Epifania Domnului

Reîncep profetiile

Se cuvenea sa vina si magii sa se închine lui Isus. Dupa îngerii cerului, reprezentanti ai lumii nevazute, dupa pastorasi, reprezentanti ai lumii vazute, dupa natura fara suflet si fara cuvânt, reprezentata de cele doua animale - bou si magarus -, dupa lumea materiala, reprezentata de steaua luminoasa, vin magii; ei vin ca oameni de stiinta calauziti de un simt religios al sufletului, îsi pleaca genunchii lânga ieslea lui Isus ca recunoastere a izvorului întelepciunii lor în divinitate si ca o profetie ca în cele din urma stiinta va juca un mare rol în opera rascumpararii, va aduce un omagiu mântuirii. Stravechiul neam intelectual, sacerdotal si cultural al Rasaritului îsi pleaca fruntea în fata noului Domn, care îi va trimite pe magi ca pe primii vestitori ai evangheliei la popoarele pagâne, devenind în tarile lor profeti si apostoli. Învatatii îngenuncheaza în fata celui care va înlocui învatatura vorbelor cu noua învatatura a faptelor izvorâte din tezaurul infinit al iubirii lui Dumnezeu.

Învatatii îngenuncheaza în fata Pruncului divin prevestind destramarea credintelor si sfarâmarea zeilor pagâni, îndreptând privirile scrutatoare spre noua religie crestina, care va fi pentru omenire ceea ce steaua minunata a fost pentru ei însisi: lumina neamurilor.

Scriitorul italian Papini declara: Magii la Betleem înseamna vechile teologii care recunosc desavârsirea revelatiei; stiinta care se umileste în fata nevinovatiei; bogatia care se culca la picioarele saraciei.

Si darurile magilor sunt profetice.

Magii îi aduc aur, recunoscându-l rege. Primesc, în schimb, iubirea, a carei valoare este inestimabila, deoarece când toate se vor preface în cenusa, când chiar credinta, nadejdea si toata stiinta lumii se vor sfârsi, iubirea va dainui vesnic (cf. 1Cor 13,8). Sfântul Iosif si preacurata Maria, mama lui Isus, au înteles valoarea aurului si îndata l-au schimbat în iubire, l-au împartit saracilor, prefatând învatatura Fiului: Mergi si vinde tot ce ai si da saracilor si apoi vino si urmeaza-ma! (Mt 19,21).

Magii i-au adus tamâie. Ea este simbolul evlaviei, semnul spiritualitatii, al rugaciunilor. În schimb, primesc din partea lui Isus darul cunoasterii lui Dumnezeu, îsi înteleg sensul profund al simtului religios din propriul suflet. Daruindu-i lui Isus tamâie, magii recunosc cu smerenie greseala idolatriei si a jertfelor pagâne, înteleg ca Dumnezeu cheama toate popoarele la cunoasterea singurului Dumnezeu adevarat vrednic de toata închinarea. Sfântul Iosif si preacurata Maria vor duce tamâia la templu, ca mirosul ei placut sa umple casa Domnului, prefatând cuvintele si actiunea energica a lui Isus de eliberare a templului de orice fel de negustorie, fiind casa Tatalui sau, casa de rugaciune (cf. In 2,1), prefigurând marele templu ceresc în care cele patru fiinte si cei douazeci si patru de batrâni se vor închina Mielului, având alaute si cadelnite de aur pline cu tamâie din care parfumul se înalta spre tronul regesc împreuna cu rugaciunile de lauda ale îngerilor si ale sfintilor (cf. Ap 5,8; 8,3-4).

Darul magilor, tamâia, profetizeaza ca noul rege de curând nascut va fi omul rugaciunii. Nu s-au înselat, fiindca azi stim ca numai rugaciunea lui Isus, unica, sacerdotala si staruitoare, da valoare tuturor rugaciunilor de pe pamânt, încheindu-se: Prin Domnul nostru Isus Cristos, singurul mijlocitor la Tatal.

