Duminica a II-a din Advent

Data exacta

Adventul este timpul întoarcerii la Dumnezeu, timpul în care pregatim mai intens calea venirii împaratiei sale. Rugându-ne zilnic Tatal nostru, spunem: Vie împaratia ta! Împreuna cu întreaga Biserica, facem ca aceasta împaratie sa se apropie tot mai mult de sufletele oamenilor, astfel ca nimeni sa nu o poata opri.

Întelegem care este rolul nostru în aceasta opera mareata de instaurare a împaratiei lui Dumnezeu? Rolul nostru este de a stabili o data exacta.

Iata un exemplu în aceasta privinta! Este vorba de Clara Boothe Luce care ne-a lasat scrise urmatoarele: Din ziua urmatoare a convertirii mele, ma gândeam sa-mi conving prietenii prin cuvinte si argumentari, ca sa ma urmeze. Dar a trebuit sa ma conving ca, ceea ce îi va convinge sunt cele scrise mai jos si nu discursurile mele. Voi fi multumita, senina, vesela? Totdeauna? Voi fi tot mai atenta cu prietenii mei? Voi progresa în atasamentul meu fata de religia catolica? Cu cât zel? Numai faptele mele vor avea o putere reala de a convinge pe prietenii mei ca sa ma urmeze. Aceasta convingere trebuie s-o avem si noi: numai faptele bune, începute la o data fixa si continuate cu zel, vor contribui la venirea împaratiei lui Dumnezeu.

Convertirea cuprinde în primul rând o deschidere fata de cuvântul lui Dumnezeu.

Augustin din Tagaste si prietenul sau Alypius cunosteau Scripturile mai bine decât noi, si totusi continuau sa ramâna pagâni. Citeau Scripturile ca pe un manual de scoala. Dar, din clipa în care si-au pus problema în mod serios daca Scriptura este cu adevarat cuvântul lui Dumnezeu, fiecare si-a zis: mie ce-mi spune? Au deschis Sfânta Carte ca sa auda ce le spune Domnul si le-a aparut citatul din Scrisoarea sfântului apostol Paul catre Romani: Umblati cuviincios, ca în timpul zilei; având o comportare decenta: fara petreceri si fara betii, fara desfrâu si fara necuviinte, fara certuri si fara invidie! (Rom 14,1). Din clipa în care si-au deschis inima pentru a primi cuvântul, s-au convertit o data pentru totdeauna.

La discursul lui Petru, tinut înaintea centurionului roman Corneliu, iata ca Duhul Sfânt coboara asupra tuturor celor din casa care ascultau cuvântul si toti s-au convertit. Asadar, prima noastra datorie este sa ne deschidem inima spre a primi cuvântul Domnului care înfaptuieste lucruri minunate prin Duhul Sfânt.

În al doilea rând, convertirea este o întoarcere de la pacat la virtute.

Israelul prin pacat s-a îndepartat de Dumnezeu si ca urmare, Ierusalimul a ramas pustiu, poporul fiind dus în robie. Bucuria, care va izvorî din aceasta convertire prin întoarcerea la Dumnezeu, va fi atât de mare încât însasi natura înconjuratoare va lua parte la dânsa: Padurile si toate plantele placut mirositoare vor face umbra lui Israel, iar Isus va spune si mai mult: Mai mare bucurie va fi în cer pentru un pacatos care se converteste decât pentru nouazeci si noua de drepti care n-au trebuinta de pocainta (Lc 15,10).

Pacatul este haina întristarii, fricii, suferintei, lasitatii si a mortii în cele din urma, pe când virtutea este vesmântul gloriei lui Dumnezeu, haina de nunta, garantia învierii. La acestea ne îndeamna Baruh sa ne gândim. Omul se poate îmbraca el însusi cu aceasta haina a gloriei lui Dumnezeu si poate umbla fara frica, deoarece Dumnezeu va face ca înaintea lui sa se plece muntii înalti si stâncosi, sa se umple vaile, sa-i netezeasca drumul, ca omul, care se întoarce la Tatal, sa poata alerga la îmbratisarea lui si sa-i spuna cu smerenie: Tata, am pacatuit!

