PREZENTAREA CĂRŢII SINODALE

Primul Sinod al Diecezei de Iaşi se încheie practic cu prezentarea acestei Cărţi sinodale, care adună întreaga lucrare a Bisericii noastre locale, desfăşurată pe parcursul a patru ani, şi care a constat în rugăciune, cateheză, reflecţie, dezbatere şi analiză a principalelor probleme de pastoraţie în contextul în care comunitatea diecezană este chemată să-şi trăiască credinţa şi să-şi împlinească misiunea în Biserica Universală.

Cartea sinodală prezintă rezultatele acestor reflecţii şi analize într-o formă doctrinară şi pastorală, cu scopul de a provoca disponibilitatea personală şi comunitară a tuturor creştinilor care se află în Biserica locală de Iaşi pentru a fi cu adevărat o "Biserică trimisă în misiune la oamenii de astăzi", care să vestească misterul lui Cristos, să-l celebreze azi şi să-i dea mărturie în spirit de comuniune.

Comisia ce a prelucrat sugestiile şi propunerile adunării sinodale nu a ţinut să elaboreze un "codice" de norme şi decizii precise pentru activitatea pastorală diecezană, ci a considerat că este bine să fixeze orientări pastorale, ţinând cont de contextul social-cultural în care creştinii catolici sunt chemaţi să-şi trăiască credinţa şi să-şi împlinească misiunea.

Lipsind experienţa în materie de sinoade diecezane, atât în etapa de pregătire, cât şi în etapa de celebrare şi elaborare a documentelor, comisiile de lucru şi de redactare a materialelor s-au ghidat după modele ale unor dieceze cu tradiţii în acest sens. Totuşi, s-a avut în vedere specificul Bisericii locale de Iaşi şi s-au valorificat multe contribuţii locale, care au reieşit pe toată durata pregătirii şi celebrării Sinodului.

Abordarea prevalent doctrinară a principalelor probleme care au fost dezbătute la Sinod, şi care sunt prezente în Dieceză, poate oferi o lumină deosebită în cunoaşterea realităţilor pastorale aşa cum au fost propuse de Conciliul al II-lea din Vatican şi, de asemenea, poate motiva o participare mai responsabilă şi activă a întregii comunităţi diecezane la opera de reînnoire şi adaptare a pastoraţiei la exigenţele momentului de faţă.

Noile perspective deschise de Conciliu pentru viaţa Bisericii Catolice nu puteau să lipsească din preocupările Sinodului, începând din etapa de catehizare, continuând apoi cu dezbaterile din cadrul comisiilor sinodale parohiale şi culminând cu celebrarea Sinodului: tema Bisericii - comuniune şi coresponsabilitate (ecleziologia comuniunii) -, problema evanghelizării şi a catehizării, valorificarea şi trăirea eficientă a liturgiei, slujirea preoţilor şi locul persoanelor consacrate în viaţa Diecezei, problema Căsătoriei şi familiei în contextul actual, prezenţa laicilor în Biserică şi societate, pastoraţia copiilor şi tinerilor integrată cu aspectele legate de educaţia catolică din şcoli, problema mijloacelor de comunicare în viaţa creştinilor, promovarea dialogului ecumenic, prezenţa misionară a Bisericii locale de Iaşi în activitatea misionară a Bisericii, problemele legate de fenomenul migraţiei, diferite forme de slujire legate de activitatea caritativă pe plan diecezan sunt temele care au stat în centrul analizei Sinodului şi care se reflectă şi în Cartea sinodală, toate în concordanţă cu învăţătura Conciliului al II-lea din Vatican şi a Magisteriului Bisericii, care vor deveni şi norme pentru întreaga activitate pastorală a Diecezei.

Fiecare sinod este şi un moment de metanoia, de convertire, de schimbare a mentalităţii în privinţa unor practici pastorale care, de multe ori, sunt puse în discuţie sau nu mai corespund unei participări mai active la viaţa Bisericii. Şi în această privinţă, Cartea sinodală a voit să fixeze unele orientări noi, de altfel sugerate şi în timpul desfăşurării Sinodului; ele vor fi expres precizate în Instrucţiunile de aplicare a acestor norme, ce vor fi publicate ulterior.

