Duminica I-a de peste an - Botezul Domnului

Bucuriile sa creasca

Sarbatorile Craciunului ne-au umplut sufletul de bucurie. Firesc este ca ea sa creasca. De copilul nou-nascut se bucura tata, mama, fratii si surorile. La nasterea lui Isus s-au bucurat: preacurata, sfântul Iosif, îngerii, pastorii si magii. Când copilul este dus la Botez, bucuria se raspândeste si creste, atât în cei amintiti cât si în altii, cum sunt: nasii, preotul, rudele, credinciosii acelei comunitati, biserica întreaga fiindca primeste un nou madular sfânt.

Dumnezeu Tatal îsi prezinta Fiul la botezul lui Ioan, iar bucuria sa infinita si-o manifesta în lume, cu intentia vadita de a o împartasi tuturor oamenilor, zicând: Acesta este Fiul meu iubit în care îmi aflu toata bucuria.

Fiindca prin botezul sau Isus împarte oamenilor viata cea noua, zamislita de la Duhul Sfânt în sânul Fecioarei, inaugurând Botezul nostru, minunile de la apa Iordanului sunt mai mari decât cele de la nasterea lui. În noaptea sfânta steaua stralucitoare ne-a aratat locul unde s-a nascut Mesia, pe când la botez intervine chiar Tatal ceresc; în noaptea de Craciun au coborât îngerii, au cântat si au chemat pe pastori la iesle, dar la botez coboara însusi Duhul Sfânt si-l arata oamenilor pe Fiul lui Dumnezeu facut om, purtator al germenului de viata noua, de viata vesnica; în noaptea de Craciun Isus era ca un prunc micut culcat în ieslea saraca, acum apare ca om desavârsit, în floarea vârstei, capabil sa ne ofere sprijinul sau plin de caritate; în noaptea de Craciun ne-a oferit doar lacrimile sale de copil, aici se arata ca adevarat mântuitor, care înfaptuieste dreptatea, oferind apa Iordanului pentru spalarea sufletelor de pacat si împacare cu Tatal; în noaptea de Craciun cerul era întunecat, acum, la botez, cerul se deschide în timp ce Isus era în rugaciune pentru noi, pentru fericirea noastra cea vesnica.

Bucuria noastra creste si mai mult când cunoastem motivele pentru care Isus, Fiul lui Dumnezeu, mai curat decât lacrima unui înger, a voit sa se supuna ritualului umilitor al botezului lui Ioan, aparând printre cei prezenti ca un pacatos oarecare.

Prezentându-se sa primeasca botezul, în realitate a venit sa ne aduca Botezul sau din Duh Sfânt si foc, împlinind vointa Tatalui (cf. Mt 3,14 s.u.). Îsi face loc printre pacatosi punând în evidenta valoarea persoanei umane oricât ar fi ea de acoperita de pacate, fiindca Tatal ceresc îsi exprimase bucuria de a fi cu fiii oamenilor înca din Vechiul Testament (cf. Prov 8,31), iar Isus vrea sa desavârseasca în oameni ceea ce simte Creatorul relativ la sensul vietii noastre. Pentru a desavârsi în om bucuria Tatalui, Isus ia asupra sa pacatele oamenilor, facându-se mielul de jertfa pentru ispasirea lor (cf. In 1,29-36).

De fapt, botezul lui Isus în Iordan primit de la Ioan, fiind "botezul pocaintei", anunta si pregateste botezul sau "în moarte" (cf. Lc 12,50; Mc 10,38), încadrând astfel viata sa publica între doua botezuri. Începând cu postul de patruzeci de zile si patruzeci de nopti si pâna la moartea pe cruce, Isus a trait ceea ce a primit: botezul pocaintei. Tocmai botezul sângelui, adica al mortii, este încununarea botezului primit de la Ioan, de aceea sfântul Ioan evanghelistul tine sa-l scoata în evidenta afirmând ca din coasta lui a iesit sânge si apa, când sulita soldatului roman i-a deschis-o (In 19,34). Apoi, când spune ca Duhul, apa si sângele sunt intim unite si dau aceeasi marturie, adaugând: Acesta este cel care a venit prin apa si sânge: Isus Cristos; nu numai prin apa, ci prin apa si sânge; si Duhul este cel care marturiseste, fiindca Duhul este adevarul. Caci trei sunt care dau marturie în cer: Tatal, Cuvântul si Duhul Sfânt, si acesti trei una sunt. Si trei sunt care dau marturie pe pamânt: Duhul, apa si sângele si acesti trei marturisesc la fel (In 5,6-8), îi pune în evidenta efectele minunate. Duhul, apa si sângele dau marturie despre aceeasi iubire divina fata de noi, oamenii.

