PARTEA A III-A

SECTOARE ALE ACTIVITĂŢII PASTORALE ÎN BISERICA ROMANO-CATOLICĂ DIN MOLDOVA

Capitolul X

PASTORAŢIA COPIILOR ŞI A TINERILOR

I. LINIILE PASTORAŢIEI TINERETULUI LA NIVEL DIECEZAN

304. Timpul deciziilor

Copiii şi tinerii au fost mereu în atenţia Bisericii. Sinodul diecezan i-a considerat ca o adevărată comoară şi a arătat că viitorul depinde de ei. După cum citim în Evanghelii, copiii sunt ţinta iubirii lui Cristos. "Şi la vârsta copilăriei sunt deschise posibilităţi operative preţioase atât pentru edificarea Bisericii, cât şi pentru umanizarea societăţii" (CFL 47). Tinereţea este timpul marilor decizii: este perioada în care tânărul decide cu privire la sine şi, în general, confirmă în mod conştient apartenenţa sa la Cristos şi la Biserică. "Cateheza dobândeşte atunci o importanţă considerabilă, deoarece este momentul în care Evanghelia va putea fi prezentată, înţeleasă şi primită ca fiind capabilă să dea un sens vieţii" (CT 39).

305. Evanghelizarea lumii tinerilor

§ 1. Complexitatea şi bogăţia lumii tinerilor este evidentă. Dacă tinerii reprezintă o mină de potenţialităţi pozitive, ei au şi multe aşteptări şi întrebări, nu întotdeauna descifrabile. În acest sens, constituie o provocare continuă pentru lumea adulţilor şi pentru viitorul însuşi al Bisericii: "În realitate, în tineri Biserica îşi citeşte drumul său spre viitorul care o aşteaptă şi află imaginea şi apelul acelei tinereţi vesele cu care Duhul lui Cristos o îmbogăţeşte permanent" (CFL 46).

§ 2. Biserica este chemată să-i caute şi să-i asculte pe tineri, proclamând că numai în Isus îşi găsesc răspunsurile marile întrebări ale omului. "Biserica are multe de spus tinerilor, iar tinerii au multe de spus Bisericii" (CFL 46). Ascultarea reciprocă şi dialogul cordial, clar şi curajos, sunt căile pe care toţi suntem chemaţi să le parcurgem pentru o întâlnire rodnică şi un schimb vital între generaţii.

306. Implicarea comunităţii creştine

§ 1. Comunitatea creştină, în acţiunea sa pastorală, dă mărturie despre Isus, Bunul Păstor, parcurgând căi noi pentru a-şi manifesta responsabilitatea şi grija faţă de copii, de adolescenţi şi de tineri.

§ 2. Conştientă de marea importanţă a implicării educative pentru perioada prezentă şi viitoare a Bisericii şi a societăţii, Dieceza de Iaşi s-a preocupat şi s-a implicat, mai ales, în experienţa asociaţiilor, grupurilor şi mişcărilor.

307. Educatori care ştiu să-i întâlnească pe tineri

Conştiinţa că tinerii trăiesc astăzi într-o realitate socială complexă, din partea căreia primesc mesaje numeroase şi variate, şi în care sunt condiţionaţi de o mulţime de experienţe, solicită educatori care să-i întâlnească plecând de la experienţa lor, fără însă a abdica de la exigenţele radicale ale Evangheliei, în a cărei lumină trebuie interpretate diversele experienţe. Tinerii au nevoie să fie cunoscuţi şi înţeleşi, să fie primiţi cu problemele şi aşteptările lor, doresc educatori care să le devină "tovarăşi de drum", cer să fie luminaţi şi susţinuţi în drumul lor.

308. Elaborarea unui plan comun

§ 1. Biserica locală consideră necesară elaborarea unui plan de pastoraţie a tineretului, care să se adreseze copiilor, adolescenţilor şi tinerilor. Propus la nivel diecezan, acest plan va fi valabil pentru toate parohiile şi pentru toţi cei implicaţi în formarea acestor segmente de vârstă.

