Preasfânta Fecioara Maria Nascatoare de Dumnezeu

(1 ianuarie)

Prin Fecioara Maria la pacea lui Isus

Trebuie sa deschidem Anul Nou cu marturia adevarului vesnic cuprins în Sfintele Scripturi, deoarece primul cuvânt a apartinut Tatalui ceresc, dupa cum îi va apartine si ultimul, fiindca el singur este alfa si omega, începutul si sfârsitul (Ap 21,5) oricarui lucru. Primul cuvânt al Tatalui vesnic venind în lume a zis: Jertfa si prinos n-ai voit, dar trup mi-ai întocmit; ardere de tot si jertfa pentru pacat n-ai cerut. Atunci am zis: Iata vin! La începutul cartii (creatiei) este scris despre mine, ca sa fac vointa ta, Dumnezeul meu (Ps 39,9-11). Si cuvântul s-a facut trup în sânul preacurat al Fecioarei Maria prin puterea Duhului Sfânt. Asa a aparut pe pamânt o noua forma de viata, rezultat al interactiunii dintre divinitate si umanitate. Daca Isus s-ar fi nascut ca toti oamenii, din tata si mama, nu ar fi avut cum sa ne dea viata cea noua.

Pe toate nivelurile traditiei evanghelice, Maria apare înainte de toate ca mama lui Isus. Un adevarat buchet de texte, care mai de care mai frumoase, o numesc cu acest titlu aparent simplu (cf. Mc 3,31; Lc 2,48; In 2,1-12; 19,25), care definesc întreaga ei misiune în economia mântuirii.

Recenta reforma liturgica a readus la 1 ianuarie solemnitatea Maternitatii Divine, care, începând din anul 1931, era stabilita pentru ziua de 11 octombrie, în amintirea Conciliului Ecumenic din Efes (431), unde s-a proclamat în mod solemn adevarul atât de scump tuturor credinciosilor ca preasfânta Fecioara Maria este cu adevarat mama lui Cristos, care este cu adevarat Fiul lui Dumnezeu si, ca urmare, ea este Theotokos, nascatoare de Dumnezeu. La acest conciliu, Nestoriu, un episcop ratacit de la adevarul Scripturii, îndraznise sa declare: Are deci Dumnezeu o mama? Atunci sa nu condamnam mitologia greaca fiindca afirma ca si zeii au mame. La care sfântul Ciril din Alexandria a raspuns: Se întreaba cineva daca sfânta Fecioara Maria este mama a dumnezeirii? La aceasta întrebare raspundem: cuvântul vesnic, având propria lui viata, îsi are originea în însasi fiinta lui Dumnezeu Tatal si exista din vesnicie. Dar el s-a facut trup, a devenit om în timp si pentru aceasta, pe drept se poate spune ca s-a nascut din femeie. Cei circa 200 de episcopi adunati din toata lumea la chemarea sfântului papa Celestin au aprobat expunerea sfântului Ciril, anume ca preacurata Maria este cu adevarat nascatoare de Dumnezeu si au condamnat pe Nestoriu. Când în seara acelei zile de 11 octombrie s-au deschis usile bisericii în care se tinea adunarea episcopilor si sfântul Ciril a anuntat lumii hotarârea adoptata de episcopi, toti locuitorii Efesului si cei veniti din alte colturi ale lumii au izbucnit în urale nesfârsite, laudând pe Dumnezeu, pe mama lui Dumnezeu si pe episcopii care au întarit credinta strabuna a crestinatatii, ducându-i pe episcopi la locuintele lor mai mult pe sus si însotindu-i cu torte aprinse. În urma acestei decizii viata crestina a capatat un nou avânt.

Stabilirea acestei solemnitati tocmai la început de an are acelasi scop: sa mareasca, sa reînnoiasca, sa dea un nou avânt vietii noastre crestine în anul pe care abia l-am început.

Prin Isus noi o simtim pe mama sa alaturi de noi, o simtim drept mama noastra. În calitatea ei de mama ne va hrani cu cuvântul lui Isus în toate zilele anului, cu acele cuvinte pe care le-a pastrat cu grija în inima ei pentru noi si ne va conduce la desavârsire, dându-ne biruinta deplina asupra Sarpelui viclean, adica ne va darui bucuria pacii.

Din acest motiv, si nu numai, prima zi a anului este si Ziua Mondiala a Pacii.

La începutul cartii este scris despre mine: Iata vin! Ca sa fac vointa ta, Dumnezeule.

