Duminica I-a dupa Craciun - Sfânta Familie

Viata familiei în Domnul

Biserica a fost inspirata când a pus solemnitatea Preasfintei Familii în prima duminica dupa Craciun. Craciunul ne da prilejul sa vorbim despre Întruparea Cuvântului lui Dumnezeu, despre pruncul Isus; Anul Nou ne ofera posibilitatea de a vorbi despre preacurata Maria ca nascatoare de Dumnezeu; dar si sfântul Iosif a avut un rol de colaborator însemnat în opera rascumpararii, fiindca lui i-a spus solul ceresc: Iosife, fiul lui David, nu te teme sa o iei pe Maria, logodnica ta, deoarece ceea ce s-a zamislit într-însa este de la Duhul Sfânt (Mt 1,20-21). În acest fel l-a rânduit Dumnezeu drept cap al Preasfintei Familii. Vom întelege mai bine maretia acestei Familii, daca ne îndreptam privirea spre capul ei.

Primii crestini aveau convingerea, dupa cum ne relateaza sfântul Ambrozie (Car. II Ofic. c. 29) ca lucrurile lor cele mai de pret pot fi pastrate în siguranta numai acolo unde Dumnezeu le încredinteaza pe ale sale: episcopilor si preotilor. Evreii le încredintau preotilor de la templul din Ierusalim. Obligatia de a pastra un lucru încredintat are în sine ceva sfânt. Tatal ceresc îsi încredinteaza Fiul preacuratei Maria; Sfântul Duh îsi încredinteaza mireasa sfântului Iosif; Isus se încredinteaza ambilor - lui Iosif si Mariei - spre a fi aparat, hranit, îmbracat, învatat, crescut, obligându-se sa le spuna tata si mama, sa le fie supus si ascultator. În acest fel sfântul Iosif devine un paznic secret al tainelor mântuirii. În vederea împlinirii cu sfintenie a misiunii încredintate, Iosif a fost înzestrat în chip special de Creator cu o curatie trupeasca si sufleteasca vrednica de invidiat chiar si de îngerii care s-au angajat sa-i slujeasca în împrejurarile dificile ale vietii lui de pe pamânt. Numai bogatia harurilor si plinatatea darurilor Duhului Sfânt l-au facut barbat drept.

Grija sfântului Iosif de a pastra comoara, curatia, harul si darurile prin care a devenit barbat drept, l-au facut vrednic de a fi capul Preasfintei Familii, de a se casatori cu cea mai curata dintre creaturi, cu Maria din Nazaret.

În orice Casatorie care se încheie între doi tineri gasim trei lucruri: 1) contractul, întelegerea; mai întâi se realizeaza verbal si apoi în scris, prin care cei doi decid în mod liber sa-si apartina unul altuia în mod exclusiv; 2) iubirea care cimenteaza contractul si 3) copilul care îi leaga pe ambii cel mai mult si care da durabilitate iubirii.

Daca luam pe rând aceste trei elemente caracteristice oricarei Casatorii si le aplicam Sfintei Familii din Nazaret, observam ca toate au conlucrat la pastrarea fecioriei ambilor soti. Pentru unii este greu de înteles acest lucru, fiindca ne spune Sfânta Carte: Omul trupesc nu întelege cele ce sunt ale Spiritului lui Dumnezeu (1Cor 2,14).

Gasim mai întâi contractul sfânt prin care Maria apartine lui Iosif si Iosif Mariei. Casatoria lor a fost adevarata fiindca ei s-au daruit unul altuia si în scris, conform legii. Dar în ce chip? Ei si-au încredintat reciproc fecioria si asupra acestei curatii si-au cedat dreptul mutual. Ce drept? Acela de a-si pastra unul altuia aceasta virtute îngereasca. Da, Maria avea dreptul si chiar obligatia de a pastra fecioria lui Iosif, iar el avea dreptul si datoria de a pazi fecioria Mariei. Doua feciorii se unesc pentru a se pastra în veci una pentru alta. Ele sunt ca doi astri care nu se unesc decât prin lumina lor. Acesta este nodul acestei Casatorii, care este cu atât mai puternic cu cât promisiunile pe care si le-au facut erau mai inviolabile si mai sfinte.