§ 2. Liniile generale ale acestui plan sunt oferite de dispoziţiile următoare; ele vor fi ulterior elaborate şi aduse la zi de către organismele diecezane însărcinate cu promovarea pastoraţiei tineretului.

309. Lectura atentă a realităţii

§ 1. În trasarea planului catehetic, să se aibă în vedere că tinerii, adolescenţii şi copiii trebuie formaţi, nu pentru o societate ideală, ci pentru o societate reală, în care sunt destinaţi să trăiască. Nu este vorba de a stabili un plan teoretic, ci de a ţine cont de locul în care se găseşte cel care urmează să fie educat.

§ 2. De aici, rezultă exigenţa de a citi cu atenţie şi de a înţelege în profunzime realitatea complexă a tinerilor şi de a aduna semnalele pozitive (de exemplu: o mai mare conştientizare a alegerilor, disponibilitate pentru slujire, punerea în valoare a relaţiilor umane) şi aspectele problematice (subiectivismul, indiferenţa, hedonismul, dificultatea crescândă în a face alegeri definitive).

§ 3. Tot pentru o adecvată cunoaştere a copiilor, a adolescenţilor şi a tinerilor, o atenţie specifică trebuie acordată ambientelor obişnuite în care trăiesc şi se adună, de ale căror mesaje sunt formaţi: familie, Biserică, şcoală, muncă, locuri de petrecere a timpului liber.

310. Primatul vestirii Evangheliei

Perspectiva unitară a întregii implicări a comunităţii creştine în pastoraţia tineretului este o reală chemare misionară; totuşi, vestirea Evangheliei la copii, adolescenţi şi tineri în situaţia lor concretă constituie preocuparea primară a pastoraţiei tineretului. "Propunerea lui Cristos trebuie făcută tuturor cu încredere. Va fi adresată adulţilor, familiilor, tinerilor, copiilor, fără a ascunde exigenţele cele mai radicale ale mesajului evanghelic, ci venind în întâmpinarea exigenţelor fiecăruia, cât şi a sensibilităţii şi limbajului" (NMI 40) În lumina acestui principiu, trebuie operate alegerile prioritare atât la nivel de conţinuturi educative, cât şi la nivel de structuri. Este nevoie, în special, să se folosească limbaje menite să favorizeze deschiderea către mesajul evanghelic şi receptarea acestuia.

311. Dimensiunea vocaţională

§ 1. Deoarece adolescenţii şi tinerii trăiesc anii în care, în general, se fac alegeri decisive pentru viaţă, pastoraţia tineretului trebuie să se caracterizeze prin dimensiunea ei vocaţională, ajutându-i pe adolescenţi şi pe tineri să-şi asume motivaţii evanghelice care să-i conducă spre punerea în valoare a darurilor primite şi să slujească în mod responsabil Biserica şi societatea în perspectiva împărăţiei.

§ 2. Trebuie propuse vocaţiile fundamentale la o trăire autentic creştină, la Căsătoria creştină, la viaţa de consacrare specială şi la Preoţie.

312. Grija faţă de vocaţiile la Căsătoria creştină şi la familie

Planul catehetic să prevadă o grijă explicită pentru vocaţia la Căsătoria creştină şi la familie. Pe lângă călăuzirea personală, să se prevadă, pentru adolescenţi şi tineri, cursuri de educaţie la iubire. Momentul caracteristic al acestui proces va fi educaţia la castitate, în vederea unei iubiri autentice. Trebuie valorificate, în acest sens, şi iniţiativele care însoţesc perioada de logodnă.

313. Grija pastorală faţă de vocaţiile la Preoţie şi la viaţa consacrată

Planul catehetic să exprime o atenţie concretă şi plină de pasiune pentru grija faţă de vocaţiile la Preoţie şi la viaţa consacrată. În acest scop, pe lângă însoţirea personală:

a) să fie valorificată Ziua Mondială a Vocaţiilor;

b) în cursurile de pregătire pentru Mir, să se prevadă o instruire explicită pe tematici vocaţionale;

c) să fie propusă cunoaşterea unor figuri emblematice de vocaţie, prin întâlnirea cu mărturii personale şi cu experienţe în locuri semnificative;

d) adolescenţilor şi tinerilor să li se propună exerciţii spirituale ca ocazie de reflecţie asupra chemării Domnului; să fie iniţiaţi la lectio divina;

e) să se pună în valoare precizările oferite de Oficiul pentru vocaţii, din partea celor din seminarii, de institutele călugăreşti şi de asociaţii, grupuri şi mişcări.