Biserica locală de Iaşi va rămâne pe mai departe în ascultare faţă de ceea ce îi spune Duhul Sfânt (cf. Ap 2,7.11.17 ş.u.) şi în dificilul exerciţiu de "scrutare a semnelor timpurilor" (Mt 16,3), în procesele actuale de transformare socială şi culturală care caracterizează societatea românească şi în contextul mai larg al globalizării pe plan mondial.

*****

Celebrarea Sinodului a fost un adevărat moment de har, un kairos, pentru Biserica locală de Iaşi.

Privind retrospectiv la ceea ce a însemnat acest "drum făcut împreună" (synodus) la nivelul lucrărilor sinodale propriu-zise, la nivelul catehezelor de bază din cadrul tuturor comunităţilor şi la nivelul dezbaterilor din cadrul comisiilor sinodale parohiale, putem afirma că Sinodul a fost un timp de har şi un adevărat eveniment bisericesc, care a implicat în această operă de reînnoire a Bisericii locale de Iaşi întreaga comunitate diecezană.

La 30 octombrie 2000, P.S. Petru Gherghel a consultat Consiliul prezbiteral cu privire la celebrarea unui sinod. Ideea a fost îmbrăţişată în unanimitate; la 5 ianuarie 2001, încheierea marelui jubileu, a fost anunţată începerea pregătirilor pentru celebrarea Sinodului, luând drept călăuză îndemnul Sfântului Părinte din scrisoarea apostolică Novo millennio ineunte, "Duc in altum! - Înaintează în larg!", chemare adresată fiecărei comunităţi ecleziale să meargă cu speranţă în noul mileniu "care se deschide înaintea noastră ca un vast ocean în care trebuie să ne aventurăm".

Primul pas al Sinodului diecezan s-a făcut la 1 mai 2001, când a fost numită Comisia antepregătitoare a Sinodului, formată din 17 membri, iar după câteva zile (5 mai), s-a elaborat un chestionar cu patru întrebări, prin care s-a voit testarea problemelor ce urmau să fie discutate în Sinodul proiectat.

La 22 octombrie acelaşi an, s-a prezentat rezultatul acestui sondaj în rândul preoţilor şi al persoanelor consacrate şi s-au stabilit o serie de teme pastoral-teologice care aveau să constituie cadrul catehezelor de pregătire în vederea Sinodului diecezan; au fost elaborate un număr de 49 de cateheze, care au fost trimise în toate parohiile pentru a fi prezentate credincioşilor.

Al doilea moment a fost marcat de convocarea solemnă a Sinodului diecezan la data de 8 decembrie 2001. A fost reconfirmată Comisia de pregătire a Sinodului şi au fost numite celelalte structuri sinodale (secretariat şi comisiile de lucru).

La 28 octombrie 2002, s-au analizat răspunsurile la catehezele ce s-au ţinut în parohii şi s-a fixat schema teologico-pastorală Lineamenta, formată din 17 teme; pentru fiecare temă a fost numită o comisie în vederea elaborării textului; de asemenea, s-a cerut tuturor parohiilor să formeze comisii sinodale parohiale, care aveau misiunea de a analiza temele din Lineamenta şi să facă propuneri pentru etapa următoare.

Al treilea moment în derularea pregătirii celebrării Sinodului a fost promulgarea, prin decret episcopal, la 28 decembrie 2002, a schemei teologico-pastorale, cu cele 17 teme, şi, în acelaşi timp, au fost confirmate comisiile sinodale parohiale. Numărul membrilor care au intrat în componenţa comisiilor sinodale parohiale a fost de 3.920, fiind reprezentate toate categoriile de credincioşi: preoţi, persoane consacrate şi credincioşi laici, aleşi din cadrul parohiilor.

Pe parcursul anului 2003, s-au întrunit comisiile sinodale parohiale, în cadrul cărora au fost discutate aspectele pastorale legate de temele prezentate în Lineamenta, sugestiile şi propunerile adunate fiind trimise la secretariatul Sinodului.

