Scurtă istorie a Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi

4. Episcopia de Iaşi

4.10. în timpul ep. Anton Durcovici (1947-1949)

În această perioadă de mari schimbări politice din România, este numit episcop Mons. Anton Durcovici, la 30 octombrie 1947. El a fost consacrat la 5 aprilie 1948 de nunţiul apostolic Gerald Patrik O'Hara şi înscăunat la 14 aprilie acelaşi an. Această numire a fost făcută de Sfântul Părinte papa Pius al XII-lea (1939-1958) în înţelegere cu Înaltul Guvern al ţării şi conform Concordatului încheiat între Sfântul Scaun şi Statul Român.

Mons. Anton Durcovici s-a născut la 17 mai 1888 în Bad Deutsch-Altenburg, în Austria. La vârsta de opt ani a venit la Iaşi, unde a frecventat timp de doi ani cursurile Şcolii Elementare a Parohiei Catolice. Apoi s-a transferat la o şcoală din Bucureşti, după care s-a înscris ca seminarist la Liceul "Sfântul Iosif" din capitală (1898-1906). La 30 octombrie 1906 a fost trimis la Roma pentru a-şi continua studiile teologice la "Propaganda Fide" (1906-1911). După ce a fost sfinţit preot la 24 septembrie 1910 în bazilica "Sfântul Ioan din Lateran", s-a reîntors în ţară la 29 iulie 1911. Aici a fost mai mulţi ani profesor, după care a activat la Tulcea, Târgovişte şi Giurgiu. După Primul Război Mondial pr. A. Durcovici a ocupat diferite funcţii în cadrul Arhidiecezei de Bucureşti: vicar general al Mitropoliei de Bucureşti, rector şi profesor la Seminarul Teologic din Bucureşti, precum şi canonic al aceleiaşi arhidieceze.

În timpul scurtei sale păstoriri a Diecezei de Iaşi, episcopul Durcovici a întreprins o activitate istovitoare de vizitare a parohiilor din Moldova, însufleţind cu viaţa sa sfântă inimile enoriaşilor săi. Datorită impasului în relaţiile diplomatice dintre Guvernul Român şi Sfântul Scaun, prin denunţarea Concordatului din 1929, episcopul Durcovici a avut multe de îndurat din partea regimului comunist. La 26 iunie 1949, în timp ce mergea spre Popeşti-Leordeni pentru a administra taina sfântului Mir, a fost arestat de Securitate şi închis la Bucureşti, Jilava şi apoi la Sighetu Marmaţiei, unde moare în "celula morţii" la 10 decembrie 1951.

4.11. în perioada ordinariilor substituti (1949-1950)

Astfel stând lucrurile, Sfântul Scaun a acordat facilităţi speciale unor preoţi de a conduce Dieceza de Iaşi ca locţiitori ai episcopului. În perioada 1949-1951 au urmat la conducerea diecezei ca ordinarii substituti preoţii: Gheorghe Peţ, Vilhelm Clofanda şi Petru Pleşca.

4.12. în timpul ep. Petru Pleşca (1951-1977)

După moartea episcopului Durcovici este ales ordinarius substitutus al Diecezei de Iaşi, Mons. Petru Pleşca, însă, încă de la 27 aprilie 1951, el fusese recunoscut de Ministrul Cultelor ca locţiitor al episcopului de Iaşi. Dânsul s-a născut la 5 februarie 1905 la Fântânele Vechi, judeţul Iaşi. A fost hirotonit preot la Genova în anul 1931. În perioada 1942-1946 i-a fost încredinţată conducerea Seminarului pe care a păstrat-o până în momentul numirii ca episcop.

Printre evenimentele mai importante ale vieţii sale episcopale s-ar putea înscrie: trimiterea seminariştilor la Alba-Iulia în vederea continuării studiilor teologice, redobândirea Seminarului în 1956, deschiderea a numeroase parohii - de la 40 în 1948 la 69 în 1977 - construirea multor biserici, obţinerea unor burse pentru studiu în străinătate pentru unii preoţi începând din 1973 etc.. Datorită redeschiderii Seminarului, la 3 octombrie 1956, Mons. Pleşca, numit în 1965 de către Sfântul Scaun ca episcop titular de Voli, poate fi considerat al treilea fondator al Seminarului. Însă "în ciuda dificultăţilor, a umbrelor inerente împrejurărilor speciale de păstorire, episcopul Petru Pleşca era optimist, încrezător în Dumnezeu şi în ocrotirea deosebită a Maicii sfinte, pe care o venera foarte mult".

Episcopul Petru Pleşca a murit subit în ziua de 19 martie 1977, când se celebra hramul Institutului. Înmormântarea a avut loc la Grozeşti-Oituz, unde a fost paroh timp de aproape 30 de ani.

4.13 în timpul pr. Andrei Gherguţ (1977-1978)

După moartea episcopului Pleşca, în virtutea dispoziţiilor extraordinare anterioare ale Sfântului Scaun, Dieceza de Iaşi a fost condusă de pr. Andrei Gherguţ, în calitate de ordinarius substitutus.

continuare...

Pr. Alois Moraru