314. Destinatarii

§ 1. Pastoraţia tineretului se adresează copiilor, adolescenţilor şi tinerilor care trăiesc condiţii şi experienţe diverse, atât cu referire la raportul cu comunitatea creştină, cât şi cu referire la ambientele şi la situaţiile de viaţă.

§ 2. Cu referire la relaţia cu comunităţile ecleziale, trebuie avute în vedere trei situaţii de copii, adolescenţi şi tineri:

a) situaţia celor mai motivaţi;

b) situaţia celor care, cu implicare diversă, participă la viaţa comunităţii;

c) situaţia celor indiferenţi şi a celor îndepărtaţi, în care lipseşte, de obicei, orice referire la conţinuturile credinţei creştine şi care adesea sunt dezorientaţi chiar şi cu privire la sensul experienţei lor umane.

§ 3. Cu referire la condiţiile de viaţă, trebuie avuţi în vedere, mai ales:

a) elevii şi studenţii;

b) muncitorii;

c) cei care sunt în situaţii dificile.

§ 4. Pastoraţia tineretului se îngrijeşte de formare, trasând planuri catehetice diferenţiate, care să prevadă, fără distincţii rigide, o atenţie specifică faţă de diferitele categorii. Aceste planuri catehetice să nu fie gândite ca alternative, ci să aibă legătură între ele, pentru că sunt complementare, şi să fie trasate cu aportul specific al fiecărei realităţi ecleziale.

315. Formarea pentru spiritul misionar şi coresponsabilitate a celor mai motivaţi

§ 1. În cadrul comunităţii, să fie recunoscuţi copiii, adolescenţii şi tinerii care au făcut alegeri mai conştiente sau care pot fi ajutaţi să le facă şi se dovedesc disponibili pentru slujire. Lor să li se ofere, cu o atenţie personală deosebită, o adevărată formare pentru spirit misionar şi coresponsabilitate.

§ 2. În fiecare parohie trebuie să li se acorde o grija deosebită ministranţilor (de preferinţă băieţi), pepiniere de vocaţii la Preoţie sau la viaţa consacrată (cf. Scrisoarea Sfântului Părinte Ioan Paul al II-lea către preoţi pentru Joia Sfântă 2004, nr. 6). Acolo unde sunt mai mulţi, e bine să fie un responsabil care să se ocupe mai îndeaproape de ei.

§ 3. De mare ajutor pentru aceşti copii, adolescenţi şi tineri, în contextul vieţii parohiale, este Acţiunea Catolică, indicată de Conciliul al II-lea din Vatican şi de episcopi ca şcoală pentru formarea unor laici adulţi pentru o implicare stabilă în pastoraţia comunităţii şi în misiune.

316. Grija pastorală faţă de cei care, în diferite moduri, participă la viaţa comunităţii

§ 1. Pe cel care participă în mod obişnuit la viaţa comunităţii, cateheza progresivă să-l ajute în abordarea temelor fundamentale ale credinţei creştine, să-l pregătească pentru un drum de rugăciune şi de meditare a Cuvântului lui Dumnezeu, să-l călăuzească spre Euharistie şi spre celelalte sacramente, să-l educe la slujire, la mărturia carităţii şi la fidelitatea faţă de Biserică.

§ 2. Parohia să devină din ce în ce mai mult un loc privilegiat pentru grija pastorală dedicată acestor copii, adolescenţi şi tineri. În ea să se acorde atenţie formării, formatorilor şi cateheţilor.

317. Grija pastorală faţă de cei indiferenţi şi îndepărtaţi

§ 1. Mulţi tineri nu sunt implicaţi în mod obişnuit în formare, fie pentru că sunt indiferenţi, fie că sunt mai problematici sau sunt în căutare. Comunitatea creştină trebuie să se preocupe şi de aceştia şi să actualizeze încontinuu metodele şi limbajele, în aşa fel încât să le comunice credinţa în termeni pe înţelesul experienţei lor de viaţă.

