Cuvânt înainte

Albert Einstein, întrebat cum a descoperit "teoria relativităţii", a răspuns: "Când te urci pe spatele altuia, vezi mai departe decât el".

Ca să alcătuiesc aceste predici, m-am urcat şi eu pe spatele altor autori. Auditorii, cititorii şi criticii mei vor putea aprecia dacă am văzut sau nu mai departe decât alţii. De fapt, nu intenţionez să aduc lucruri noi din adâncurile adevărurilor de credinţă, ci să pun în lumină, dintr-un alt unghi de vedere, cele ştiute din Sfintele Scripturi şi tradiţie.

Mă angajez să port în spate pe toţi cei care vor dori să vadă mai departe decât mine, ca împărăţia lui Dumnezeu să fie percepută cât mai corect de fiecare fiinţă umană.

Aceste predici au circulat în număr restrâns, fiind dactilografiate înainte de anul 1989, sub pseudonimul Pan Pad. Ţinând cont că le-am predicat într-o perioadă ostilă credinţei şi favorabilă ştiinţei, am căutat şi folosit aportul acesteia pentru a demonstra credincioşilor că ştiinţa şi credinţa nu sunt în opoziţie, fiindcă au acelaşi izvor comun: Dumnezeu. Nu am bănuit că va veni timpul să le pun sub tipar, de aceea nu mi-am notat locul exact al unui citat sau altul, ba la unele nici nu am intenţionat să menţionez autorul de teama de a nu-mi fi cerut izvorul lor de cei care îmi spionau orice cuvânt. Unele citate şi exemple le-am reprodus după cum eu însumi le-am recepţionat, din auzite, de la alţi predicatori şi mai ales de la regretatul director spiritual, părintele Ioan Jicmon senior, care ne-a învăţat şi ne-a dat o mulţime de pilde şi citate, pe care le-am adunat în "Silva rerum", fără alte puncte de referinţă.

Pentru o mai bună percepere a conţinutului acestor predici, este bine de urmărit schema lor conform planului următor: în primul rând predomină adevărul revelat; în al doilea rând trebuie să avem în vedere binele de care beneficiem acceptând adevărul; şi, în al treilea rând, viaţa spirituală devine frumoasă prin roade bogate. Am exemplificat frumuseţea ei printr-un citat sau printr-o pildă. Conţinutul poate fi îmbogăţit prin aportul personal al fiecărui predicator.

Călăuzit de un citat din "Imitaţiunea lui Cristos", anume: "Non quaeras, quis hoc dixerit; sed quid dicatur, attende" (Lib. I, cap. 5 v. 6), nu am dat importanţă celui care a spus, ci la ceea ce a spus, de aceea n-am întocmit o bibliografie deosebită. Mi se poate imputa ca o lipsă, şi o accept. Sper totuşi să fiu de folos măcar unora.

Aceste trei volume, intitulate Maranatha (anii A, B şi C), sunt de predici şi consider că ar fi trebuit să apară în biblioteca personală a cucernicilor preoţi înaintea celor trei volume de omilii (La Tatăl, Cu Fiul, Prin Duhul Sfânt), fiindcă predicile - prae-dicta, cele spuse înainte - pregătesc drumul spre omiliile cu un caracter mult mai legat de exegeza scripturistică a textelor din Liturgia cuvântului. Numai după publicarea volumului La Tatăl m-am hotărât să le tipăresc şi pe acestea din urmă.

Îndemn pe cei care se vor folosi de aceste volume ca în prealabil să parcurgă cu atenţie lecturile specifice fiecărei duminici sau sărbători.

Vino, Doamne Isuse!
Fă lumină şi dă-ne
adevărul tău, ca să
ne bucurăm în Duhul Sfânt!

Pr. Anton Dancă