La 31 martie 2004, s-a întrunit Comisia de pregătire a Sinodului împreună cu Consiliul prezbiteral, pentru a analiza stadiul pregătirii Sinodului. Imediat după încheierea dezbaterilor din comisiile sinodale parohiale, s-au stabilit cateheze cu caracter recapitulativ în toate parohiile, cu scopul de a ţine viu spiritul specific unui asemenea eveniment bisericesc.

Tot la această întâlnire s-a prezentat şi s-a discutat proiectul de Regulament pentru adunarea sinodală, schiţa schemei de lucru Instrumentum laboris, precum şi proiectul de desfăşurare a sesiunilor sinodale.

La 5 octombrie 2004, s-a întrunit Comisia de pregătire a Sinodului: s-a prezentat forma finală a Regulamentului adunării sinodale, schema în forma finală a documentului Instrumentum laboris, s-a stabilit constituirea adunării sinodale, în conformitate cu normele de drept şi Regulamentul aprobat, au fost numite organismele sinodale (moderatorii, relatorii, comisia juridică, secretariatul, comisiile de specialitate), s-a stabilit agenda de desfăşurare a Sinodului pentru patru sesiuni plenare, în luna noiembrie şi la începutul lunii decembrie.

La 7 octombrie acelaşi an, P.S. Episcop Petru Gherghel a publicat Decretul de convocare a adunării sinodale pentru 9 noiembrie; tot la această data au fost numite, prin decret episcopal, toate organismele Sinodului diecezan.

Etapa solemnă a constituit-o celebrarea Sinodului diecezan la datele stabilite, prin participarea întregii adunări sinodale, formată din 316 membri, având următoarea configuraţie: 198 de preoţi (parohi şi vicari), 16 persoane consacrate (călugări şi călugăriţe) şi 102 laici. La fiecare adunare sinodală au fost invitaţi preoţi şi laici care îşi desfăşoară activitatea în diferite sectoare pastorale, pentru a împărtăşi din experienţa lor (misionari, persoane laice implicate în pastoraţia familiilor, lucrători în domeniul mijloacelor de comunicare socială).

Fiecare sesiune plenară s-a deschis cu celebrarea solemnă a sfintei Liturghii în catedrala din Iaşi.

La 8 decembrie 2004, s-a celebrat solemn încheierea primului Sinod al Diecezei de Iaşi. La această celebrare i-a fost prezentată Episcopului, spre analiză şi discernământ, Cartea sinodului, care cuprindea sugestiile şi propunerile membrilor sinodali, rod al tuturor dezbaterilor din etapa de pregătire, precum şi din etapa de celebrare a Sinodului, pentru ca, în calitatea sa de păstor al Bisericii locale, să dispună redactarea documentului oficial, care va fi normă şi punct de referinţă pentru întreaga activitate pastorală în cadrul Diecezei de Iaşi. În acest scop, a fost numită o comisie formată din şase membri, cu misiunea de a studia toate propunerile şi sugestiile de la Sinodul diecezan în vederea redactării Cărţii sinodale.

Primul Sinod al Diecezei de Iaşi, în anul când s-au împlinit 120 de ani de la ridicarea la rang de Dieceză (27 iunie 1884), îşi vede eforturile încununate în această Carte sinodală, pe care păstorul Diecezei o prezintă poporului lui Dumnezeu într-o zi cu semnificaţie deosebită: solemnitatea Neprihănitei Zămisliri, 8 decembrie, zi în care, în anul 1965, se încheia Conciliul al II-lea din Vatican, care a constituit o adevărată "primăvară" în viaţa Bisericii Catolice.

La 40 de ani de la acest eveniment de har, Biserica locală de Iaşi se relansează pentru a continua să "înainteze în larg", în spirit de fidelitate reînnoită faţă de Evanghelia lui Cristos şi faţă de Magisteriul Bisericii, având-o drept protectoare pe acest drum pe preasfânta Fecioară Maria.

Aurel Percă,

Episcop auxiliar,

Coordonatorul Sinodului

» înapoi la cuprins «