§ 2. Prin urmare:

a) să fie promovate metode educative noi şi specifice, care să realizeze raporturi personale în teritoriu şi în locurile de viaţă, să ofere semne şi momente de primire şi de solidaritate şi posibilitatea unor cursuri de cateheză;

b) să fie stimulată şi susţinută implicarea misionară a tuturor copiilor, adolescenţilor şi tinerilor din comunităţile noastre faţă de cei de aceeaşi vârstă;

c) să fie favorizate iniţiative culturale, recreative, sportive; iniţiative de interes particular pe teme sociale, politice, interetnice şi specifice teritoriului;

d) să se aibă în vedere iniţiative care să trateze probleme de credinţă, plecând de la întrebările existenţiale ale tinerilor.

318. Grija pastorală faţă de studenţi şi elevi

§ 1. Mulţi copii, adolescenţi şi tineri sunt elevi şi studenţi, de aceea, este important ca în catehizare să se ţină cont de ambientul şcolar şi universitar. E nevoie, aşadar, să se promoveze educaţia pentru descoperirea progresivă a sensului vieţii şi a valorii studiului pentru viaţă; trebuie încurajate prezenţele semnificative de mărturie în şcoală. De asemenea, este importantă legătura cu cadrele didactice din şcolile de stat, în special cu profesorii de religie,

§ 2. În faţa schimbărilor profunde ce caracterizează societatea noastră, schimbări ce privesc şi domeniul învăţământului universitar, se impune o nouă organizare a pastoraţiei universitare în spiritul promovat de Biserică (cf. CDC, can. 807 şi, în mod deosebit, can. 813). În vederea acestui proiect sunt utile câteva puncte orientative:

a) Pastoraţia universitară este parte constitutivă a misiunii de evanghelizare a Bisericii şi are drept scop evanghelizarea culturii în mediul universitar. Comunităţile universitare (parohii, capelanii etc.) şi centrele universitare constituie suportul instituţional necesar împlinirii acestei misiuni.

b) Obiectivul cel mai important al pastoraţiei universitare este acela de a fi Biserică în contextul vieţii universitare. Aceasta se realizează în liturgie, mărturie de credinţă şi diaconie.

c) Pastoraţia universitară trebuie să promoveze binele spiritual al membrilor universitari, adică al studenţilor şi al profesorilor, oferindu-le pentru aceasta un ajutor pe măsură. În acest sens, persoanele numite pentru pastoraţia universitară trebuie să beneficieze de o pregătire corespunzătoare.

d) Activitatea pastorală universitară va avea în vedere şi oferte de educaţie, consiliere şi ajutor caritativ, pentru a contribui în mod eficace la creşterea şi împlinirea unei personalităţi creştine.

e) Pastoraţia universitară trebuie să ţină cont de faptul că în studiul şi cercetarea ştiinţifică de astăzi se găseşte viitorul statului, al societăţii şi al Bisericii de mâine. Ea trebuie să urmărească pătrunderea spiritului Evangheliei în contextul vieţii universitare, ţinând seama de contextele reciproce ale timpului prezent.

319. Grija pastorală faţă de adolescenţii şi tinerii muncitori

§ 1. În definirea planului educativ, să se ţină cont că o parte consistentă a adolescenţilor intră devreme în lumea muncii, că majoritatea tinerilor lucrează şi că studenţii şi elevii înşişi se pregătesc să intre în lumea muncii.

§ 2. Copiii, adolescenţii şi tinerii trebuie educaţi progresiv la sensul uman şi creştin al muncii, văzută ca loc de creştere, de valori, de sfinţire şi de misiune.

§ 3. Depăşind o situaţie în care adolescenţii şi tinerii muncitori sunt uneori la marginea pastoraţiei tineretului, comunitatea creştină:

a) să se înarmeze de urgenţă cu pasiune şi competenţă pentru a cunoaşte realitatea numeroşilor adolescenţi şi tineri din ambientul muncitoresc;

b) să formeze educatorii, pentru ca aceştia să-i întâlnească, să-i adune şi să-i implice în cateheza de grup;

c) să se folosească de orare, limbaj şi metode care să le favorizeze participarea;

d) să se ţină cont de fenomenul migraţiei, care angrenează mulţi tineri imediat după vârsta majoratului.