Cine ne-ar putea descrie iubirea conjugala a acestor soti preafericiti? Caci flacarile iubirii sfintei feciorii sunt cu atât mai puternice cu cât sunt mai curate si mai libere de catusele materiei. Focul sevei necurate, care arde în trupurile noastre, nu va putea niciodata sa egaleze ardoarea si stralucirea flacarilor iubirii curate. Când doi tineri se iubesc înainte de Casatorie, când iubirea lor este curata si o dirijeaza spre un legamânt sfânt, atâta timp cât n-a fost amestecata cu placerea trupeasca, ei gasesc atâta armonie, pace; gasesc atâtea scuze unul altuia în caz de greseala; dar dupa Casatorie, dupa ce iubirea sufleteasca s-a îmbracat cu zdreanta trupeasca, îsi gasesc reciproc o multime de greseli si cu greu sunt înclinati sa se ierte. Curatia îngereasca a Mariei era obiectul sacru al inimii lui Iosif si curatia îngereasca a lui Iosif era obiectul sacru al inimii Mariei. Si, cu cât se iubeau mai mult, cu atât virtutea încredintata spre paza le imprima un respect mai profund si divin. Putem spune cu toata certitudinea ca n-a fost sot care sa-si iubeasca mai mult sotia ca Iosif; nici sotie care sa-si iubeasca mai mult sotul ca Maria. Casatoria le-a facut iubirea mai vie si mai curata.

Citim în viata sfântului Edmond de Canterbury ca într-o zi, mânat de o dorinta sfânta a sufletului, a intrat într-o biserica, s-a apropiat de altarul Neprihanitei si, scotând din buzunar doua verighete, a pus una în degetul statuii Maicii Domnului si alta în degetul sau în semn de logodna spirituala. Din acea clipa, marturiseste sfântul Edmond, n-am mai simtit în trupul meu nici o înclinatie spre sexualitate. Dovada afirmatiei sale o avem pâna azi: desi mort în anul 1240, trupul sau neputrezit se pastreaza intact în biserica parohiala din localitatea franceza Pontigny.

Admitând si parerea unor piosi autori, care sustin ca sfântul Iosif ar fi fost zamislit fara de pacat, sau ca s-a nascut, datorita menirii lui, mai curat decât Ioan Botezatorul, pe care însusi Isus l-a numit înger, ne vom face o idee nespus de frumoasa despre viata Sfintei Familii.

Ne-a mai ramas acum sa consideram ceea ce este si mai minunat în sânul Sfintei Familii: rodul acestei casatorii, pruncul.

Este adevarat, Iosif nu este decât purtatorul de grija al lui Isus si nu a avut parte naturala la zamislirea lui, fiindca asa a voit Dumnezeu sa apara un nou fel de viata pe pamânt, superioara celei de la începutul lumii bazata pe porunca Domnului: Cresteti si va înmultiti (Gen 1,28) prin faptul ca amândoi vor forma un trup (Gen 2,24), fiindca viata cea noua apare prin puterea Duhului Sfânt într-un sân feciorelnic. De aceea spune sfântul Fulgentiu ca Isus, ca om, este rodul, podoaba, pretul si rasplata sfintei feciorii. Daca aceasta curatie este bunul dumnezeiestii mame, ea este comoara si bunul sfântului Iosif. Ea îi apartine prin Casatorie. Pentru aceasta la Buna-Vestire Maria nu voia sa accepte sa devina mama, fiindca fecioria ei apartinea, prin fagaduinta verbala de la logodna, sfântului Iosif si numai când îngerul Gabriel o asigura ca va ramâne fecioara accepta sa devina mama. Isus este fiul lui Iosif nu dupa trup, ci prin rânduiala suprafireasca - îi vei pune numele de Isus (Mt 1,21) -, prin afectiune, prin dreptul contractual de la Casatoria cu Maria. Sfântul Augustin zice: Din cauza acestei Casatorii preacurate, amândoi, Iosif si Maria, au meritat sa fie numiti parintii lui Isus.

Sfântul Iosif a fost model pentru Isus, nu numai de munca, ci chiar de rugaciune si de respect în familie si în societate, ceea ce l-a ajutat sa creasca în întelepciune, în har si în vârsta (cf Lc 2,40).

Un negustor credincios, în fiecare an de sarbatoarea Craciunului dadea o masa buna unui copil, unei femei si unui barbat. Toti trei fiind saraci. Prin aceasta voia sa cinsteasca sfânta familie. În ceasul mortii i-au aparut trei: pruncul Isus, Maria si Iosif, zicându-i: Pentru ca ne-ai dat de mâncare în sarbatoarea Craciunului, de acum încolo vei fi oaspetele nostru în paradis. Acest fapt îl amintea deseori sfântul Vincentiu Ferrer în predica sa de Craciun.

Isuse, Marie, Iosife, în pace cu voi sa-mi dau sufletul meu. Amin.