Capitolul III

MISIUNEA AD GENTES - LA POPOARE

ŞI COLABORAREA ÎNTRE BISERICI

I. BISERICA LOCALĂ DE IAŞI ARE RESPONSABILITĂŢI ÎMPREUNĂ CU ALTE BISERICI ÎN EVANGHELIZAREA POPOARELOR

104. Mandatul misionar şi Biserica locală de Iaşi

§ 1. Mandatul misionar, pe care Domnul înviat l-a încredinţat apostolilor, este adresat tuturor Bisericilor şi, deci, şi Bisericii noastre locale. De aceea, Biserica locală are responsabilităţi, alături de celelalte Biserici, în evanghelizarea popoarelor. În sensul acesta, este conştientă de importanţa şi urgenţa acestei opere misionare.

§ 2. Mandatul misionar se împlineşte fie prin misiunea ad gentes, la popoare, fie prin noua evanghelizare în dieceza proprie. Graniţele dintre aceste două domenii pastorale nu pot fi definite în mod clar şi nu se pot separa. Biserica noastră trebuie să se implice în ambele domenii pastorale.

105. Venirea împărăţiei lui Dumnezeu şi misiunea

§ 1. Biserica noastră locală are datoria să vestească Evanghelia şi la persoane, comunităţi, popoare şi naţiuni ce nu au auzit încă de Cristos; această datorie este legată de invocaţia pe care Isus le-a încredinţat-o ucenicilor săi: "Vie împărăţia ta" (Mt 6,10) şi "rugaţi pe stăpânul secerişului să trimită lucrători la secerişul său" (Lc 10,2). De aceea, fiecare credincios şi fiecare comunitate eclezială au datoria să se roage fără întrerupere să vină împărăţia lui Dumnezeu.

§ 2. Biserica noastră locală primeşte cuvântul lui Cristos: "Mergeţi în toată lumea" (Mc 16,15) şi, ca oricare altă Biserică, se roagă pentru a primi darul Duhului Sfânt şi pentru a se împlini promisiunea Domnului: "Eu sunt cu voi în toate zilele" (Mt 28, 20). Prin darul cerut în această invocaţie, Biserica speră şi aşteaptă rodul final al misiunii sale şi resursele zilnice pentru orice fel de slujire care i se cere.

106. Cooperarea între Biserici

§ 1. Având conştiinţa că prima datorie misionară este vestirea Evangheliei la toată făptura, Biserica noastră locală consideră că poate să răspundă la mandatul misionar prin cooperarea cu alte Biserici. Această cooperare se naşte din comuniunea dintre Biserici şi din necesitatea de a răspândi credinţa în lume. Pentru realizarea acestei lucrări pastorale, trebuie respectat drumul străbătut de fiecare Biserică locală şi trebuie să ne alăturăm lor în mod frăţesc, oferindu-le cu umilinţă contribuţia noastră specifică.

§ 2. Fiind atentă la provocările situaţiilor mondiale şi ecleziale în care se găseşte opera misionară astăzi, Biserica noastră locală doreşte să favorizeze şi să susţină cooperarea cu Bisericile implicate în vestirea Evangheliei în zonele geografice încă nu suficient de evanghelizate. În acelaşi timp, comunitatea catolicilor din Moldova îi primeşte pe martorii şi trimişii altor Biserici care lucrează în teritoriul acestora pentru evanghelizare şi care sprijină pastoraţia obişnuită, manifestând respect faţă de drumurile pastorale şi de evanghelizare ale Bisericilor mai tinere.

§ 3. Cooperarea între Biserici are ca obiectiv principal vestirea Evangheliei şi ca parte integrantă a acestui obiectiv sunt promovarea umană şi acţiunea pentru dezvoltarea integrală ce cuprinde, în special, pacea, dreptatea şi apărarea creaţiei. Toate acestea au ca finalitate promovarea valorilor împărăţiei în orice situaţie culturală, economică, socială şi politică.

107. Formarea în spirit misionar

§ 1. Biserica noastră locală, cu toate structurile sale, începând cu parohiile, intenţionează să-i educe pe toţi cei credincioşi să cunoască şi să participe la misiunea ad gentes.

§ 2. Se va acorda o atenţie deosebită formării şi răspândirii sensibilităţii misionare, în special în formarea seminariştilor, în formarea permanentă a clerului şi în formarea asistenţilor pastorali laici.