În primul rând, botezul lui Isus primit de la Ioan este încoronat de coborârea Duhului Sfânt asupra lui în chip de porumbel si de proclamarea solemna a Tatalui care îi arata filiatiunea sa divina.

În al doilea rând, coborârea Duhului Sfânt asupra lui Isus la botez constituie o învestitura corespunzatoare profetiilor lui Isaia (cf. Is 11,2; 42,1; 61,1) si în acelasi timp este o prevestire a Rusaliilor care vor inaugura botezul în Duh si foc la nasterea Bisericii (cf. Fap 1,5; 11,16), pe care apoi, prin intermediul Bisericii, îl vor primi toti acei care vor intra în sânul ei (cf. Ef 5,25-32; Tt 3,5 s.u.).

În al treilea rând, recunoasterea lui Isus ca Fiu din partea Tatalui ceresc prevesteste filiatiunea adoptiva a celor care vor crede în Cristos si îl vor proclama ca Domn (Rom 10,9), ca o participare la filiatiunea de natura - partasi ai naturii divine (2Pt 1,4) - ca o consecinta a primirii Duhului Sfânt (cf. Gal 4,6), a vietii noi, adica din Duh si Fecioara.

În al patrulea rând, din faptul ca botezul în moarte, ca urmare a acelui trebuia sa patimeasca toate acestea Cristos (Lc 24,26), a condus pe Isus la înviere, urmeaza ca primind plinatatea Duhului Sfânt, omenitatea sa glorificata a devenit spirit datator de viata (1Cor 15,45), împartasind din plinatatea sa pe Duhul Sfânt tuturor celor ce cred în el. Fara botezul lui Isus, noi nu am fi primit pe Duhul Sfânt ca plinatate a vietii, nu ne-am fi facut partasi ai naturii divine, nu am fi avut viata cea noua ca început al vietii vesnice.

Pentru ce s-a botezat Isus, stim, dar nu este lipsit de importanta sa stim si de ce a voit sa fie botezat de Ioan Botezatorul.

În vederea botezului lui Isus, Ioan a fost sfintit si umplut de Duhul Sfânt înca din sânul mamei sale Elisabeta (cf. Lc 1,41); a fost atât de sfânt în viata sa încât însusi Mântuitorul îi aduce omagiul suprem, zicând: Om mai mare ca Ioan nu s-a nascut din femeie, si: El este îngerul trimis sa-i pregateasca drumul (Mt 11,10-11). Dar Isus tine sa adauge: cel mai mic din împaratia cerurilor este mai mare decât Ioan. Despre cine spune Isus ca cel mai mic din împaratia cerurilor este mai mare decât Ioan? Despre acela care primeste viata cea noua, viata zamislita în sânul Fecioarei prin puterea Duhului Sfânt. Ioan avea viata naturala din tatal sau Zaharia si din mama sa Elisabeta, era viata omului vechi, om nascut din femeie prin putere barbateasca, chiar daca a fost adus în starea nevinovatiei lui Adam de dinainte de pacat prin puterea Duhului Sfânt, care a invadat fiinta Elisabetei la vizita preacuratei Fecioare Maria. Viata noua consta în unirea ipostatica dintre firea dumnezeiasca si cea omeneasca, unire unica, realizata numai prin atotputernicia Duhului Sfânt. Cine primeste aceasta viata noua este mai mare decât orice om nascut pe cale naturala, chiar daca s-ar bucura de nevinovatia initiala a lui Adam. Viata trupeasca, viata naturala, ni se da fara sa fim constienti de dânsa, pe când viata noua este mai pretioasa, nu numai prin unicitatea ei, dar si pentru faptul ca nu ni se da decât printr-un act de vointa din partea noastra. Actul vointei este determinant pentru viata noua, fiindca realizeaza o unitate cu vointa Tatalui ceresc.

