Duminica a IV-a din Post

Lumina vietii

La sfârsitul secolului al XVII-lea protestantii au debarcat în Malabar, încercând sa converteasca la credinta lor pe crestinii catolici de aici, evanghelizati de sfântul Francisc Xaveriu. Seful de trib le-a zis: Faceti minuni mai mari decât parintele nostru Francisc si vom crede ca învatatura voastra este mai buna decât a lui. El a înviat sase morti; voi înviati zece! În fata unei astfel de cereri, protestantii au plecat fara replica. Crestinii din Malabar aveau lumina vietii, pastrau acea kardiognosie - nevinovatia pruncului - prin care se poate citi în inima.

Avem ochi, ca Samuel, vedem înaltimea, frumusetea, vigoarea omului etc., dar trebuie sa învatam sa privim lumea asa cum o priveste Dumnezeu: Domnul se uita la inima. Efortul de a privi cu ochii Domnului, numai inima omului, constituie o pocainta care deschide calea spre fereastra minunilor. Crestinul este uns pentru aceasta: ca sa vada si sa umble în lumina fetei Domnului (cf. In 8,12). Redobândim kardiognosia prin post, rugaciune si pomana.

Roadele celui care are lumina vietii sunt enumerate de sfântul Paul: bunatatea, dreptatea, adevarul, împlinirea vointei divine, osândirea raului (lectura a II-a).

Orbul din nastere, despre care ne relateaza evanghelia de azi, vindecat de Isus, îsi dovedeste frumusetea inimii prin faptele luminii, prin dreptate si adevar.

Orbul vindecat apara pe binefacatorul sau în fata dusmanilor lui si le spune: Din veac nu s-a auzit ca ar fi deschis cineva ochii celui orb. De n-ar fi acesta de la Dumnezeu, nu ar fi putut face nimic!

Avem curajul sa-l aparam pe Isus în fata dusmanilor sai care ne ameninta cu pedepse grele sau chiar cu moartea? Cunoastem binefacerile lui? Suntem constienti ca prin Botez ne-a deschis ochii sufletului si ne-a dat viata cea noua ca sa vedem drumul catre Tatal si sa ne bucuram de viata lui?

Orbul vindecat sufera pentru binefacatorul sau: este insultat de farisei cu cuvintele: În pacat te-ai nascut tot si tu ne înveti pe noi? Apoi este izgonit afara din sinagoga, gest care exprima o excomunicare, un blestem si cea mai grea afurisenie. Din acest motiv parintii lui se temeau sa spuna ca Isus este binefacatorul, ca nu cumva sa fie si ei excomunicati.

Avem curajul sa suferim pentru convingerile noastre religioase?

Nu stiu daca bucuria orbului vindecat a fost mai mare decât durerea de a constata ca lumea este oarba, ca este siluit sa dea marturie falsa împotriva evidentei, împotriva bunatatii, dreptatii, adevarului si caritatii divine! Oamenii vad si totusi cauta sa se convinga ca evidenta îi însala. Când era orb îl compatimeau ei; acum el vede rautatea din inimile lor si trebuie sa-i compatimeasca el pe dânsii, sa sufere pentru vindecarea lor ca sa ajunga la lumina vietii.

Daca Isus, pentru suferintele sale fizice, i-a dat orbului bucuria de a vedea, oare pentru suferintele sale sufletesti nu-i va da o bucurie si mai mare? Întâlnindu-l, Isus îl întreaba: Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu? Cine este, Doamne, a zis vindecatul, ca sa cred în el? Isus i-a raspuns: L-ai vazut; si cel care vorbeste cu tine, acela este. Iar el a zis: Cred, Doamne! Si i s-a închinat lui Isus cu convingerea ca este Dumnezeu. Orbul nu-l vazuse pe Isus în momentul când Isus l-a trimis la Siloe sa se spele. A crezut, a mers si s-a vindecat. Acum primeste o reconfirmare a credintei sale.

Tu crezi în cuvântul lui Isus si în dumnezeirea lui? Mergi si spala-ti ochii în lacrimi la scaunul de marturisire a pacatelor si-l vei vedea pe Dumnezeu sub chipul oricarui om! Vei vedea omul si te vei închina Dumnezeului nevazut, dar perceput cu ochii credintei.

