Duminica a II-a de peste an

Despre chemare

Tema Liturgiei cuvântului de azi este chemarea. Venind din partea lui Dumnezeu, chemarea este un semn al iubirii sale. Din lectura I desprindem faptul ca Dumnezeu îl cheama pe copilul Samuel pentru misiunea de profet; în lectura a II-a, sfântul Paul ne arata ca trupul, adica întreaga fiinta umana, este chemat la înviere; evanghelia zilei pune în lumina faptul ca Isus îi cheama pe primii trei barbati pentru a-i face apostoli.

Admirabila a fost Ana, mama profetului Samuel. Nu avea nici un copil. La îndemnul sotului, Elcana, s-a dus la templu cu daruri. Aici s-a rugat si a fagaduit lui Iahve ca, daca îi va da un prunc de parte barbateasca, îl va consfinti Domnului. Se ruga cu atâta înfocare încât preotul Eli, care o supraveghea, a crezut ca este beata si a dojenit-o, zicându-i: Pâna când vei sta aici beata? Trezeste-te si pleaca din fata Domnului! Ana i-a raspuns: Nu, domnul meu, eu sunt o femeie cu inima coplesita de tristete; n-am baut nici vin, nici bere, ci îmi dezvalui sufletul înaintea Domnului. Nu ma socoti femeie netrebnica, deoarece din durerea mea cea mare si din întristarea ce ma apasa am vorbit pâna acum. Eli a binecuvântat-o si ea a plecat (1Rg 1,9-28). Domnul i-a ascultat nu numai ruga de a-i da un prunc, ci l-a chemat pe copilul ei sa fie profet. Samuel raspunde: M-ai chemat, iata-ma. Vorbeste, Doamne, ca slujitorul tau asculta. Din acel moment Domnul era cu el, iar Samuel nu lasa sa cada pe pamânt, sa ramâna fara rost, nici unul din cuvintele Domnului. Aceasta atentie fata de cuvântul Domnului îl face nu numai profet, ci preot la Silo, judecator în Israel si el va pune bazele monarhiei, pregatind calea domniei lui Mesia care se va naste din neamul regelui David.

Chemarea noastra este Isus.

Cu rugaciuni, oboseala si lacrimi, cu post si cu sudori de sânge, Isus cere de la Tatal o mireasa. Da, o mireasa care sa ajunga pâna la identificarea cu sine. Când Dumnezeu l-a chemat pe Samuel, acesta a raspuns: Vorbeste, Doamne, ca slujitorul tau asculta. Samuel a capatat autoritate fiindca Domnul era cu el si n-a lasat sa se piarda nici un cuvânt care i-a fost încredintat. Isus, mai mult decât Ana, mama lui Samuel, s-a rugat zi si noapte ca mireasa sa, sfânta Biserica, sa-i asculte glasul si sa-i pastreze în inima toate cuvintele. Isus ne cheama sa-i devenim mireasa, Biserica, pe diferite cai. Pe Andrei si Ioan i-a chemat prin glasul lui Ioan Botezatorul, care le-a spus, aratându-l pe Isus: Iata mielul lui Dumnezeu; pe Simon îl cheama prin fratele sau Andrei, care îi zice: L-am aflat pe Mesia si îl duce la Isus. Pe noi ne cheama prin glasul preotilor; pe copii prin glasul parintilor si educatorilor. Îi raspundem ca Samuel?

În multe parti ale lumii crestinii se plâng de lipsa preotilor: Nu mai avem chemari la preotie si la viata consacrata. Or, chemari sunt. Isus cheama mereu, dar tinerii nu raspund fiindca s-au nascut fara mame. Fara mame? Da, fara sa fi supt o data cu laptele de la sân si credinta; credinta Anei. Nu au tati, ca Elcana, care sa dea sotiei daruri pentru templu, ci au bani pentru bautura, distractii, anticonceptionale, avort etc.

Pe când Isus vorbea multimilor, o femeie a strigat: Fericit sânul care te-a purtat si pieptul la care ai supt. Isus i-a raspuns: Ba mai fericiti sunt acei care asculta cuvântul lui Dumnezeu si-l pazesc (Lc 11,27-28). Preacurata mama a lui Isus, Maria, si-a gasit fericirea în ascultarea si pastrarea cuvântului lui Dumnezeu din Sfintele Scripturi, iar apoi cuvântul vesnic s-a facut trup din trupul ei. Prin urmare si mireasa, Biserica, pentru a fi fericita, trebuie sa pazeasca si sa asculte cuvintele Mirelui divin. În masura în care cuvântul lui Cristos ramâne în noi, în acea masura noi devenim Biserica, mireasa profetica a lui Isus, plina de apostoli sfinti.

Sfântul Paul pune în evidenta faptul ca mireasa lui Isus, Biserica, trebuie sa fie curata, nepatata, sfânta. Numai asa îsi poate duce la îndeplinire misiunea de mireasa, de a vesti învierea Domnului (1Cor 6,13-20). Fara sfintenie Biserica nu este credibila. Apostolul îi avertizeaza pe crestinii din Corint, ispititi de apucaturile pagâne ca prin prostitutie se aduce cult zeitei Afrodita si se poate intra în legatura cu divinitatea, ca o astfel de practica este împotriva chemarii lor de a avea viata cea noua, de a avea parte de îngerizare în ziua de apoi, deoarece pacatul carnii constituie o nedreptate comisa contra Creatorului, un sacrilegiu fata de trupul mistic (ekklesia), o profanare a templului Duhului Sfânt, o apostazie fata de credinta (revenire la cultul zeitei Afrodita) si un ultragiu adus propriului trup, fiindca numai Domnul este pentru trup, adica numai el îi poate da adevarata maretie.