Ioan, constient de viata cea noua, pe cât era de mare, pe atât era de smerit în fata lui Isus si se considera doar un glas care striga în pustiu; nu se considera nici învatator si nici profet, ba nici vrednic sa-i dezlege cureaua încaltamintelor; când îl vede pe Isus ca om, îl recunoaste ca Dumnezeu si zice: Iata Mielul lui Dumnezeu, iata-l pe acela care ia asupra sa pacatele lumii. Si, daca unii dintre ucenicii sai îl parasesc, Ioan nu se supara, ci cu smerenia care îl caracterizeaza recunoaste adevarul: El trebuie sa creasca, iar eu sa ma micsorez.

Smerenia Fecioarei din Nazaret l-a atras pe Isus în sânul ei; smerenia lui Ioan îl atrage pe Isus la apele Iordanului, unde, botezându-l pe Isus ca sa se împlineasca dreptatea, Ioan se boteaza pe sine, accepta vointa lui Isus, care este una cu vointa Tatalui, si astfel devine partas de viata cea noua care se împarte prin sacramentul Botezului care acum se inaugureaza.

Isus a voit sa fie botezat de Ioan pentru a nu fi acuzat de farisei si sa nu devina piatra de sminteala pentru cei slabi în credinta. Numai cunoasterea învataturii despre semnificatia botezului lui Ioan ne deschide calea spre o cunoastere mai profunda a tainelor lui Isus. Sfântul evanghelist Marcu ne spune: Pe când umbla Isus prin templu, s-au apropiat de dânsul arhiereii, carturarii si batrânii si i-au zis: "Cu ce putere faci acestea?" Iar Isus le-a zis: "Va voi întreba si eu pe voi un lucru, la care de îmi raspundeti, va voi spune cu ce putere fac acestea. Botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni? Raspundeti-mi!" Iar ei se gândeau în sine, zicând: De vom zice ca este din cer, ne va zice: Pentru ce dar nu l-ati crezuta? De vom zice ca este de la oameni, ne temem de popor; fiindca toti credeau ca Ioan era adevarat profet. Deci, raspunzând, i-au zis: "Nu stim". Iar Isus

le-a zis: "Nici eu nu va spun cu ce putere fac acestea". Isus nu le-a revelat secretul puterii sale fiindca ei n-au acceptat botezul lui Ioan. Daca Isus n-ar fi primit botezul lui Ioan, ei l-ar fi acuzat ca nu împlineste vointa lui Dumnezeu, ca nu pregateste calea venirii lui Mesia. Cu atât mai mult, Isus nu se reveleaza acelora care nu-i primesc Botezul ca sacrament datator de viata noua.

Un alt motiv al botezului lui Isus în apa Iordanului poate fi si acesta: aici s-au savârsit unele dintre cele mai mari minuni din istoria Israelului, salvând flacara spiritualitatii aprinsa de Iahve în sânul poporului ales. Amintesc doar câteva: Naaman sirianul s-a curatat de lepra, dupa ce s-a spalat de sapte ori (2Rg 5,14); Iosua a oprit apele si poporul a trecut ca pe uscat (Ios 4,7); profetul Ilie loveste apele cu mantaua si traverseaza albia Iordanului ca pe uscat (2Rg 2,8). Isus desavârseste spiritualitatea Vechiului Testament si Iordanul devine un loc de referinta pentru spiritualitatea Noului Testament, pentru adevarul religiei crestine.

Vorbind pagânilor, sfântul Augustin le spunea: Daca voiti sa va convingeti ca religia noastra este adevarata, priviti cum traiesc crestinii! Între noi nu exista nedreptate, nici înselaciune; totul este iubire, curatie, evlavie.

Oare tot asa este si azi între crestini? Se vede în noi viata cea noua primita la Botez?

Cel care va crede si se va boteza se va mântui (Mc 16,16). Comentariile sunt de prisos, fiindca Isus a spus acest adevar.