Duminica a III-a de peste an

Bucuria timpului scurt

Va voi pune câteva întrebari provocatoare. Care dintre voi ar putea sa-mi spuna: Ce este timpul? Ce este vesnicia? Ce este viata? Ce este infinitul? Cât priveste pe acesta din urma - infinitul - Georg Cantor, matematician german (1845-1918), si-a batut capul pâna si-a pierdut mintile si tot n-a reusit sa-i dea o definitie. Ca sa nu avem dureri de cap în zadar, nu insist asupra raspunsurilor, fiindca sfântul Augustin, care s-a straduit sa dea o definitie exhaustiva timpului, a ramas la concluzia: Daca nu ma întrebi, stiu ce este timpul; daca ma întrebi, nu stiu.

Daca nu stim ce este timpul, ca este scurt, o stim cu totii, fiindca si cel mai batrân om de pe pamânt tot este înclinat sa se plânga cu dreptul Iob: Scurte sunt zilele mele (14,5), sau sa spuna cu psalmistul: O mie de ani înaintea lui Dumnezeu este ca ziua de ieri care a trecut (Ps 89,4). Toti suntem siliti sa tragem concluzia ca suntem trecatori, iar zilele noastre sunt ca o umbra pe pamânt si nu este nici o oprire (1Cor 29,15).

Lecturile de azi sunt în acelasi ton. Iona anunta numai patruzeci de zile de existenta pentru marea cetate Ninive, capitala Asiriei din secolele 8-9 î.C. Sfântul Paul scrie corintenilor ca timpul deja este scurt (lectura a II-a). Mai mult chiar, în evanghelia zilei am ascultat cuvintele lui Isus care spune ca timpul deja a trecut, s-a împlinit, si-a terminat menirea, iar noi trebuie sa-i determinam sensul.

Nu ne putem retine de a nu ne întreba: De ce este atât de scurt timpul vietii noastre si unde duce? De ce Matusalem a trait 969 de ani (Gen 5,27) si omul de azi abia ajunge la 60-70 de ani? De ce Noe a trait 950 de ani (Gen 9,29) si atâtia altii nu ajung nici la noua ani, ba nici chiar la noua luni? Ne raspunde sfântul Ioan Gura de Aur: Daca traim pe pamânt 100, 200 sau 2000 de ani, nu este oare tot timpul vietii acesteia numai un vis de noapte în comparatie cu vesnicia? Ca un fum au trecut zilele vietii mele, zice psalmistul (Ps 101,4).

Cel mai bun raspuns îl gasim tot în lecturile de azi. Iubirea infinita îl sileste pe Dumnezeu pentru a-l atrage pe om la sine (lectura I-a); îi da timp scurt pentru a-l determina sa se converteasca spre Creatorul sau în graba cea mare. Acelasi lucru îl cere si sfântul Paul credinciosilor din Corint: drumul spre Dumnezeu nu trebuie sa fie barat de nimic, nici de suferinte, nici de bucurii, nici de saracie, nici de bogatie, nici de casatorie, nici de vaduvie etc. Principiul lumii pagâne era: Carpe diem! Apuca tot ce-ti ofera clipa prezenta! Era vorba de placeri, onoruri, averi: Iata bucurie si veselie, boi taiati si oi înjunghiate; îmbuibare cu carne si betie: "Sa mâncam si sa bem, caci mâine vom muri" (Is 22,13).