Magii i-au adus smirna. Si ea este profetica. Smirna si uleiul de aloe se foloseau la îmbalsamarea trupurilor pentru înmormântare. Au prevestit magii moartea si îngroparea lui Isus? Orice rege era îmbalsamat spre a-i recunoaste nemurirea si trecerea sa în rândul zeilor. Dorinta lor ca noul rege de curând nascut sa-si gaseasca nemurirea a fost rasplatita printr-un extaz, în care o fiinta nemuritoare, un înger slujitor al noului rege Isus, îi conduce pe alt drum spre tarile lor, fara a mai trece pe la Irod. Preacurata mama a noului rege Mesia va pastra smirna pentru ziua în care sabia profetita de batrânul Simeon îi va strapunge inima pe Calvar, folosind-o la îmbalsamarea trupului lui Isus dat jos de pe cruce.

Îngenuncheati prin paiele grajdului în bogatele lor mantii, înainte de a-si lua ramas bun, se consfintesc pe ei însisi slujirii noului rege Cristos, împlinind profetia lui Isaia: Toata valea se va umple si tot muntele se va pleca; caile strâmbe se vor îndrepta si cele colturoase se vor netezi; si va vedea toata faptura mântuirea lui Dumnezeu. Tot ei sunt acei care duc la îndeplinire profetia regelui David, care spunea: Et adorabunt eum omnes reges, omnes gentes servient ei. Erit nomen eius benedictum in saecula, dum lucebit sol permanebit nomen eius - Îl vor adora toti regii, toate neamurile îi vor sluji. Numele lui va fi binecuvântat în veci, cât timp va straluci soarele va ramâne si numele lui. Istoria celor doua mii de ani o confirma.

Si macelarirea pruncilor nevinovati din partea lui Irod este profetica.

Tot Ierusalimul s-a cutremurat la sosirea magilor, cautându-l pe acela care era în mijlocul lor si pe care ei nu-l cunosteau din vina lor, fiindca pastorii împânzisera vestea ca s-a nascut Mântuitorul lumii, numai ca la aceasta veste s-au multumit numai cu uimirea si n-au facut un pas sa-l caute. De fapt, cine s-ar fi încumetat sa dea crezare unor oameni de la marginea societatii, unor oameni care nici la tribunal nu erau admisi ca martori. Numai când constata ca magii au facut sute de kilometri si i-au adus daruri, atunci si-au amintit de cele spuse de pastori si i-a cuprins frica. Vor plati cu multe lacrimi nepasarea si necredinta lor atunci când Irod va porunci sa le fie ucisi pruncii de doi ani si mai mici.

Noi nu avem sa ne reprosam vreo neglijenta în credinta fata de vestea mântuirii? Nu magii, nici pastorii, nici chiar îngerii, ci însusi Cristos Domnul în persoana a venit sa ne avertizeze ca la sfârsitul veacurilor se va arata pe cer semnul Fiului Omului si vor plânge toate neamurile pamântului si vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere si cu slava mare (Mt 24,30). Nu ca sa ne miram, a spus Isus acestea, dar ca sa-l cautam cu sârguinta cu care l-au cautat magii, sa-i daruim iubirea, credinta si speranta noastra printr-o sfânta adoratie si o viata curata. O noua stea în forma de cruce va aparea pe cer în Parusie. Cei care nu se lasa calauziti de prima, de steaua de la Betleem, si nu cred revelatia divina, se vor îngrozi de a doua, de crucea de pe cer.

Magii, primind înstiintare în vis sa nu se mai întoarca la Irod, s-au întors pe alta cale în tarile si la casele lor. Si noi, de câte ori nu am primit înstiintare sa nu ne mai întoarcem la Irod, la pacatele de mai înainte, dar i-am dat ascultare? Cuvântul Domnului de azi, ca o stea stralucitoare, ne calauzeste spre Betleem. Betleem înseamna Casa pâinii. Cuvântul Domnului ne conduce spre Tabernacol, spre Isus din taina Euharistiei. Sa nu-l lasam aici! Sa-l luam în sufletele noastre si sa-l ducem în casele noastre! Si el, care singur cunoaste drumul vesniciei, ne va conduce pasii pe calea care ne duce la casa Tatalui ceresc. Amin.