Dumnezeu, care l-a înviat pe Cristos, ne va învia si pe noi cu puterea sa. Puterea lui Dumnezeu este curatia noastra, care ne face temple ale Duhului Sfânt, adica depozite de iubire. Chemarea noastra este de a-l preamari pe Dumnezeu în acest templu prin rugaciune, pomana, jertfa, munca etc. ca sa se cunoasca si sa se accepte mesajul divin al mântuirii de catre toti oamenii de pe pamânt. Iubirea fata de Dumnezeu si fata de aproapele este sufletul apostolatului (LG). Apostolatul consta, mai presus de toate, în a descoperi si în a comunica tuturor oamenilor caritatea lui Dumnezeu (Conciliul Vatican II, AG 10).

Napoleon Bonaparte, împaratul francezilor, înainte de a repurta acea victorie rasunatoare din Egipt, a spus soldatilor sai: Soldati, am nevoie de voi. A fost suficient ca ei sa se arunce ca leii în lupta. Biserica se adreseaza tuturor celor botezati, angajati în lupta pentru împaratia lui Dumnezeu: Crestinilor de pretutindeni, am nevoie de voi! Si noi ce facem? Conciliul Vatican II ne avertizeaza: Toti cei uniti prin Botez au dreptul si datoria de a fi apostoli. Sfântul Vasile, ca si sfântul Augustin, au acelasi îndemn: Priviti la madularele trupului vostru cum se slujesc si se ajuta reciproc! Ochiul calauzeste picioarele, mâinile apara capul si toate se silesc sa ajute partea cea mai slaba, ranita sau bolnava. La împartirea alimentelor fiecare madular ia pentru sine numai cât îi este necesar, lasând restul pentru celelalte. Legatura dintre ele este atât de strânsa încât stomacul, de exemplu, nu se poate sa sufere fara sa resimta si capul. Si de sufera un madular, toate sufera împreuna, sau de se slaveste un madular, se bucura toate împreuna, dupa spusele sfântului Paul (1Cor 12,26). Daca se întâmpla ca piciorul sa calce pe un spin, ce este mai îndepartat ca ochiul de picior? Si totusi ochii sunt primii care alearga sa-l caute, trupul se încovoaie ca sa dea posibilitatea mâinilor sa-l scoata, limba exprima oftatul tuturor si implora ajutorul celor din jur. Ochii, mâinile, trupul, capul si limba nu au nimic, are numai piciorul; cu toate acestea, toate îi sar într-ajutor. Iata terenul apostolatului nostru: sa avem fata de toate membrele trupului lui Cristos aceeasi grija pe care o avem fata de noi însine. Când cineva nu mai are ce oferi, poate oferi însasi neputinta, lipsa, suferinta de a nu putea face mai mult ca pe o jertfa spirituala placuta Domnului, fiindca însusi Duhul Sfânt se roaga în fiecare cu suspine negraite pentru fiecare.

În anul 1926, preotul Labbé îsi intensifica activitatea sa misionara printre chinezii veniti la Paris pentru studii. Studentul Xi-Chen, conducatorul actiunii anticrestine, vine si-i cere carti de religie, nu pentru a se converti, ci pentru a sti ce trebuie sa atace. Pentru convertirea lui, preotul s-a dus la o tânara bolnava de mai multi ani si i-a vorbit astfel: Domnisoara, te rog staruitor, de acum înainte îndura suferintele pentru convertirea unui student chinez si cere de la Dumnezeu, daca trebuie, chiar sa-ti intensifice durerile. Tânara generoasa, cu ochii plini de lacrimi, promite. Dupa câteva saptamâni, într-o seara târziu, preotul soseste acasa. Xi-Chen îl astepta în prag. Ce vrei? l-a întrebat preotul. Vreau sa ma fac crestin, ca sa-i pot spune lui Dumnezeu "Tata" si lui Isus "tu esti fratele meu", ca sa simt prezenta lui Dumnezeu în mine. Era ora 24 fara un sfert. Parintele a aflat a doua zi ca tânara murise în acea noapte la ora 24 fara 20 de minute.

Cui nu-i sta la îndemâna un necaz, o durere, o încercare pe care sa le poata oferi pentru a mari frumusetea fetei miresei lui Cristos?

La cuvântul lui Ioan Botezatorul: Iata mielul lui Dumnezeu, iata-l pe acela care s-a jertfit si se jertfeste necontenit, sau, dupa cum spune Blaise Pascal: Isus va fi în agonie pâna la sfârsitul lumii, pentru mireasa sa, sfânta Biserica, prin care vrea sa atraga pe toti oamenii la mântuire, sa-i raspundem ca Samuel: M-ai chemat?

Iata-ma!

Când se stie ca este o nunta, foarte multi vin la biserica sa vada mireasa. Multi ajung la Cristos când ne vad pe noi? Suntem mireasa lui Cristos în rochie alba? Iata-l pe acela care ia asupra sa pacatele lumii. Sa-i oferim toate ale noastre, ca pe acest pamânt sa putem fi mireasa sa profetica vestind lumii învierea, ca apoi în viata vesnica sa participam la ospatul de nunta (cf. Ap 19,1-10).

Sa continuam sfânta Liturghie prin repetarea rugaciunii de la început: Revarsa asupra noastra, Doamne, Duhul tau de iubire pentru ca, hraniti de unica pâine cereasca, sa fim o singura inima si un singur suflet în slujirea ta. Amin.