Joia Mare

Iubirea frateasca

Isus, la Cina cea de Taina, lasa prin testament ucenicilor sai porunca iubirii ca pe cea mai mare comoara: Porunca noua va dau voua: sa va iubiti unii pe altii! Eu voi fi în cer, voi veti fi pe pamânt, dar: De pe aceasta va va cunoaste lumea ca sunteti ai mei, daca veti avea dragoste între voi!

Mama, a carei iubire nu poate fi întrecuta pe pamânt, când îsi simte sfârsitul vietii aproape, îsi cheama copiii si le spune: Dragii mei, putina avere pe care am agonisit-o cu truda, v-am împartit-o în parti egale si v-am lasat-o în scris prin testament. Adevarata mea comoara vreau sa v-o las scrisa în inimile voastre: sa aveti dragoste între voi! De sus, din cer, sa pot privi cu drag la voi; sa se bucure inima mea ca sunteti ai mei; din inima mea ati iesit si la ea vreau sa va strâng pentru totdeauna în fata lui Dumnezeu, fiindca de la el

v-am primit.

Ce crima ar fi pentru un copil sa nu împlineasca ultima dorinta a mamei! Dar ce crima mai mare poate fi pentru un crestin sa nu împlineasca ultima dorinta a lui Isus!

Nimic nu-i mai de pret ca iubirea. Din acest motiv spune Sfânta Carte: de-ar da cineva pentru iubire toate comorile casei sale, acela ar fi respins cu dispret (Ct 8,7).

Cunoastem mai bine excelenta iubirii fata de aproapele din faptul ca Isus Cristos a pus-o pe aceeasi treapta cu iubirea fata de Dumnezeu (cf. Mt 22,36-39); iar pe aproapele îl înalta pe aceeasi treapta cu sine.

Ne dam seama de importanta acestei iubiri din accentul pe care Isus l-a pus pe iubire, fiindca în ziua judecatii ea va fi tema principala de examen: cei care vor reusi, vor fi invitati pentru împaratia Tatalui, pe când cei repetenti, cei care n-au trait crestineste porunca iubirii vor trebui sa auda sentinta îngrozitoare: Plecati, blestematilor, în focul vesnic! De ce? Fiindca n-au avut iubirea fata de cei flamânzi si însetati, fata de cei goi, de cei bolnavi, de cei închisi, fata de toti cei strâmtorati (cf. Mt 25,31-46).

Excelenta iubirii o mai deducem si din faptul ca Isus o numeste porunca mea cea noua (In 13,34). În ce consta noutatea, fiindca si Vechiul Testament cunostea porunca iubirii fata de aproapele? (cf. Dt 6,5; Înt 12,19). Porunca lui Isus este noua fiindca este asezata într-un cadru religios deosebit: a) modelul iubirii fata de aproapele este Dumnezeu însusi (cf. Mt 5,44; Ef 5,1.25); b) este opera lui Dumnezeu în noi, fiindca numai el singur poate schimba iubirea în caritate, adica de a iubi pe toti fara nici un interes personal, ci numai din dorinta de a face bine asemenea lui. Cum am putea fi milostivi ca Tatal ceresc (Lc 6,36), daca nu ne-ar fi învatat Cristos (cf. 1Tes 4,9) si daca Duhul Sfânt n-ar revarsa iubirea în inimile noastre (Rom 5,5; 15,30), ca sa avem ce schimba în caritate? Iubirea noua vine de la Dumnezeu prin Duhul Sfânt. Prin Cristos devine caritate si prin caritate devenim fiii lui Dumnezeu (cf. 1In 4,7). Iubirea ne vine de la Dumnezeu, se transforma în caritate si astfel se întoarce la el pe calea fratilor nostri (cf. Mt 25,40) cu care formam trupul mistic al lui Cristos (cf. Rom 12,5-10; 1Cor 12,12-17). Acesta este drumul trasat de Tatal: iubirea sa trece spre noi prin Fiul si prin Duhul Sfânt, din noi trece spre fratii nostri si prin Cristos se întoarce la Tatal.

Sfântul evanghelist Ioan, meditând porunca noua a lui Isus, a ajuns la aceasta concluzie: cel care o traieste, trece de la moarte la viata (1In 3,14). Nu este vorba numai de o trecere de la pacat la har, ci de la osânda la mântuire, din mormânt la înviere. În consecinta, tot el numeste ucigas (1In 3,15) pe acela care uraste pe aproapele îl pune pe aceeasi treapta cu orice criminal.

Poate cea mai evidenta noutate a poruncii lui Isus sta în faptul de a iubi pe aproapele asa cum ne-a iubit el: dupa cum v-am iubit eu. Dar, cum ne-a iubit Isus? Scuzând faradelegile lumii în fata Tatalui si platind cu propriul sânge rascumpararea noastra diavolului care ne tinea robi pacatului. Cine se poate ruga de pe cruce pentru calaii sai, asemenea lui Isus: Parinte, iarta-i ca nu stiu ce fac? (Lc 23,34). Numai acela în care se afla Duhul lui Cristos. Prin Duhul Sfânt iubirea devine pururi noua; Duhul este acela care reînnoieste mereu fata pamântului; el face mereu iubirea noua în noi fiindca mereu se roaga pentru noi cu suspine negraite ca sa-i putem spune lui Dumnezeu: Abba-Tata (Rom 8,15; Gal 4,6).