Principiul lumii crestine trebuie sa fie: Carpe Deum! (Intra în intimitatea lui Dumnezeu!) Cine este constient de ceea ce trebuie sa aiba vesnic, se grabeste si, timpul scurt devine motiv de bucurie, fiindca poate spune cu sfântul Paul: Doresc sa mor si sa fiu cu Cristos (Fil 1,23), fiindca a muri mai devreme este un câstig (Fil 1,21). Apostolul Paul ne îndeamna sa traim bucuria unei împliniri în timp drept garantie a unei bucurii vesnice. Acelasi lucru l-a cerut si Isus ucenicilor sai când i-a trimis sa predice bucuria sosirii împaratiei lui Dumnezeu; sa nu ia cu ei nici desaga, nici doua haine, nici bani la chimir, sa nu zaboveasca pe la mese, prin case sau sa salute pe cei pe care îi întâlnesc pe drum etc. (Lc 10,4); sa se grabeasca pentru a trai cât mai repede bucuria împlinirii misiunii apostolice. Timpul scurt este o chemare urgenta la bucurie. Întelegem mesajul?

Timpul este creat si ne este dat în dar, iar prin opera rascumpararii lui Cristos devine o cucerire, deoarece Mântuitorul a distrus moartea si a facut sa straluceasca viata prin evanghelie (2Tim 1,10). Prin Cristos noi cucerim mult în timp scurt si stim din proprie experienta ca oricine se bucura mai mult de ceea ce cucereste decât de ceea ce primeste de pomana, asemenea femeii pacatoase care cucereste mult în timp scurt, cum spune Isus: I se iarta mult, fiindca a iubit mult (Lc 7,47), desi era la picioarele lui doar de câteva clipe. În acest sens timpul este scurt, nu pentru ca se sfârseste repede, dar pentru ca prin el începe o era noua, legata direct de vesnicie si Isus este aceasta legatura dintre timpul cosmic si vesnicie, dintre trecut si viitor, fiindca numai Isus este prezentul, el este cel ce este, el este însasi împaratia lui Dumnezeu prin învierea sa glorioasa si în care Tatal îsi afla toata bunavointa, pacea (Mt 17,3).

Timpul acesta scurt are un sens si sensul o cheie, pe care, cine o afla, îsi gaseste toata bucuria. Cheia este evanghelia; ea fiind obiectul credintei si al vesniciei, deoarece este obiectul iubirii si ne conduce pe sensul unic: la credinta în iubire. Credinta în iubirea lui Isus fata de noi este siguranta sperantei noastre în înviere, în faptul ca si în noi Tatal îsi poate gasi toata bunavointa, pacea.

Timpul scurt intensifica suferinta care da convingerea apropiatei eliberari prin învierea Domnului. Pentru cel fara speranta clipa este vesnicie si viata un iad, de care cauta sa scape prin sinucidere.

În Silezia sunt niste amvoane curioase, în forma de balena. Predicatorul trebuie sa urce la amvon prin pântecele balenei si apoi sa apara în fata credinciosilor prin gura ei larg deschisa. Semnificatia este urmatoarea: în fata comunitatii poate sa-si deschida gura si sa poata vorbi cu drept si autoritate numai acela care, trecând prin mari dureri, ca prin chinurile facerii, prin care a trecut profetul Iona, a ajuns sa înteleaga necesitatea convertirii si a experimentat eliberarea din partea lui Dumnezeu, cum spune si tatal din parabola fiului mai mare: Acest frate al tau era mort si a înviat (Lc 15,32). Isus, Fiul Tatalui vesnic, s-a facut timp scurt (de doar 33 de ani) si a comprimat în inima sa toata durerea, pâna la transpiratia de sânge si disperarea de pe cruce (Lc 22,44; Mc 15,34), a intrat în pântecele pamântului, ca Iona în pântecele chitului) si a iesit prin gura mormântului, a experimentat suprema eliberare din ghearele mortii; ca urmare, fiind mai mare decât Iona (Mt 12,41), stie ce ne cere printr-o convertire cât mai rapida, fiindca diavolul se coboara la noi cu mare mânie, stiind ca are putina vreme (Ap 12,12). Si noi sa zabovim?

