Duminica I-a de peste an - Botezul Domnului

Desi au trecut mai multi ani de la nasterea si pâna la botezul lui Isus, ziua de azi este pusa de Biserica în rândul sarbatorilor de Craciun. Explicatia ne-o da sfântul Maxim, episcop de Torino. El spune: La Craciun, Isus se naste în pestera din Betleem pentru viata trupeasca, pamânteasca, materiala; este învelit în scutece si culcat în iesle. Azi, la botez, se naste pentru viata publica, pentru activitatea spirituala, pentru trairea vietii divine; asezat în apa Iordanului, învelit în vocea Tatalui si sub acoperamântul aripilor Duhului Sfânt aparut sub chip de porumbel, este în centrul atentiei pentru cer ca Fiu al Tatalui si pentru pamânt ca izvor al bucuriei.

Atât nasterea, cât si botezul, pentru Isus au fost doua momente istorice alese pentru a se revela oamenilor.

Pentru a întelege ceea ce a voit Isus sa ne învete prin ritualul botezarii sale în Iordan, este necesar sa cunoastem semnificatia acestui act public. Astfel: la începutul creatiei Dumnezeu a intentionat si chiar a început sa se reveleze omului ca un singur Dumnezeu în trei persoane în viata sa intima. Intentia se vadeste din cuvintele: Sa-l facem pe om dupa chipul si asemanarea noastra (Gen 1,26). Dar, dat fiind faptul ca omul a pacatuit atât de repede dupa ce a fost creat, n-a mai fost capabil sa primeasca, sa înteleaga si mai ales sa traiasca descoperirea misterului unui singur Dumnezeu în trei persoane. Era nevoie de un har deosebit pentru a-l face capabil sa reprimeasca si sa cunoasca acest mister al vietii divine, unic izvor al fericirii depline. Venirea lui Isus în lume este harul care ne duce la acceptarea, cunoasterea si trairea adevarului Preasfintei Treimi, care ne da o viata noua. Botezul lui Isus este graitor în aceasta privinta. Si, dupa cum spune Stagiritul (Aristotel din Stagira): Acela este mai aproape de adevar care cunoaste semnificatia profunda a cuvintelor, sa încercam mai întâi sa întelegem termenii.

Cuvântul botez deriva din verbul grecesc baptein - baptizein, care înseamna a scufunda, a spala. Prin urmare, botezul este o scufundare în apa, o scaldatoare, o baie, o spalare. Simbolismul apei, ca semn al curatirii si al vietii, este foarte frecvent în istoria religiilor si se întâlneste chiar si în misterele pagâne. De unde provine aceasta constiinta comuna asupra importantei apei în viata materiala si mai ales în cea spirituala a omului? Desigur, în primul rând, de la originea comuna a tuturor oamenilor. Citim în cartea Genezei: La început a facut Dumnezeu cerul si pamântul. Pamântul era gol. Întunericul era deasupra adâncului si Duhul lui Dumnezeu plutea deasupra apelor (1,1-2). Rolul Duhului de deasupra apelor a fost dublu: înlaturarea întunericului si sa dea samânta vietii în ape. Germenele vietii a aparut pentru prima data în ape (cf. Gen 1,20). Apa, sub actiunea Duhului lui Dumnezeu, devine suportul vietii. Viata devine lumina lumii. Fara viata, totul ar fi ramas în întuneric. Viata este lumina din Dumnezeu, de aceea tot ceea ce iese din apa vine de la Dumnezeu si este sfânt.

Când omul a simtit povara întunericului din cauza pacatului, a încercat sa revina la început, sa scoata viata din apa spre a se lumina, dar a uitat de Duhul lui Dumnezeu.

Functia de curatire prin apa este foarte accentuata în Vechiul Testament. În special apare în câteva evenimente ale istoriei sacre considerate drept o prefigurare a Botezului. De exemplu, sfântul Petru vorbeste despre potop ca despre un Botez (cf. 1Pt 3,20), iar sfântul Paul despre trecerea Marii Rosii (1Cor 10,1). În numeroase cazuri de întinare, Legea impunea spalari rituale care curata si dau omului posibilitatea de a lua parte la actele de cult (cf. Num 19,2-20; Dt 23,10). Profetii au prevestit o bogatie de ape curatitoare de pacate (cf. Zah 13,1) si Ezechiel asociaza acestei purificari escatologice, ca un har deosebit, actiunea Duhului Sfânt (cf. Ez 36,24-28). Iudaismul de dupa exil multiplica numarul curatirilor rituale prin apa, care devin extrem de minutioase si, din aceasta cauza, capata o importanta deosebita, dând fariseilor contemporani lui Isus ocazia unui formalism condamnabil (cf. Mc 7,1-5). La început aceste practici simbolizau curatia inimii si, daca erau unite cu un sentiment de cainta, o puteau obtine, însa cu timpul au degenerat în fariseism. Semnificativ era ritualul botezului practicat de rabini cu prozelitii în perioada premergatoare Noului Testament. Pagânii, care doreau sa îmbratiseze legea lui Moise si aderau la nationalitatea israeliana, erau supusi acestui ceremonial (cf. Mt 23,15). Se pare ca unii considerau acest botez la fel de necesar ca si circumciziunea.