În cele din urma, fariseii, carturarii si batrânii poporului au trebuit sa recunoasca faptul ca vindecarea orbului a fost o minune dumnezeiasca. La mormântul lui Lazar vor spune: Nu putea el, care a deschis ochii orbului din nastere, sa faca în asa fel ca acesta sa nu moara? (In 11,37). De ce totusi n-au crezut în misiunea mesianica a lui Isus? Fiindca aveau capul plin cu ideea ca Mesia avea sa vina din rândul clasei dominante, de sus, din rândul lor si nu din patura de jos care nu poate onora tagma religioasa care singura apara, pastreaza, interpreteaza si propune Legea; iar ca rasplata a fidelitatii lor fata de Lege, Mesia îi va elibera de toti dusmanii si le va da în stapânire întreg pamântul. Si apoi, chemati la botez de Ioan Botezatorul, nu au raspuns, nu au fost dispusi sa caute nevinovatia pruncilor, nu i-au putut citi în inima. Dar, asa cum le-a aparut Isus, ca Fiul tâmplarului din Nazaret, om din tagma de jos care îndrazneste sa-i dojeneasca pe ei, care se arata ca unul mai presus de Lege si nu respecta sâmbata, spalaturile rituale, manânca si bea cu pacatosii etc. unul ca acesta nu poate fi Mesia. Ei voiau un Mesia dupa pofta inimii lor, asa cum si-l zamislise mintea lor pentru interesele lor. Dar când Isus, nu numai ca nu tine cont de mentalitatea lor, ci chiar îi declara orbi, ca au ca tata pe Satana, ca nu sunt fiii lui Abraham decât dupa trup dar nu dupa credinta, ca nu înteleg cele scrise de Moise si de Psalmi, le zdruncina convingerile si ei, în replica, se încapatâneaza si mai mult în orbirea sufleteasca, urmarind sa-l dea mortii.

Un mare scriitor francez, dar tot atât de mare necredincios, întrebat: Ce ai face, daca totusi ai vedea o minune, a raspuns: M-as duce acasa, m-as culca si mi-as pune gheata pe frunte, convins fiind ca am febra. Un altul, ma abtin de a-i da numele, si-a confirmat orbirea sufleteasca prin fraza urmatoare: Chiar daca mi s-ar aduce documente cu argumente în favoarea catolicismului asa încât sa se poata face un covor de aici si pâna la Roma, tot n-as îmbratisa adevarul catolic. Despre astfel de oameni a spus Isus: Ceasul vostru este ceasul întunericului (Lc 22,53); si Iob: Ziua în amiaza mare dau de întuneric si umbla ca pe timp de noapte în ceas de zi (5,14). A ramâne nesimtitor în fata minunilor înseamna a avea inima plina de arginti ca Iuda Iscarioteanul, în al carui suflet dictau patimile. De aceea a spus sfântul Augustin: Nimeni nu este necredincios, afara de cel desfrânat. Iar marele cugetator francez, Blaise Pascal, convertit în urma vederii unei minuni savârsite cu un spin din coroana Mântuitorului asupra unui ochi distrus al unei calugarite, a spus: Daca vrei sa fii convins de adevarurile vesnice, nu trebuie sa multiplici argumentele, ci sa-ti învingi patimile. Tocmai trairea acestei tensiuni, de a învinge pornirile rele din propria fiinta, constituie o componenta a postului care îi place Domnului.

Doctorul Dozous din Lourdes, sceptic în cele religioase, auzind despre minunile si aparitiile sfintei Fecioare de la stânca Massabielle, merge la fata locului convins ca toate sunt povesti, fantezii, nascociri umane sau, în cazul cel mai bun, fenomene naturale interpretate în sens mistic. Vrând sa combata, cerceteaza în amanuntime fiecare semn miraculos si ajunge la convingerea ca Dumnezeu exista si îsi dovedeste prezenta în lume prin fapte minunate. El scrie o carte intitulata în mod sugestiv: Am crezut, fiindca am vazut. Lui, si nu numai, i se pot aplica însesi cuvintele spuse de Isus lui Toma: Pentru ca m-ai vazut, ai crezut. Fericiti cei care n-au vazut si au crezut (In 20,29).

Domnul se uita în aceasta clipa la inima mea si a ta. Ce vede în ea?

Dar eu pot vedea caritatea în inima lui Isus, care nu-i altceva decât inima Tatalui ceresc?

Da-mi, Doamne, nevinovatia pruncilor ca sa pot privi în inimile oamenilor si acolo sa te gasesc pe tine! Amin.