Timpul scurt si-a pus amprenta pe primele comunitati crestine atât de mult încât ele s-au numit si se numesc pâna azi parochii, adica oameni calatori. Calatorul nu zaboveste mult timp într-un loc si nici crestinul mult timp pe pamânt, fiindca se grabeste sa ajunga la tinta: la Dumnezeu în patria cereasca. Pe un pod indian din antichitate s-a descoperit o inscriptie dintr-un verset atribuit lui Isus, care spune asa: Pe pod treci, dar locuinta nu ti-o faci pe el. Timpul este podul de trecere în vesnicie.

Timpul, cu cât este mai scurt, cu atât este mai pretios. Clipa este pretioasa ca si viata unui om, a spus marele scriitor german Schiller (1759-1805). Sa nu o pierdem, fiindca de ea depinde fericirea vesnica.

Filozoful Seneca (4 î.C.- 65 d.C.) obisnuia sa spuna: Zgârcenia este un viciu; numai zgârcenia cu timpul este o virtute; si adauga: Cineva, care n-ar admite nimanui sa-i rapeasca pamântul sau si ar recurge la arme, sau cel putin la judecatori, daca s-ar ivi cea mai mica neîntelegere între el si vecinii sai pe tema hotarelor reciproce, lasa sa-i fie rapit timpul de tot felul de oameni. Nu vei gasi pe nimeni care sa consimta sa-si împarta banii sai cu tine, dar cât priveste timpul, îl împarte cu oricine se întâlneste. Câta nechibzuinta! Un tânar de douazeci de ani a trait de la nastere 10.512.000 de minute, un om matur, de cincizeci de ani, a trait 26.280.000 de minute si un batrân de nouazeci de ani a trait 47.304.000 de minute. Sa ne închipuim ca fiecare minut s-ar asemana cu o moneda care ar purta întiparita intentia pe care au avut-o în acel moment. Intentia buna poarta chipul lui Isus si devine de aur; intentia rea poarta chipul Satanei si devine smoala. Câte minute sunt în viata mea cu chipul de aur al lui Isus si câte sunt de smoala purtând chipul Satanei? Cu cele de aur pot sa ma prezint la poarta paradisului, dar cu cele de smoala numai la poarta iadului.

O legenda spune ca într-o zi îngerii pazitori ai oamenilor de pe pamânt s-au prezentat înaintea lui Dumnezeu si s-au plâns ca nu stiu ce sa mai faca, fiindca oamenii s-au facut deosebit de rai, au timp pentru toate relele, numai pentru rugaciune nu. Domnul Dumnezeu i-a întrebat: Voi ce parere aveti, ce ar trebui sa fac pentru ei? Îngerii au spus: Doamne, mareste-le ziua cu o ora si noi le vom spune ca este darul tau numai pentru ca ei sa se roage. Bine, a zis Domnul. Si ziua s-a facut de 25 de ore. Dar oamenii nu s-au rugat. Îngerii au venit tristi sa dea raportul: Doamne, oamenii tot nu se roaga. Domnul i-a întrebat iarasi: Dar voi, ce credeti ca ar trebui sa le mai fac? Îngerii si-au dat parerea: Doamne, fa-le ziua numai de 20 de ore! Îsi vor da seama cât de scurta este viata si cât de repede vine judecata ta si asa se vor ruga. Domnul a aprobat cererea si viata a devenit mai scurta. Veniti la raport, îngerii s-au plâns ca oamenii sunt tot rai. Ce-i de facut? i-a întrebat Domnul. N-au mai avut replica si Dumnezeu

le-a spus: Rugaciunea nu este o problema de timp, ci de iubire. Cine ma iubeste gaseste timp suficient în 24 de oare din 24. Si a lasat timpul ca mai înainte.

Noi suntem constienti ca timpul creat de Dumnezeu este al lui Dumnezeu si trebuie sa i-l dam asa cum si cât ne-a dat?

Sa spunem cu psalmistul: Te voi lauda pe tine, Doamne, din toata inima mea; voi istorisi toate minunile tale (Ps 9,2); Voi vesti fratilor mei numele tau, te voi preamari în mijlocul adunarii poporului (Ps 22,23). Amin.