Baile rituale erau frecvente si la esenieni, dupa cum relateaza istoricul Iosif Flaviu; mai ales în comunitatile din Damasc si Qumran. Esenienii erau o grupare religioasa iudaica, aparuta dupa farisei, ca ramura cea mai fidela pentru pastrarea puritatii morale; ei constituiau un fel de monahism si erau împotriva Casatoriei. Pentru ca o persoana sa poata face parte dintre esenieni, ea trebuia supusa ritualului baii, dar numai dupa o lunga perioada de noviciat de verificare a sinceritatii convertirii. O data admis, esenianul se supunea zilnic ritualului baii, semnificând efortul de a duce o viata curata. Fiecare se scufunda de unul singur în apa, în timp ce penitentii care se prezentau la Ioan Botezatorul primeau botezul din mâinile sale o singura data pentru totdeauna.

Botezul lui Ioan poate fi comparat cu cel al rabinilor aplicat prozelitilor si care introducea pe om în rândul fiilor lui Israel, fiindca el, adica botezul lui Ioan, realiza un fel de asociere a adevaratilor urmasi ai lui Abraham (cf. Mt 3,9), adica la restul sfânt al lui Israel abia sustras mâniei lui Dumnezeu (cf. Mt 3,7.10) si care era în asteptarea lui Mesia, care trebuia sa apara în lume din clipa în clipa. În felul sau, botezul lui Ioan este unic, dat în pustiu, în vederea întâlnirii teofanice, dupa împlinirea pocaintei si primirea iertarii (cf. Mc 1,4 s.u.). Botezul lui Ioan cuprindea în sine o marturisire a pacatelor si un efort spre a realiza o convertire definitiva, ceea ce avea sa se realizeze doar prin Mielul lui Dumnezeu care va lua asupra sa pacatele lumii si va pecetlui efortul prin har. Ioan punea accentul pe curatia morala si nu a cerut vamesilor si soldatilor sa-si paraseasca functiile, ci doar sa fie cinstiti, corecti, drepti (cf. Lc 3,10-14).

Botezul lui Ioan stabileste doar o actiune tranzitorie, provizorie: este un botez cu apa, pregatitor pentru botezul mesianic cu Duhul Sfânt si cu foc (cf. Mt 3,11 s.u.; Fap 1,5; 11,16; 19,3 s.u.) constituind curatia suprema (cf. Ps 51) care va inaugura în lume o împaratie noua printr-o viata noua, cea zamislita de la Duhul Sfânt în sânul Fecioarei Maria, a carei perspectiva se confunda cu judecata de pe urma si cu trecerea la viata îngereasca. De fapt, darul Duhului Sfânt trimis de Mesia glorificat se va distinge de judecata finala, dupa cum spune Ioan Botezatorul: Eu va botez cu apa, dar vine cel care este mai tare decât mine. Acela va va boteza cu Duh Sfânt si cu foc, a carui lopata este în mâna lui, ca sa curate aria si sa adune grâul în hambare, iar pleava o va arde cu foc nestins (Lc 3,16-17).

Botezul lui Ioan constituie un moment în istoria lumii în care Dumnezeu îsi arata grija sa parinteasca de redresare a neamului omenesc.

Lectura I-a de la Liturgia cuvântului de azi ne arata cum Dumnezeu însusi îsi alege o persoana si o înzestreaza cu daruri alese, îi încredinteaza o misiune deosebita: mântuirea tuturor popoarelor; în acest scop îi da cunoasterea adevaratului spirit al legii, care este iubirea; îi da capacitatea de a lumina constiintele prin suferinta si rabdare.

Lectura a II-a ne dezvaluie identitatea persoanei din prima lectura: Isus. Toata viata lui Isus a fost orientata spre bine; legea suprema a vietii sale a fost împlinirea vointei lui Dumnezeu, fiindca la baza oricarui act mântuitor sta mereu initiativa lui Dumnezeu-Tatal, initiativa izvorâta din iubirea sa infinita, datorita careia cheama, formeaza, sustine, ajuta, însufleteste, întareste, lumineaza etc. Dar toate acelea le face prin slujitorii sai, ca fiecare om sa-si dea seama de necesitatea mântuirii personale si colective. Cere colaborare constienta si responsabila ca, folosindu-se de propria libertate, omul sa se poata bucura cauzal de realizarea împaratiei lui Dumnezeu.