320. Grija pastorală faţă de tinerii cu nevoi speciale

Pastoraţia tineretului să acorde o atenţie specială faţă de tinerii cu nevoi speciale. Să se elimine barierele, care împiedică o participare senină, să se promoveze colaborările necesare şi să se favorizeze creşterea unei mentalităţi de comuniune, care să se concretizeze în iniţiative şi structuri menite să nu-i izoleze. O colaborare rodnică, în acest sens, poate fi realizată cu acele asociaţii, cum ar fi Caritas-ul, care dezvoltă proiecte specifice în acest domeniu.

321. Grija pastorală faţă de tinerii în situaţii speciale

§ 1. O atenţie deosebită trebuie acordată copiilor în pericol sau în situaţii speciale, de exemplu, celor care au abandonat şcoala.

§ 2. Să se evite totuşi o viziune patologică asupra tinerilor în dificultate. Copiii, adolescenţii şi tinerii în orice stare sunt persoane de educat la realizarea deplină de sine, la conştientizarea propriilor potenţialităţi umane şi creştine.

§ 3. În cadrul planului educativ propus tinerilor, se va acorda atenţie copiilor şi tinerilor abandonaţi, celor care au părinţi alcoolici, celor care trăiesc în diferite situaţii dificile (probleme sociale, părinţi plecaţi la muncă, divorţ sau concubinaj).

§ 4. De asemenea, se va acorda atenţie realităţilor prezente în teritoriu, ce implică tineri provenind din diferite ambiente şi situaţii diferite: militari, cămine studenţeşti şi colegii universitare, centre sociale şi de întâlnire a tinerilor, închisori, instituţii de recuperare etc.

322. Planul educativ: etape în funcţie de vârstă

Planul educativ să se articuleze în etape adaptate diferitelor vârste, ţinând cont şi de dezvoltarea persoanei în procesul de maturizare. Se vor avea în vedere momentele importante din viaţa lor: prima sfântă Împărtăşanie, Mirul, Căsătoria, precum şi etapele importante ale vieţii: copilăria, preadolescenţa, adolescenţa, tinereţea... (De exemplu, se poate ţine cont de următoare împărţire: copilăria - până la 12 ani, preadolescenţa - între 12 şi 14 ani, adolescenţa - între 14 şi 18 ani, tinereţea - între 18 şi 30 de ani.) Planul educativ se va realiza în colaborare cu Oficiul pentru cateheză.

323. Întâlniri diecezane anuale

Experienţa recentă a demonstrat eficacitatea unor întâlniri anuale intrate în obişnuinţă, cum ar fi: întâlniri zonale şi diecezane ale copiilor, Ziua Tineretului (prima duminică din luna mai), pelerinajul la Cacica (14 august), campusuri, zile de formare şi exerciţii spirituale. Responsabilii pastoraţiei tineretului să prevadă, în programarea anuală, întâlniri diecezane, să le evidenţieze semnificaţiile şi să favorizeze participarea a cât mai mulţi copii şi tineri.

324. Atenţia faţă de diferitele tipuri de parohie

§ 1. Dată fiind situaţia eterogenă a Diecezei, planul diecezan de pastoraţie a tineretului să ţină cont de varietatea situaţiilor din parohii; diferitele structuri să caute şi să creeze condiţii care să facă posibilă punerea lui în aplicare.

§ 2. Pentru parohiile din oraşe şi pentru parohiile mari, din partea Oficiului pentru pastoraţia tinerilor, copiilor şi asociaţiilor, să se analizeze elaborarea de planuri şi iniţiative în stare să răspundă la situaţiile şi cerinţele care se prezintă şi care, uneori, cer să se gândească un plan diferit de cel elaborat pentru celelalte parohii.

§ 3. Pentru parohiile mici, să se promoveze un plan pastoral care să prevadă colaborarea interparohială; să fie intensificate momentele de analiză şi formare pentru educatori; să fie activate grupuri de formare interparohiale pentru diferite etape de vârstă.