Si noi, ce facem? Cât mai amânam?

În al treilea rând, convertirea reclama o întoarcere de la bine la mai bine.

Sfântul Paul se ruga cu bucurie pentru credinciosii sai din Filipi, fiindca au participat la propovaduirea si propasirea evangheliei, ca sa creasca în iubire, sa poata alege cele ce sunt de folos, fiind tot mai curati, mai plini de roadele dreptatii, împlinind dorinta Duhului Sfânt: Cine este sfânt, sa se sfinteasca si mai mult (Ap 22,11), fiindca pâna la desavârsirea pe care o are Tatal, si pe care Isus ne cheama sa ne-o însusim, este o cale atât de lunga încât niciodata nu vom putea spune ca am facut destul.

În al patrulea rând, convertirea consta în a ne înscrie în istoria mântuirii cu o data fixa. Ioan Botezatorul s-a înscris în istoria lui Isus cu datele exacte ale fiintei sale. S-a înscris în timp: În anul al cincisprezecelea al domniei împaratului Tiberiu; în dimensiunea politica: Pe când Pontiu Pilat era procuratorul Iudeii, Irod tetrarh al Galileii, Filip, fratele sau, tetrarh al Itureii si al tinutului Trahonitidei, iar Lisania tetrarh al Abiliniei; în dimensiunea geografica: În pustiul Iudeii; în dimensiunea religioasa: În zilele arhiereilor Ana si Caiafa; si, în sfârsit, în dimensiunea divino-umana, fiindca s-a deschis si: cuvântul lui Dumnezeu s-a îndreptat spre Ioan, fiul lui Zaharia.

Data exacta în convertire este motiv de mare bucurie: numele convertitilor sunt scrise în ceruri. Am întâlnit oameni care mi-au spus cu bucurie victorioasa: Parinte, am împlinit opt ani si patru luni de când n-am mai pus tigara în gura! sau: Am douazeci de ani de când n-am mai pus alcool pe limba! Bucuria ca de la data fixa au trecut ani si ani, creste pe masura ce timpul trece si, cu cât perioada de biruinta este mai lunga, da garantia victoriei finale.

Data fixa a convertirii: din a doua duminica din Advent, anul..... nu voi mai înjura, blestema, îmbata etc. da siguranta mântuirii. Da, mântuirea este cuprinsa în aceasta convertire de patru feluri: deschiderea inimii spre cuvântul lui Dumnezeu, care da taria credintei; renuntarea la pacat, care readuce speranta vietii; cresterea în virtute, care înflacareaza iubirea; si, în sfârsit, înscrierea curajoasa în istoria mântuirii cu data fixa, care, putem spune fara teama de a gresi, ne predestineaza pentru împaratia lui Dumnezeu.

Pe când romancierul Thomas Merton era înca protestant, într-o zi, împins de har, a intrat într-o biserica catolica. Sa ascultam ce ne povesteste el! Primul lucru pe care l-am observat a fost o tânara frumoasa de cincisprezece sau saisprezece ani care se ruga cu multa fervoare, stând în genunchi. Am ramas impresionat de a vedea o tânara în acea tinuta atât de naturala în biserica si de a se ruga cu atâta caldura, fara sa fie vazuta de cineva. Era evident ca ea intrase aici, nu pentru a se face remarcata, ci numai pentru a se ruga; si se ruga cu reculegerea sfintilor într-o biserica goala. Se stie ca apoi Thomas Merton s-a convertit si s-a facut calugar trapist. Acea tânara, prin tinuta ei, prin prezenta în biserica si scufundarea în intimitate cu Dumnezeu prin rugaciune, a constituit data fixa a unei mari convertiri, fara sa-si dea seama. Iata ce minuni savârsesc faptele, când le facem în ascuns de ochii oamenilor si le reveleaza numai Tatal ceresc; el, care vede în ascuns, asteapta cu rabdare infinita data convertirii noastre.

Sa o stabilim azi (a se mentiona ziua respectiva) pentru totdeauna. Amin.