Isus, desi Fiu al lui Dumnezeu, s-a comportat ca om: a postit, s-a luptat cu Ispititorul, a muncit, a suferit de foame si de frig, s-a rugat, s-a bucurat, a plâns, a obosit si a flamânzit si chiar a murit ca orice om. Ca om s-a prezentat la botez în virtutea unui misterios trebuie: asa trebuie sa împlinim tot ceea ce este drept, care nu poate fi separat de acel trebuia sa patimeasca Cristos toate acestea si asa sa intre în slava sa (Lc 24,26).

Trebuia sa împlineasca vointa Tatalui, sa-i dea posibilitatea sa se reveleze atât pe sine cât pe Fiul sau si pe Duhul Sfânt; sa se reveleze în misterul vietii intime: Acesta este Fiul meu iubit în care îmi aflu toata bucuria. Este predica esentiala si cea mai scurta asupra lui Acesta este, adica existenta însasi este prezenta pentru a-i trece pe oameni prin botezul Iordanului. Când l-a trimis pe Moise în Egipt sa-i scoata pe fiii lui Israel din robie si, trebuind sa-i boteze în Marea Rosie, Iahve i-a spus lui Moise: Daca te vor întreba cine te-a trimis, sa le spui: "Cel ce este m-a trimis la voi" (Ex 3,14). Acum, Cel ce este, este prezent, nu prin Moise, nici prin Ioan Botezatorul, ci prin Fiul sau, prin esenta si existenta divina, care, din acest moment, uns cu Duhul Sfânt, devine profet, preot si rege (lectura I-a). Tatal îsi gaseste în el toata bucuria, deoarece el le va da oamenilor viata cea noua, îi va mântui, va forma din ei o împaratie pentru care s-au deschis cerurile.

Acelasi trebuie pune în evidenta si necesitatea Botezului nostru, fara de care viata cea noua nu poate prinde radacini, nu se poate dezvolta si nu poate aduce roade. Nici o alta taina nu putem primi, daca mai întâi nu am primit Botezul. În anul 1640 sfântul Petru Claver, misionar în Africa, a fost chemat de urgenta la patul de moarte al unei sclave. A ajuns prea târziu, murise. Sfântul a îngenuncheat si s-a rugat. Dupa un timp, observa ca moarta se misca si, dupa ce s-a ridicat în sezut, a spus: Cât sunt de obosita! Sfântul a întrebat-o: Pentru ce esti atât de obosita? Ea îi raspunde: Ma aflam aproape de o gradina foarte frumoasa. Voiam sa intru, dar un copilas m-a întors înapoi, spunându-mi ca nu sunt botezata. M-am întors aici. Nu stiu ce sa spun mai mult. Ma simt tare obosita! Sfântul Petru Claver, crezând ca este vorba doar de un vis, deoarece o cunostea ca se spovedise de mai multe ori la el si se împartasise, voi sa o marturiseasca, dar ea s-a opus, zicând: Nu, nu; vreau Botezul! Starui sa i se dea acest sacrament. Însasi stapâna ei a confirmat ca sclava de mai bine de douazeci de ani primea sfintele taine. Inspirat de Dumnezeu, Petru Claver a botezat-o. Îndata dupa Botez, sclava a murit fericita. Minunea a fost confirmata cu juramânt de stapânul sclavei, ofiter superior în Cartagina, la procesul de beatificare a lui Petru Claver.

Îngenunchind înaintea lui Ioan Botezatorul, Isus a înteles sa omagieze toata truda înaintasilor sai, pe ogorul propasirii spirituale. Din zbuciumul trecutului, el vrea sa pastreze scânteia spiritualitatii, ca sa o transmita viitorului sub forma de vâlvataie, ca sa lumineze cararile omenirii spre limanul adevaratei fericiri. Asa se cuvenea si asa trebuia sa se împlineasca dreptatea. El da la o parte cenusa trecutului, dar pastreaza cu grija scânteia spiritualitatii, agonisita cu atâta truda si jertfe fara numar în decursul mileniilor. El darâma alcatuiri vechi, care aveau temelii subrede, dar respecta traditia spirituala a profetilor (Sterie Diamandi, Viata lui Isus).

Si pe noi Botezul ne angajeaza la aceasta sfânta misiune!