325. Parohie şi decanat: responsabilităţi în pastoraţia tineretului

§ 1. Parohiile să intensifice cât mai mult posibil momentele şi oportunităţile de întâlnire pentru şi cu tineri, adolescenţi şi copii, devenind astfel comunităţi deschise, unde toţi să aibă posibilitatea de cunoaştere, îmbogăţire şi de ascultare reciprocă.

§ 2. Fiecare parohie să aplice planul educativ diecezan, ale cărui linii principale au fost trasate până acum, ţinând cont de propriul context social şi pastoral; să-l actualizeze punând în valoare caracterul specific şi bogăţiile experienţei şi ale carismelor proprii.

§ 3. Fiecare parohie să se implice în mod serios, pentru ca în interiorul ei să ia naştere sau să fie consolidat cel puţin câte un grup pentru fiecare etapă de vârstă (copii, preadolescenţi, adolescenţi, tineri).

§ 4. Se vor promova, acolo unde este posibil, Liturghiile pentru copii şi tineri, cu omilii adaptate vârstei lor.

§ 5. Comunitatea parohială, punând în valoare educatorii prezenţi în interiorul ei şi încredinţând misiuni educative, să se implice în a coordona toate intervenţiile în acest sens, asigurând un ajutor de rugăciune, de comuniune şi de disponibilitate pentru tot ceea ce ţine de slujirea care trebuie adusă tinerilor.

§ 6. Ţinând cont de propunerile fundamentale ale Diecezei, parohiile şi decanatele, în dialog cu diferitele ambiente de viaţă ale copiilor, adolescenţilor şi tinerilor, sunt locurile normale de pastoraţie a tineretului, în care este important să se realizeze, mai ales la nivel decanal, momente de coordonare, cooperare, planificare şi analiză a diferitelor iniţiative educative.

326. Grupuri pentru o formare specifică. Acţiunea Catolică

§ 1. Planul educativ are şi misiunea de a da un răspuns, cu deosebită atenţie, tuturor acelor copii, adolescenţi şi tineri care manifestă o disponibilitate mai intensă de a urma drumul de credinţă şi au nevoie de momente de formare specifică şi de o însoţire personală.

§ 2. Preţioasă este, în acest sens, opera pe care o desfăşoară diferitele asociaţii, propunând o formare spirituală specifică pentru copii, adolescenţi şi tineri; dintre acestea, trebuie amintite grupurile şi mişcările promovate şi susţinute de anumite familii călugăreşti. În orice caz, formarea spirituală, prezentă în viaţa parohiei, trebuie să contribuie la creşterea copiilor, a adolescenţilor şi a tinerilor, în vederea unei implicări mai active a acestora în comunitatea creştină şi a unei mai mari asumări a răspunderii.

§ 3. Un cadru privilegiat pentru a-i ajuta pe copii, pe adolescenţi şi pe tineri în maturizarea credinţei lor şi, în special, pentru a-i educa să-şi însuşească pasiunea pentru Biserică, împărtăşind ansamblul liniilor pastorale diecezane, sunt grupurile de Acţiune Catolică. De fapt, chiar dacă drumul de credinţă nu trebuie să treacă prin adeziunea la o asociaţie, este nevoie să se ţină cont că regula de viaţă, iniţiativele de formare şi implicarea concretă a Acţiunii Catolice constituie un răspuns eficient la asumarea progresivă a responsabilităţilor în viaţa Bisericii. Din aceste motive, în parohii este bine să se promoveze grupurile de Acţiune Catolică.

§ 4. Asociaţiile sau grupurile de tineri şi copii la nivel diecezan vor avea un preot asistent spiritual, cu rolul de a însoţi asociaţia în drumul ei spiritual şi de a o susţine în elaborarea planului pastoral specific, ţinând cont de planul diecezan. Asociaţiile sau grupurile trebuie să fie asistate la orice nivel; acolo unde sunt congregaţii, trebuie implicate în asistenţa grupurilor.