108. Dieceza, Centrul misionar diecezan şi alte Instituţii implicate în misiune

Biserica noastră locală recunoaşte faptul că specificul ei misionar se exprimă în iniţiativele misionare propriu-zise ce s-au născut în Dieceză, în instituţiile misionare ce au găsit în Dieceză teren pentru activitatea lor şi în sensibilitatea misionară pe care o manifestă alte părţi componente ale comunităţii locale: institute de viaţă consacrată, asociaţii, grupuri şi mişcări ecleziale. Aceste structuri ecleziale îşi desfăşoară activitatea de formare misionară, iar Biserica noastră locală doreşte să o susţină şi să o coordoneze. Un rod deosebit de preţios al acestor activităţi misionare îl reprezintă vocaţiile misionare.

109. Preoţii "fidei donum"

§ 1. Trimiterea de preoţi diecezani în alte Biserici cu mandat misionar fidei donum din partea Episcopului este un semn al spiritului misionar din Dieceza noastră. În acelaşi timp, această lucrare este aducătoare de bogăţie pastorală. În grija sa faţă de toate Bisericile, Dieceza noastră trebuie să menţină şi, pe cât posibil, să întărească asemenea experienţe. Prin iniţiative adecvate, să fie pregătite trimiterea şi revenirea preoţilor trimişi la alte Biserici, întrucât sunt semn de spirit misionar şi de întâlnire între Bisericile-surori care se evanghelizează reciproc.

§ 2. Potrivit aceluiaşi spirit misionar, Biserica noastră locală îi primeşte pe preoţii trimişi la ea de către alte Biserici. Prezenţa lor în Dieceză să fie valorificată ca expresie a grijii misionare din celelalte Biserici şi ca ocazie de îmbogăţire a vieţii pastorale din comunităţile noastre.

110. Laicii în misiune

Având certitudinea că este necesar să fie găsite noi modalităţi de prezenţă a laicilor în implicarea misionară într-o formă asociată şi că printre datoriile laicilor în misiune este şi aceea de a colabora la activitatea parohială şi diecezană pentru plantatio, viaţa, creşterea Bisericii locale, Dieceza se implică să accepte această invitaţie, să facă din ea un obiect de reflecţie serioasă, să pregătească un plan adecvat şi să-l promoveze.

111. Trimiterea, activitatea şi revenirea misionarilor

§ 1. Trimiterea într-o zonă misionară este semn clar al vocaţiei misionare. În sensul acesta, Dieceza, în colaborare cu toate structurile sale misionare, se implică să-i susţină şi să-i încurajeze pe toţi cei care îşi maturizează vocaţia prin trimiterea ad gentes.

§ 2. Comunitatea diecezană să acorde o atenţie deosebită misionarilor în perioada lor de formare şi în timpul rămânerii lor în ţara de misiuni. După ce revin acasă, să se facă în aşa fel încât să fie primite şi valorificate, în viaţa Diecezei, bogăţiile culturale, spirituale şi pastorale pe care le aduc misionarii.

II. COMUNITATEA PAROHIALĂ

112. Pastoraţia misionară şi parohia

§ 1. Comunitatea parohială este ambientul obişnuit în care toţi credincioşii sunt educaţi să trăiască în mod concret spiritul misiunii ad gentes.

§ 2. Parohia să-i ajute pe credincioşi să descopere în vocaţia baptismală varietatea carismelor slujirii şi să promoveze responsabilitatea fiecăruia în interiorul comunităţii şi în vederea misiunii ad gentes, făcând să se înţeleagă faptul că darul cel mai mare ce se poate oferi fraţilor este acela de a-i implica în descoperirea iubirii lui Dumnezeu.

113. Slujirea Cuvântului

Cuvântul lui Dumnezeu vesteşte că mântuirea este universală, pentru toată omenirea, pentru fiecare om. De aceea, slujirea Cuvântului, exprimată în diferite forme, începând de la cateheză, să fie finalizată spre formarea celor credincioşi care, conştienţi de faptul că sunt membri ai Bisericii Universale:

a) să-şi sporească mereu conştiinţa misionară, luând parte cu bucurie la pasiunea Bisericii întregi pentru vestirea şi mărturisirea Evangheliei la toţi oamenii, în orice context existenţial;

b) să înveţe să trăiască această pasiune puternică pentru evanghelizare, valorificând, în acelaşi timp, drumul spiritual al acelora ce aparţin altor confesiuni şi religii;

c) să fie educaţi în spiritul mondializării şi recunoaşterii faptului că există persoane de alte rase, culturi şi religii.

