Biserică catolică din Hanoi, Vietnam Wikipedia

Scrisoarea Sfântului Părinte Francisc către comunitatea catolică din Vietnam cu ocazia adoptării Acordului despre Statutul reprezentantului pontifical şi despre oficiul reprezentantului pontifical rezident al Sfântului Scaun în Vietnam

Iubiţi confraţi episcopi, preoţi, persoane consacrate şi toţi credincioşii din poporul lui Dumnezeu din Vietnam, harul şi pacea lui Dumnezeu să fie cu voi. Aducem mulţumire lui Dumnezeu cu iubire, pentru că iubirea lui Dumnezeu este veşnică şi este fidelă pentru totdeauna[1].

Este dorinţa mea să ajungă această Scrisoare la voi toţi, îndeosebi cu ocazia adoptării Acordului dintre guvernul Republicii Socialiste din Vietnam şi Sfântul Scaun despre statutul reprezentantului pontifical rezident în Vietnam. Credinţa Bisericii Catolice în ţara voastră s-a născut şi s-a dezvoltat prin multe generaţii pe baza poruncii: "Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeu tău din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din tot cugetul tău" (Mt 22,37-38). De fapt, iubirea este măsura credinţei, şi credinţa este sufletul iubirii, fără a uita vreodată că iubirea faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele sunt cele două feţe ale aceleiaşi medalii[2].

Pe urma bunelor raporturi care au marcat ultimii ani şi cu dorinţa ca reprezentantul pontifical să fie o punte pentru a face să progreseze relaţiile reciproce, la 27 iulie, am avut plăcerea să-l primesc pe preşedintele Republicii Socialiste din Vietnam, pe domnul Vo Van Thuong, aflat în vizită oficială la Vatican. Această întâlnire îmbracă o semnificaţie specială în procesul de consolidare a relaţiilor dintre Sfântul Scaun şi Vietnam care, aşa cum amintea Sfântul Ioan Paul al II-lea, este o ţară al cărei curaj în muncă, tenacitate în dificultăţi, simţ al familiei şi celelalte virtuţi naturale de care a ştiut să dea dovadă le cunosc toţi[3].

Pe baza acestei încrederi reciproce care, în decursul anilor, pas după pas, s-a întărit graţie vizitelor anuale ale Delegaţiei Sfântului Scaun şi în timpul întâlnirilor grupului de lucru comun Vietnam – Sfântul Scaun, s-a putut progresa împreună şi se va putea face asta ulterior, recunoscând convergenţele şi respectând diferenţele. Am fost capabili să mergem ascultându-ne şi să ascultăm înţelegându-ne reciproc şi, dacă şi fiecare a trăit istorii şi evenimente diferite, nimic din toate acestea nu a împiedicat să se caute împreună calea cea mai bună pentru binele poporului vietnamez şi al Bisericii.

În lumina învăţăturii din Scrisoarea către Diognet, din secolul al II-lea după Cristos, creştinii, care sunt în lume, dar nu aparţin lumii, trăiesc conform unui protagonism al carităţii punând în practică evanghelia în inima naţiunii şi însoţind-o în eforturile pentru o dezvoltare socială şi economică echilibrată. Prin urmare, credincioşii catolici, fie în edificarea Bisericii însăşi, printr-o cooperare pastorală coresponsabilă, fie, în special, pe planul animării evanghelice a realităţilor temporale, realizează propria identitate de buni creştini şi buni cetăţeni. În acest orizont, prin implementarea de condiţii favorabile pentru exercitarea libertăţii religioase, credincioşii catolici vor putea să promoveze dialog şi să genereze speranţă pentru ţară.

Sunteţi fiice şi fii ai Bisericii şi, în acelaşi timp, cetăţeni ai Vietnamului, aşa cum amintea, în 2009, Papa Benedict al XVI-lea episcopilor vietnamezi: "Biserica invită toţi membrii să se angajeze cu sinceritate pentru edificarea unei societăţi drepte, solidare şi egale. Ea nu intenţionează deloc să ia locul responsabililor guvernamentali, dorind numai să poată lua o parte justă, într-un spirit de dialog şi de colaborare respectuoasă, la viaţa naţiunii, în slujba întregului popor"[4].

