Nasterea Domnului

(Liturghia zilei)

Cerul a îmbogatit pamântul

Cerul s-a deschis la miezul noptii. Din înaltimi s-a coborât o lumina mare. Din lumina cereasca îngerii cânta: Marire în cer lui Dumnezeu si pace pe pamânt oamenilor de bunavointa (Lc 2,8-14).

Ce sarbatorea pamântul ca îngerii vin cântând si-i aduc un dar atât de mare, desi cel din iesle este atât de mic? Pamântul sarbatorea o clipa de pace: pax romana. Îngerii au venit sa transforme clipa de pace în pace vesnica prin instalarea în istorie a Principelui pacii, ca pamântul sa se numeasca Pace si astfel, în împaratia celui nou-nascut, Isus, sa rasune mereu cântarea îngereasca, imnul bucuriei.

Ce mica era pax romana si ce mare este darul venit din cer! Darul adus de sus era pruncul Isus? Da, Fiul lui Dumnezeu nascut dintr-o fecioara într-un grajd sarac la Betleem. Ce sarac era pamântul! Darul avea menirea sa-l îmbogateasca.

Cu ce suntem noi azi mai bogati decât cei din Betleemul de acum doua mii de ani?

Bogatia inimii noastre este si trebuie sa fie iubirea. Chiar daca as vorbi limbile oamenilor si ale îngerilor, daca nu am dragoste, nu sunt decât o arama sunatoare si un tambal zanganitor (1Cor 13,1). Chiar daca as cânta cântarile îngerilor si cele mai alese melodii ale oamenilor, daca nu am dragoste, nu sunt nimic; ba sunt cel mai sarac om din lume.

Cu ce suntem noi mai bogati decât cei din Betleem de acum doua mii de ani în urma?

Cu bogatia luminii. Niciodata nu-ti poti da seama mai bine de valoarea luminii ca pe timp de noapte, de întuneric! Ce apasator era pe atunci întunericul robiei, idolatriei, ignorantei, patimilor etc.! Noi mai mostenim doar întunericul pacatului, dar, lovindu-ne de remuscarile de constiinta, ne înfioram de ravagiile produse de el, mai ales de crime si de atâta moarte. Când punem umar la umar ca omenirea sa treaca prin baia celui de-al doilea botez, prin taina Spovezii, simtim cum se aprinde lumina în suflet. Virtutile - credinta, speranta si iubirea - sunt lumina lumii si ele s-au aprins si lumineaza peste veacuri ca un curcubeu ce uneste cerul cu pamântul, pe Dumnezeu cu oamenii.

Cu ce suntem noi mai bogati fata de cei din Betleem de acum doua mii de ani?

Cu o viata noua. Aceasta viata noua este rezultatul atotputerniciei Duhului Sfânt, care a unit natura divina a cuvântului lui Dumnezeu cu natura cea mai curata din sânul Fecioarei din Nazaret si prevesteste biruinta asupra mortii, este aurora învierii.

Când se naste un prunc într-o familie, se face sarbatoare: viata învinge pe pamânt. Ce este mai scump ca viata? Dar acum sarbatorim o viata pe care pamântul nu a mai vazut-o. Aceasta viata noua o are numai el, Isus, care este Emanuel - Dumnezeu cu noi, adica o viata dumnezeiasca pentru noi, menita sa ne faca precum sunt îngerii lui Dumnezeu; este o viata fara de moarte, viata vesnica.

Cu ce suntem mai bogati azi fata de cei de ieri din Betleem?

Cu bucuria si cântarea îngerilor: a sutelor si miilor de colinde inspirate din cântarile ceresti. Am ascultat, si înca mai ascultam cu bucurie, glasurile argintii ale zecilor, sutelor si miilor de copii care, mergând din poarta în poarta si de la geam la geam, ne fac sa tresarim auzind cum: Astazi s-a nascut Cristos, Mesia cel luminos... Astazi s-a nascut Cel far-de-nceput, cum au zis profetii.

Prin urmare, ne-am adunat sa sarbatorim prin cântarea îngerilor, care au însotit lumina, viata, harul, pe Dumnezeu în trei persoane care s-a aratat în lume prin pruncul Isus din ieslea saraca.

Cu ce suntem mai bogati?

Cu pax Christi. Sarbatorim pacea noua în Cristos.

Ce simt soldatii de pe front când se anunta încetarea razboiului? De unde izbucneste entuziasmul multimilor când se anunta: Avem pace?

Prin nasterea lui Isus se anunta lumii întregi, de la începutul si pâna la sfârsitul veacurilor, pacea cu Dumnezeu. Ce fericiti ati fost în aceste zile când, iesind din robia pacatului, ati auzit din gura duhovnicului: Dumnezeu ti-a iertat pacatele. Mergi în pace! Cred ca ati oftat usurati si ati spus: Multumim lui Dumnezeu! Azi sarbatorim aceasta pace, care valoreaza mai mult decât pacea romana impusa cu sabia si lancile legiunilor imperiale.

Cu ce suntem mai bogati?

Cu harul sfintitor care marcheaza o noua prezenta a lui Dumnezeu în însasi fiinta noastra, care trezeste în noi sentimente ceresti si pasiunea de a deveni sfinti, de a ajunge sa-l vedem pe Dumnezeu fata la fata. Da, Craciunul este sarbatoarea celor mai profunde aspiratii umane. Craciunul nu-l înstraineaza pe om de realitatea acestei vieti, ci i-o sfinteste, i-o înnobileaza, îi da farmec.

Dumnezeu, spre mai marea noastra demnitate si fericire, ne vrea colaboratori liberi pentru mântuirea tuturor oamenilor. În ochii sai fiecare om este o creatura nobila, o fiinta valoroasa de neimaginat, fiindca fiecare este creat ca un unicat conform cu imaginea de persoana divina. Chiar daca omul, diamant divin, ar ramâne ascuns sub mizeria cea mai neagra a pacatului, tot diamant ramâne, numai ca nu mai straluceste în lumina soarelui. Isus, facându-se om asemenea noua, afara de pacat, ne-a adus iubirea prin care, nu numai ca ne putem adresa lui Dumnezeu numindu-l Tata, ci sa facem ca si altii sa se debaraseze de noroiul în care s-au scufundat, sa poata straluci prin aceeasi iubire. Sarbatorind Nasterea Domnului, de fapt sarbatorim nasterea noastra de copii ai lui Dumnezeu prin Cristos, traind viata sa cea noua. Cristos s-a nascut ca sa nu ne mai simtim singuri, ci sa ne simtim frati; sa nu ne mai temem ca suntem orfani, fiindca Dumnezeu ne este Tata.

Când ispitele ne apasa, când simtim înstrainarea produsa de pacat, sa spunem cu fiul risipitor din parabola: Ma voi scula si ma voi duce la tatal (Lc 15,17). Pruncul din iesle este calea catre Tatal. Prin el ne gasim adevarata noastra identitate de copii ai lui Dumnezeu si mostenitori ai împaratiei fericirii vesnice.

Doamne, îti multumim pentru toate darurile tale cu care ne-ai îmbogatit. Te adoram în si prin misterul întruparii! Îti fagaduim ca, sprijiniti de harul tau, vom fi mereu la datorie spre a apara lumina, viata, nevinovatia, pacea, credinta, speranta si mai ales iubirea, ca toti oamenii sa poata cânta cu îngerii: marirea, gloria ta cereasca si pacea pe pamânt pâna la venirea ta pe norii cerului împreuna cu toti îngerii si sfintii. Amin.