mereu cu pace, fiindca l-a trimis la noi pe Fiul sau si Cristos este pacea noastra. Cineva a spus un mare adevar, si anume: O bucurie continua este o nastere continua a lui Cristos în noi, adica o pace continua cu sine, cu semenii si cu Dumnezeu. Nu stiu daca a sintetizat cineva mai bine ce este bucuria si care sunt roadele ei, ca maica Tereza de Calcutta. Ea spune: Bucuria este rugaciune, bucuria este putere, bucuria este iubire, bucuria este plasa iubirii cu care se pot prinde sufletele.

Dumnezeu îl iubeste pe acela care da cu bucurie. Da mai mult acela care da cu bucurie, fiindca pe lânga pomana, da ceea ce este mai scump, fiindca bucuria da iubirea si iubirea da cu bucurie.

Calea noastra cea mai buna, pentru a ne arata recunostinta fata de Dumnezeu si fata de oameni, este de a accepta toate cu bucurie.

O inima multumita este rezultatul normal al unei iubiri mari.

Nu lasati sa intre în voi nimic din ceea ce v-ar putea aduce întristarea, ceea ce v-ar putea face sa uitati de bucuria lui Cristos cel înviat.

Toti suspinam dupa locuinta lui Dumnezeu, dar este în puterea noastra de a sta în cer cu el chiar acum, de a fi fericiti cu el chiar în aceasta clipa. A fi fericiti cu el acum înseamna a iubi cum iubeste el; a ajuta cum ajuta el, a da cum da el, a sluji cum slujeste el, a salva cum salveaza el, a sta 24 de ore cu el, a-l gasi pe el sub valul durerilor umane cu care s-a acoperit. Cu astfel de îndemnuri le sfatuia maica Tereza pe fiicele caritatii.

Ce cuvinte frumoase si câta bogatie de învataturi sfinte! Bucuria este rugaciune, putere, iubire, daruire dubla, recunostinta, multumire etc., dar mai presus de toate este descoperirea lui Isus sub valul suferintelor umane. Pe Isus îl gaseste înfasat si culcat în iesle numai acela care îl cauta cu bucurie. Nici pastorii nu l-ar fi gasit, daca nu s-ar fi bucurat la vestea îngerului; asa cum nimeni dintre noi nu-l poate gasi, daca nu se bucura când asculta proclamarea cuvântului lui Dumnezeu din partea apostolului Paul care zice: Bucurati-va mereu în Domnul!

Motivul principal, pentru care noi nu avem mai multa bucurie, îl constituie faptul ca nu ne socotim pacatosi. Din acest motiv viata noastra spirituala este superficiala, marturisirile fara roade, rugaciunile fara evlavie si zel. Cel autosuficient se crede drept, îsi cauta bucuria în sine, si, fiindca pe cei din jur îi vede doar ca pe niste atentatori la fericirea lui, se izoleaza si-i marginalizeaza. Bucuria cea mai mare o are acela care îi are mereu în fata ochilor pe toti oamenii si-i priveste în lumina iubirii lui Dumnezeu, în lumina creatiei, ca toate erau foarte bune (Gen 1,31), fiecare persoana umana este un diamant, o stea stralucitoare în planul creatiei si numai acela care priveste planul divin cu bucurie le descopera menirea, sensul. Numai întristarea constituie orbirea care împiedica delectarea din planul creatiei.

Dar noi ce trebuie sa facem? întrebau cei care veneau la Ioan Botezatorul.

Faceti pocainta! îi îndemna el.

A face pocainta înseamna a se adapa la izvorul fericirii. Cel dintâi indiciu al unei pocainte adevarate este milostenia. Ioan spunea tuturor: Cel ce are doua haine sa împarta cu cel care nu are nici una si cine are provizii de alimente sa faca la fel! Al doilea indiciu este dreptatea. Ioan spunea vamesilor: Sa nu cereti nimic mai mult peste ceea ce v-a fost poruncit sa luati! Al treilea criteriu este solidaritatea cu cei care sufera. Ioan spunea soldatilor: Sa nu asupriti pe nimeni si nici sa nu învinuiti pe nedrept! Al patrulea indiciu este recunoasterea valorii autoritatii lui Dumnezeu printr-o smerenie profunda, asemenea lui Ioan, care spunea despre sine: Eu nu sunt vrednic nici sa-i dezleg cureaua încaltamintelor. Al cincilea criteriu al pocaintei adevarate este acceptarea si trairea de zi cu zi a Botezului, pasind pe urmele lui Isus, pentru a fi partasi de Botezul sau în Duh Sfânt si foc, pentru a intra în împaratia lui Dumnezeu care este: dreptate, pace si bucurie în Duhul Sfânt. Amin.