Aspectul specific de care avem şi mai multă nevoie astăzi este concreteţea Carităţii, adică decizia concretă pentru om, făcută la Paşte şi realizată mereu din punct de vedere istoric în Biserică, deoarece: "în orice loc şi împrejurare creştinii […] sunt chemaţi să asculte strigătul săracilor"[5]. Acest spirit a animat mereu comunitatea voastră catolică de a oferi propria contribuţie pozitivă şi semnificativă în slujirea poporului, îndeosebi în timpul pandemiei de COVID-19. De fapt, Biserica din Vietnam, prin încurajarea fiecărui episcop şi a Conferinţei Episcopale Vietnameze, a dat dovadă că este plămadă a societăţii însoţind-o în dezvoltarea sa şi contribuind la progresul său de credincioşi, responsabili şi credibili.

Episcopii voştri au amintit asta în scrisoarea pastorală pentru anul curent, centrată pe promovarea participării la viaţa comunităţii prin afectul reciproc, ascultarea sinceră şi acte de caritate şi faţă de cei care nu împărtăşesc aceeaşi credinţă, îngrijindu-se de cei mai slabi şi nevoiaşi.

Iubiţi fraţi şi surori din Vietnam, credincioşii catolici, mereu gata să răspundă în mod eficace la necesităţile cotidianităţii şi să participe la edificarea binelui comun, în toate domeniile vieţii sociale a ţări, sunt chemaţi să realizeze învăţătura lui Isus de a fi "lumină a lumii şi sare a pământului" aşa încât: "să strălucească lumina lor în faţa oamenilor,  ca să vadă faptele lor bune şi să-l preamărească pe Tatăl lor care este în ceruri" (Mt 5,16).

În urmă cu şaizeci de ani, Sfântul Papă Ioan al XXIII-lea, adresându-se lumii întregi pentru a implora un efort comun pentru pace, scria aşa: "Este permis a spera ca oamenii, întâlnindu-se şi negociind, să ajungă să descopere mai bine legăturile care îi leagă, provenind din umanitatea lor comună şi să ajungă să descopere şi că una dintre cele mai profunde exigenţe ale umanităţii lor comune este ca între ei şi între respectivele popoare să domnească nu teama, ci iubirea: care tinde să se exprime în colaborarea sinceră, multiformă şi aducătoare de multe bunuri"[6].

Îi cer lui Dumnezeu să vă lumineze şi să vă conducă, aşa încât să ştiţi să mărturisiţi iubirea şi caritatea lui Isus Cristos, pentru gloria lui Dumnezeu, în viaţă şi în relaţiile cu autorităţile civile şi cu fiecare persoană fără deosebire de religie, rasă şi cultură.

La sfârşitul acestei Scrisori fraterne, vă urez vouă, dragi păstori, preoţi, consacraţi şi credincioşi laici, să fiţi curajoşi în urmarea exemplului lui Cristos. Să vă însoţească Stăpâna noastră de La Vang şi, prin mijlocirea sa maternă, Tatăl milostiv să binecuvânteze şi să acorde haruri îmbelşugate întregii Biserici Catolice din Vietnam, precum şi naţiunii şi iubitului popor vietnamez.

Din Vatican, 8 septembrie 2023
Sărbătoarea Sfintei Fecioare Maria

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Note:

[1] Angelus, 10 noiembrie 2013.

[2] Angelus, 26 octombrie 2014.

[3] Ioan Paul al II-lea, Radio-mesaj către poporul din Vietnam, 10 mai 1984.

[4] Benedict al XVI-lea, Discurs adresat episcopilor din Conferinţa Episcopală din Vietnam în vizita ad limina apostolorum, 27 iunie 2009.

[5] Evangelii gaudium, 151.

[6] Ioan al XXIII-lea, Pacem in Terris, nr. 67.

lecturi: 2.