Dumnezeu vrea ca în acest an sa-i împlinim vointa sa datatoare de pace. Vointa lui Dumnezeu este ca sa fie pace pe pamânt, asa cum ne-au adus îngerii mesajul sau în noaptea de Craciun: Pace pe pamânt oamenilor de bunavointa, ca toti oamenii sa traiasca fericiti, asa cum îsi ureaza toti în prima zi: An nou fericit si La multi ani!

Fericiti facatorii de pace, caci fiii lui Dumnezeu se vor chema (Mt 5,9).

Nu putem ajunge fii ai lui Dumnezeu decât prin preacurata mama a lui Dumnezeu, fiindca trebuie sa ne împartasim cu trupul ei, pe care l-a dat Fiului lui Dumnezeu ca sa devina cuminecatura de viata noua. Numai în sânul acestei vieti noi se afla pacea adevarata cu noi însine, cu aproapele si în primul rând cu Dumnezeu.

Oferindu-ne carnea ei prin Fiul, si Fiul, dumnezeirea sa prin carnea pe care o are din sânul ei feciorelnic, ne ofera viata cea noua ca o dovada suprema de iubire materna fata de noi.

Iubirii trebuie sa-i raspundem cu iubire. Raspunsul iubirii noastre trebuie sa se concretizeze într-un act viu de consfintire fata de preacurata. Mamei ceresti nu-i putem ura sanatate, fericire si pace, deoarece, fiind plina de har, le are pe toate. În schimb îi putem darui întreaga noastra fiinta, fara rezerve si pentru totdeauna. Iubindu-l pe Dumnezeu, trebuie sa ne daruim lui, care este scopul suprem al vietii noastre. Iubind-o pe preacurata Maria, trebuie sa ne daruim ei, asa cum ea i s-a daruit lui Isus trup si suflet. Consfintindu-ne ei, ne consfintim lui Isus la început de an. An, în limba mesopotamiana veche, înseamna cer. Consfintindu-ne lui Isus acum, ne consfintim pentru cer, adica pentru împaratia lui Dumnezeu

Consfintirea mariana, dupa metoda sfântului Ludovic Maria Grignion de Monfort, consta întâi de toate într-o reînnoire a fagaduintelor de la Botez prin mâinile preacuratei Maria. Îi daruim ei toata fiinta noastra. Îi consfintim trupul nostru. În felul acesta, fiind sub autoritatea si grija ei de mama, trupul va ramâne ceea ce trebuie sa fie: slujitorul sufletului. Îi daruim preacuratei sufletul nostru cu toate facultatile lui. Ea, plina de har, formeaza sufletul nostru pentru viata divina, pentru o unire cât mai intima cu Isus pe pamânt, indispensabila pentru cer. Îi daruim preacuratei toate bunurile noastre externe, prezente si chiar viitoare. În acest fel, devenim numai simpli gestionari, adica ne vom sluji de aceste bunuri pamântesti, asa cum s-a folosit ea, în spirit de dreptate, de recunostinta, de detasare evanghelica, de caritate, în functie de obligatiile starii. În sfârsit, îi daruim mamei ceresti bunurile noastre interioare si spirituale, adica rodul meritelor noastre, virtutile si faptele bune din trecut, prezent si viitor. Întregul nostru capital de viata noua este încredintat mamei ceresti. Ea face ca virtutile, legate de viata cea noua, sa nu se risipeasca si le ajuta sa creasca. Toate actiunile tale, spune sfântul Ludovic Maria Grignion de Monfort, sa fie savârsite prin Maria, cu Maria, în Maria si pentru Maria, ca sa le îndeplinesti mai bine prin Isus, cu Isus, în Isus si pentru Isus. Prin Maria, Isus va deveni calea noastra mai usoara spre cer. Cu Maria, Isus va deveni adevarul nostru mai accesibil. În Maria, Isus va fi viata noastra peste masura de abundenta si transformatoare în oameni mereu noi, nu îmbatrânim, nu ne învechim din punct de vedere spiritual. Pentru Maria, ca adevarati copii ai bunei mame, vom avea fata de Fiul ei mai multa iubire. Numai asa vom putea spune cu sfântul Paul: Traiesc eu, dar nu mai traiesc eu, Cristos traieste în mine (Gal 2,20).

Va urez sa traiti multi ani viata lui Cristos, ca sa simtiti vesnic fericirea de a fi în cer alaturi de preacurata mama Maria în pacea vesnica! Amin.