Crestinul, care traieste numai pentru Dumnezeu si vrea sa-l iubeasca din toate puterile, are nevoie de o certitudine, de siguranta ca iubirea sa pentru el nu este o simpla iluzie. Dar cum poate avea aceasta certitudine? Ne spune tot sfântul Ioan evanghelistul: Daca ne iubim unii pe altii, Dumnezeu ramâne în noi si dragostea lui din noi este desavârsita (1In 4,12). Iubirea este o virtute teologala, unica, varsata în suflet la Botez ca o samânta si care apoi se dezvolta si aduce roade sub actiunea celor sapte daruri ale Duhului Sfânt, actiune greu verificabila în raport cu Dumnezeu, dar usor de observat în raport cu aproapele, fiindca roadele Duhului sunt vizibile, precum blândetea, armonia, pacea, rabdarea, marinimia etc. Nu este greu sa ne dam seama ca dragostea fraterna nu se reduce numai la cuvinte. Sfânta Tereza a Pruncului Isus spunea fiicelor sale: Cu toate ca avem multe indicii prin care ne dam seama ca îl iubim pe Dumnezeu, cu toate acestea nu putem fi pe deplin sigure, asa cum suntem sigure ca îl iubim pe aproapele (M.V. 3,8). Daca iubirea fraterna este sincera, cordiala, eficienta, dezinteresata, nu mai avem nici un dubiu: iubirea lui Dumnezeu din noi este perfecta. Din acest motiv spune sfântul Ioan evanghelistul: daca cineva zice ca iubeste pe Dumnezeu, dar pe aproapele sau nu, este un mincinos (1In 4,20).

Prin urmare, iubirea aproapelui este semnul sigur ca cineva îl iubeste pe Dumnezeu cu adevarat. A-l exclude numai pe unul singur din iubirea mea, înseamna a ma pune în dusmanie cu Dumnezeu. Nu am dreptul sa-l exclud nici pe cel mai rau, pe cel mai nelegiuit dintre oameni, fiindca orice persoana este opera Creatorului si are o valoare mult mai mare decât toate faradelegile lui omenesti. Este pacatos? Este ca un diamant cazut în noroi care îsi pierde stralucirea, dar nu valoarea. Pentru aceasta Isus i-a tratat pe cei mai mari pacatosi cu cea mai mare îngaduinta si iubire, numindu-i doar bolnavi (Mt 9,12).

Sfântul Paul în Scrisoarea a II-a catre Corinteni (cap. 3,1-6), vorbeste despre acei crestini care traiesc porunca noua a lui Isus numindu-i scrisoarea lui Isus adresata lumii întregi, o scrisoare de dragoste. Lumea pagâna, privind la primii crestini, spunea cu admiratie: Iata-i cum se iubesc!

Cât de frumoase sunt pildele de iubire crestina!

Sfântul Paulin de Nola a întâlnit într-un oras o femeie care plângea nemângâiata. Avea un singur fiu si pe acesta i l-au rapit maurii si l-au dus prizonier în Africa. Nu avea nici un ban pentru a-l rascumpara. Sfântul s-a lasat vândut si a voit ca banii sa-i primeasca sarmana mama ca sa-si rascumpere fiul. Dupa multi ani de munca grea, sfântul Paulin si-a redobândit si el libertatea.

Un alt fapt impresionant este si cel petrecut în timpul Revolutiei Franceze din 1789. Multi preoti au fost arestati si închisi la Versailles, lasati fiind sa moara de foame. Unii au fost salvati de copiii care îsi vindeau jucariile si cumparau pâine, pe care stiau sa o strecoare în celulele celor osânditi. O fetita care avea parul foarte frumos, neavând ce sa dea pentru hrana celor închisi, si-a taiat parul pe care l-a vândut si cu banii câstigati le-a cumparat hrana.

Exemplul sfântului Maximilian Kolbe, care a acceptat sa moara în lagarul de concentrare de la Auschwitz în locul unui tata de familie, este bine cunoscut.

Sfântul Francisc de Sales spune: Unii cred ca perfectiunea sta în asprimea vietii, altii în rugaciune, altii în primirea deasa a sfintelor taine, altii în faptele crestinesti de milostenie, dar se însala, pentru ca desavârsirea sta în iubirea lui Dumnezeu din toata inima, si aceasta se vadeste prin iubirea aproapelui, fiindca Dumnezeu vrea iubire si nu jertfa (cf. Os 6,6).

Ca iubirea, aceasta noua porunca sa prinda radacini în noi, Isus ramâne cu noi în sfânta Euharistie. Sa-i multumim si sa-l adoram în taina iubirii sale!