114. Liturgia

Întrucât este celebrare prin excelenţă a iubirii lui Cristos faţă de toţi oamenii, liturgia cere de la fiecare creştin să-şi asume urgenţa operei misionare. Fiecare celebrare liturgică, în special cea euharistică, să fie trăită într-un spirit deschis faţă de lumea întreagă şi orientat spre universalitatea Bisericii. Celebrarea liturgică să trezească în comunitatea parohială conştiinţa faptului că este trimisă de Cristos la fiecare persoană şi să devină responsabilă de vestirea Evangheliei la toţi oamenii şi în toate situaţiile umane, fiind convinsă că nimeni nu este irecuperabil.

115. Caritatea şi slujirea

Trăirea carităţii este sufletul întregii opere misionare şi constituie formularea ei vizibilă. De aceea, comunitatea parohială:

a) să promoveze un stil de viaţă sobră şi să favorizeze iniţiative precise în favoarea dreptăţii, ca să-i vină mai uşor să manifeste solidaritatea concretă şi spiritul de slujire faţă de cei nevoiaşi;

b) să-i obişnuiască pe credincioşi să dăruiască cu generozitate, pentru misiuni, ajutoare economice şi alt fel de ajutoare;

c) să caute să trimită o parte dintre bunurile sale economice pentru necesităţile ce apar mereu în lume;

d) să ţină legătura cu misionarii originari din parohie pentru a-i susţine în activităţile lor;

e) să favorizeze şi să promoveze experienţe, chiar şi scurte, de întâlnire şi de mărturie a solidarităţii din partea unora dintre credincioşii săi ce se află în comunităţi de misiune;

f) să-i sensibilizeze pe tineri, pentru ca în alegerile de viaţă să ţină cont şi de faptul că trebuie să fie mereu susţinători ai misiunii ad gentes.

III. OFICIUL MISIONAR DIECEZAN

116. Oficiul misionar diecezan

§ 1. Oficiul misionar diecezan este locul şi instrumentul prioritar cu care Biserica locală de Iaşi educă şi promovează opera misionară în legătură directă cu iniţiativele şi directivele Operelor Misionare Pontificale.

Coordonarea acestui Oficiu este încredinţată unui responsabil numit de Episcop.

Misiunea sa este:

a) studierea, promovarea, favorizarea şi susţinerea iniţiativelor misionare ale Diecezei;

b) realizarea unui plan diecezan global de formare misionară, în special, a preoţilor "fidei donum", a laicilor şi a asistenţilor pastorali;

c) colaborarea cu organismele de voluntariat internaţional de inspiraţie creştină în susţinerea iniţiativelor misionare;

d) menţinerea legăturii cu misionarii prezenţi în afara graniţelor Diecezei;

e) organizarea de cursuri de formare şi sensibilizare misionară;

f) promovarea şi coordonarea iniţiativelor cu caracter diecezan legate de Ziua Misiunilor, luna octombrie misionară;

g) în colaborare cu Oficiul pentru vocaţii, promovează şi cultivă vocaţii misionare, sensibilizând în această privinţă comunităţile catolice;

h) organizează colecte în favoarea activităţilor misionare;

i) încurajează constituirea de nuclee misionare la nivel parohial şi susţine activitatea lor prin oferirea de diferite materiale de informare şi de formare;

§ 2 Oficiul misionar diecezan participă la elaborarea şi realizarea programului pastoral diecezan, colaborând în mod permanent cu Oficiul pentru evanghelizare şi pastoraţie biblică şi cu Oficiul pentru pastoraţia liturgică şi sacramente.

§ 3. Oficiul misionar diecezan să sprijine, la nivel naţional, iniţiativele misionare ale Bisericii Catolice din România.

§ 4. În Dieceză, să colaboreze cu celelalte oficii diecezane, inspirându-le mai multă sensibilitate faţă de activităţile misionare.

§ 5. În ce priveşte asistenţa pastorală a credincioşilor migraţi şi itineranţi, să existe o strânsă legătură între Oficiul misionar diecezan şi Centrul diecezan Caritas. De asemenea, să colaboreze cu responsabilul diecezan pentru pastoraţia vocaţiilor, pentru a promova şi cultiva vocaţii misionare, sensibilizând în sensul acesta comunităţile creştine.

» înapoi la cuprins «