Scurtă istorie a Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi

4. Episcopia de Iaşi

4.3. în timpul ep. Dominic Jaquet (1895-1903)

Dominic Jaquet s-a născut în Elveţia la Crolley, în ziua de 31 octombrie 1843. A fost sfinţit preot în anul 1866 la Colegiul "Sfântul Mihail". În viaţa preoţească s-a distins ca fiind un preot sfânt, cărturar şi larg văzător. După o perioadă de 16 ani de activitate preoţească a intrat în Ordinul Franciscanilor Conventuali din Elveţia, fiind numit secretar şi asistent al superiorului provincial din Elveţia. Totodată a fost superior al Mănăstirii Franciscane Conventuale din Fribourg şi profesor la Universitatea din acelaşi oraş.

După demisionarea episcopului Camilli, papa Leon al XIII-lea îl numeşte episcop de Iaşi la 8 ianuarie 1895, fiind consacrat la Roma în ziua de 10 martie 1895. Înainte de acest eveniment, în ziua de 25 ianuarie acelaşi an a fost primit cu mare bucurie de clerul şi credincioşii Diecezei de Iaşi. După consacrarea episcopală a trimis o scrisoare pastorală clerului şi credincioşilor săi asigurându-i că se va strădui să înveţe limba şi obiceiurile moldave. Reîntors în ţară, şi-a ales drept colaboratori pe pr. Daniel Pietrobono, pe care-l numeşte vicar general şi pe pr. Iosif Malinovski, pe care îl numeşte secretar.

Printre obiectivele sale principale a fost şi reglementarea Provinciei Ordinului Franciscan. Deşi au lucrat în Moldova încă din secolul al XIII-lea, misionarii franciscani nu au fost constituiţi într-o provincie regulară în Moldova decât în anul 1895. Printr-un decret al Congregaţiei "De Propaganda Fide", papa Leon al XIII-lea transformă în 1895 Misiunea Fraţilor Minori Conventuali din Moldova în Provincie regulară, cu dreptul de a-şi întemeia instituţiile prescrise de constituţiile ordinului, pentru formarea unui cler indigen franciscan. Însuşi episcopul Dominic Jaquet a cerut papei Leon al XIII-lea şi a insistat ca să se înfiinţeze şi un Seminar Franciscan pentru a satisface diferitele vocaţii preoţeşti care se năşteau în tânăra Dieceză de Iaşi. Obţinând aprobarea papei, în vara anului 1897, pr. Daniel Pietrobono, superiorul provincial, a înfiinţat Seminarul Franciscan. Totodată episcopul, în urma decretului din 26 iulie 1895, a reglementat reşedinţele parohiale ale preoţilor franciscani: Adjudeni, Bacău, Călugăra, Faraoani, Galaţi, Hălăuceşti, Huşi, Prăjeşti, Săbăoani şi Târgu Trotuş.

O altă instituţie fondată de episcopul Jaquet a fost şi Colegiul "Cipariu", deschis la Iaşi la 15 septembrie 1895. În 1901 începe construirea, lângă grădina Copou, a unui edificiu mai corespunzător cerinţelor timpului, în care urma să funcţioneze acest institut şi un gimnaziu particular. În vederea realizării acestui proiect s-au făcut eforturi mari, deoarece, după desfiinţarea acestei instituţii, în clădirea de pe Copou s-a mutat Seminarul Catolic în ziua de 18 iunie 1907. De aceea, episcopul Jaquet poate fi considerat al doilea fondator al Seminarului Catolic din Iaşi. Printre alte şcoli deschise de episcopul Jaquet, pentru a ridica nivelul de cultură al catolicilor din Moldova, a fost şi Şcoala Sistematică pentru pregătirea dascălilor de la Hălăuceşti, pentru care s-a construit o clădire specială lângă vechea casă parohială. În această şcoală s-au format şi au învăţat numeroşi dascăli, care au cristalizat muzica bisericească românească. De asemenea, episcopul Jaquet a învoit deschiderea la Iaşi a Şcolii Apostolice, o casă pentru candidaţii Societăţii lui Isus.

Episcopul Jaquet a avut meritul de a intermedia reconcilierea regelui Carol I (1866-1914), care, fiind catolic, s-a căsătorit cu o luterană fără a primi dispensă. În urma nenumăratelor discuţii cu acesta, episcopul Jaquet a reuşit să obţină reabilitarea sa bisericească. Trebuie amintite, de asemenea, meritele deosebite ale episcopului în privinţa redeschiderii problemei Concordatului dintre Sfântul Scaun şi Statul Român, alcătuind chiar un proiect de Concordat în 16 articole etc..

Analizând aceste înfăptuiri ale episcopului Dominic Jaquet se poate aprecia personalitatea ştiinţifică a acestui episcop elveţian. Chiar de la venirea sa în România episcopul Jaquet a avut ca grijă principală aceea de a ridica nivelul de cultură al credincioşilor catolici din această parte a Europei. Probabil, dacă ar fi dăinuit aceste şcoli şi colegii, nivelul cultural al Moldovei ar fi fost cu mult mai înaintat. Fiind un intelectual cu vederi şi perspective îndepărtate, episcopul Jaquet nu a fost înţeles nici de colaboratorii săi cei mai apropiaţi. Din această cauză a trebuit să demisioneze de la conducerea Episcopiei de Iaşi, la 31 martie 1903. Cererea sa a fost aprobată abia la 30 iulie 1903. O dată cu plecarea sa, aceste instituţii şi-au pierdut entuziasmul iniţial şi treptat au fost desfiinţate.

După demisie, el s-a retras în Elveţia, unde a fost numit arhiepiscop titular de Salamina, predând literatura creştină la Universitatea din Fribourg până în anul 1908, când a fost chemat la Roma în Colegiul Internaţional al Ordinului Franciscan. A murit la 3 februarie 1931 la Roma, în vârstă de 88 de ani.

continuare...

Pr. Alois Moraru