327. Formarea educatorilor

§ 1. Este nevoie ca educatorii, în misiunea lor de formare, să fie pregătiţi şi susţinuţi. Formarea trebuie, mai ales, să privească drumul personal de credinţă. De fapt, înainte de a fi astfel, un educator este un creştin, tânăr sau adult, şi trăieşte un drum de credinţă în propriul grup, participă la cateheze, are o viaţă spirituală cu o regulă, cu momente de meditaţie, de reflecţie, de rugăciune şi de direcţiune spirituală

§ 2. Formarea permanentă a unui educator se articulează, de asemenea, în momente de reflecţie şi de activitate comună a grupurilor de educatori şi a comunităţii educatorilor şi animatorilor: aici, educatorul este solicitat să reflecteze asupra Magisteriului Bisericii, să studieze şi să împărtăşească problemele legate de educaţie, să crească în competenţa pedagogică, să verifice punerea în practică a planului educativ.

§ 3. Un educator va trebui să fie ajutat să se formeze ca tânăr sau adult coresponsabil în viaţa comunităţii sale şi în comunitatea diecezană, trăind momente care să-l pună în contact cu o experienţă care merge dincolo de graniţele propriei parohii.

328. Alţi responsabili în procesul educativ

§ 1. Într-un plan educativ de pastoraţie a tineretului, este necesar să se pună în valoare, cu caracteristicile lor specifice, şi diferitele realităţi ecleziale implicate în mod specific în educaţia copiilor, adolescenţilor şi tinerilor: asociaţiile, îndeosebi cele de voluntariat, grupurile şi mişcările ecleziale şi şcolile catolice. Acestea sunt chemate să colaboreze la elaborarea planului diecezan de pastoraţie a tineretului şi, prin urmare, să-l aplice, adaptându-l la situaţia lor concretă. Astfel, prezenţa şi cooperarea lor contribuie la mărirea capacităţii evanghelizatoare a Bisericii în lumea tinerilor.

§ 2. Aceste realităţi ecleziale să aibă legături strânse şi să colaboreze în misiunea lor de evanghelizare şi educaţie a tinerilor, respectând particularităţile specifice şi punând în valoare ceea ce se realizează în diferitele contexte educative şi pastorale.

§ 3. Luând în consideraţie faptul că grupurile Scout lucrează adesea la niveluri care nu ţin neapărat de propria parohie, având cateheze şi metodologii de animare în unele aspecte similare cu cele propuse în grupurile din parohii, este necesar să existe o preocupare pentru colaborarea cu ceilalţi responsabili ai pastoraţiei tineretului. În acest scop, este bine să existe preoţi disponibili care să accepte slujirea de asistenţi Scout, iar capii grupurilor Scout să participe la comunitatea educatorilor din parohii.

329. Familia în planul de pastoraţie a tineretului

§ 1. O acţiune educativă eficientă a noilor generaţii nu poate să nu ţină cont de familie, care, în baza sacramentului Căsătoriei, trăieşte în mod privilegiat misiunea de evanghelizare în interiorul ei, îndeosebi în raportul părinţi-fii.

§ 2. Părinţilor trebuie să li se reamintească permanent rolul lor educativ, particular, primar şi de neînlocuit, care trebuie să fie susţinut şi alimentat cu iniţiative oportune. Cei implicaţi în pastoraţia tineretului aşteaptă de la familii îndrumări preţioase pentru formularea planului educativ şi o contribuţie relevantă pentru punerea în practică a acestuia.

330. Adulţi şi tineri în planul de pastoraţie a tineretului

§ 1. Comunitatea creştină, în acţiunea sa educativă, să nu neglijeze punerea în valoare a prezenţei adulţilor. Ei, prin comportamentul şi alegerile lor, să fie o referinţă credibilă pentru toţi, îndeosebi pentru tineri. Dintre aceştia, o importanţă deosebită o au cei care, prin vocaţia sau prin sensibilitatea personală, îi însoţesc în drumul de formare. Ei să lucreze organizat, în comuniune, neuitând că mărturia lor este cerută de tineri.

§ 2. Din comunitatea care educă şi evanghelizează fac parte înşişi tinerii, care constituie un potenţial surprinzător şi bogat. Pastoraţia tineretului trebuie să valorifice şi să confirme acest tezaur.

