Scurtă istorie a Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi

4. Episcopia de Iaşi

4.6. în timpul pr. Ulderic Cipolloni (1916-1920)

După moartea arhiepiscopului Camilli, conducerea diecezei i-a fost încredinţată pr. Ulderic Cipolloni în calitate de administrator apostolic (30 ianuarie 1916 - 22 aprilie 1920). Dânsul s-a născut la 10 mai 1868 la Recinetti în Italia. După ce a fost hirotonit preot, în 1892, a fost trimis misionar în Moldova, activând la Galaţi şi în Seminarul Franciscan din Hălăuceşti. Apoi a fost numit comisar al superiorului general al Ordinului Franciscan pentru Moldova, iar din 1914 a fost superior general, în timp ce din 1913 era şi vicarul general al arhiepiscopului Camilli.

Pr. Cipolloni a trebuit să conducă dieceza într-o perioadă foarte grea cauzată de Primul Război Mondial, ce a influenţat destul de mult şi viaţa catolicilor din Moldova. După terminarea războiului, administratorul diecezan Cipolloni a făcut eforturi mari pentru a deschide două orfelinate pentru orfanii catolici, unul la Hălăuceşti şi unul la Huşi. Totodată i-a îndemnat pe preoţii şi credincioşii catolici să ridice monumente istorice în cinstea celor care au murit în timpul războiului.

După venirea arhiepiscopului Cisar, pr. Cipolloni a plecat ca paroh la Huşi, iar în 1922 la Galaţi. Aici a şi murit la 3 aprilie 1927.

4.7. în timpul ep. Alexandru Teodor Cisar (1920-1924)

Din 1920 conducerea Episcopiei de Iaşi i-a fost încredinţată episcopului Alexandru Cisar, consacrat în catedrala din Bucureşti la 15 august 1920. Sfinţia sa s-a născut la 21 octombrie 1880 la Bucureşti. Din 1892 a urmat cursurile Seminarului din Bucureşti, iar în 1899 a fost trimis la Roma pentru studii, unde a şi fost sfinţit preot la 6 iunie 1903. Întorcându-se în ţară, a fost numit secretar al Arhiepiscopiei de Bucureşti, după care a fost numit prefect de studii la Seminarul din Bucureşti. În ianuarie 1918 a fost numit director al şcolilor arhiepiscopale din Bucureşti, funcţie pe care o deţinea şi în momentul în care a primit numirea episcopală, la 22 aprilie 1920.

După consacrarea episcopală din catedrala din Bucureşti a fost instalat în catedrala din Iaşi la 22 august 1920. Încă de la începutul activităţii sale episcopale s-a îngrijit ca să redeschidă cursurile Seminarului din Iaşi, întrerupte din cauza războiului. Episcopului Cisar i se datorează şi introducerea în Dieceza de Iaşi a calendarului nou, introdus oficial în România doi ani mai târziu. Un eveniment important al activităţii episcopului Cisar a fost încorporarea în teritoriul Diecezei de Iaşi a parohiilor din Basarabia în 1921. După acest eveniment, situaţia Episcopiei de Iaşi se prezenta astfel: dieceza avea 244 de localităţi cu peste 100.000 de catolici, răspândiţi pe un teritoriu de 94.000 km2, împărţit în 5 decanate: Iaşi, Siret, Bistriţa, Trotuş şi Decanatul Basarabiei. Credincioşii erau deserviţi de 53 de preoţi, fiecare paroh având în îngrijire de la 5 la 18 biserici. În dieceză funcţionau: Seminarul din Iaşi, o şcoală parohială de băieţi la Iaşi, un pension de fete al călugăriţelor sioniste, 21 de orfelinate etc..

După retragerea arhiepiscopului Netzhammer de la conducerea Arhidiecezei de Bucureşti, episcopul Cisar a fost transferat la Bucureşti în calitate de administrator diecezan, iar la 12 decembrie 1924 a fost numit arhiepiscop de Bucureşti şi administrator apostolic ad interim al Episcopiei de Iaşi, până la 5 iulie 1925, când a fost numit ca episcop Mihai Robu. Arhiepiscopul Cisar a murit la 7 ianuarie 1954 la Bucureşti.

continuare...

Pr. Alois Moraru