II. STRUCTURI DE PASTORAŢIE A TINERETULUI

331. Structuri diecezane

Biserica locală promovează planul de pastoraţie a tineretului prin structuri centrale şi zonale, aşa cum va fi precizat în statutele ulterioare ale structurilor diecezane.

332. Oficiul pentru pastoraţia tinerilor, copiilor şi asociaţiilor

§ 1. De la 1 mai 2005, în urma Sinodului diecezan, s-a înfiinţat Oficiul pentru pastoraţia tinerilor, copiilor şi asociaţiilor. Acesta are misiunea de:

a) a preciza şi a actualiza planul de pastoraţie a tineretului;

b) a susţine şi elabora planurile pastorale specifice pentru tineri şi copii, fie că sunt grupaţi în diferite asociaţii, fie că sunt numai la nivel parohial;

c) a susţine diferiţi lucrători pastorali în elaborarea planurilor specifice;

d) a promova iniţiative diecezane şi decanale în favoarea tinerilor şi copiilor;

e) a susţine organizarea de campusuri de formare pentru tineri şi copii; asociaţiile tinerilor şi copiilor din Dieceză, prin responsabilii lor, vor ţine legătura cu acest Oficiu;

f) a colabora la elaborarea unor programe educative pentru tineri şi copii cu referinţă la vocaţia pentru viaţa de căsătorie şi familie, pentru viaţa consacrată şi Preoţie;

g) a favoriza zile de reculegere şi rugăciune pentru diferite grupuri şi asociaţii de tineri;

h) a organiza şi promova activităţi de educaţie şi de petrecere a timpului liber;

i) a coordona diferitele realităţi implicate în pastoraţia tineretului;

j) a ţine legătura cu oficiile pastorale similare din alte dieceze.

§ 2. Oficiul colaborează cu Oficiul diecezan pentru evanghelizare şi pastoraţia biblică, cu Oficiul diecezan pentru pastoraţia liturgică şi sacramente, cu Oficiul diecezan pentru vocaţii, cu Oficiul pentru cateheză, cu Oficiul pentru pastoraţia familiei şi a laicilor etc., astfel încât planul pastoral, în aspectele fundamentale şi în cele de specialitate, să fie unitar şi să se bucure de o coordonare reală.

§ 3. Oficiul susţine activităţile din parohii şi decanate cu privire la iniţiativele întreprinse pentru tineri, copii şi asociaţii, urmărind şi crearea unor structuri necesare pentru coordonarea acestor activităţi, prin colaborarea cu Acţiunea Catolică şi în colaborare cu diferite organisme din Dieceză.

333. Consiliul zonal pentru pastoraţia tineretului

§ 1. Consiliul zonal pentru pastoraţia tineretului, care se recomandă a fi constituit în fiecare zonă, este alcătuit din responsabilii pastoraţiei tineretului prezenţi în teritoriu, după precizările oferite de Oficiul diecezan pentru pastoraţia tinerilor, copiilor şi asociaţiilor, şi este coordonat de responsabilii zonali, desemnaţi de responsabilul diecezan, în înţelegere cu părinţii decani.

§ 2. Misiunea Consiliului este aceea de a promova: analiza diferitelor realităţi care îl compun, planuri comune, animarea şi coordonarea activităţilor. Îndeosebi, Consiliului îi revin următoarele:

a) lectura atentă a realităţii specifice tinerilor din teritoriu;

b) sprijinirea parohiilor din decanate pentru a facilita o cateheză organizată, pe cât posibil, comună în conţinuturi;

c) atenţia faţă de activarea şi promovarea formelor de întâlnire şi de vestire adresate tinerilor care în mod obişnuit nu sunt implicaţi în viaţa comunităţii creştine;

d) promovarea Acţiunii Catolice în parohiile din decanate;

e) promovarea şi punerea în practică a întâlnirilor diecezane anuale la nivel zonal şi promovarea diferitelor iniţiative legate de formarea educatorilor;

f) colaborarea şi coordonarea, la nivel zonal, cu structurile şi iniţiativele pastoraţiei şcolare şi a familiei.

» înapoi la cuprins «