Vatican: Conferinţă de presă cu titlul "A pregăti viitorul, a construi pacea în timpul de Covid-19" (7 iulie 2020)

La 7 iulie 2020, în Aula "Ioan Paul al II-lea" a Sălii de Presă a Sfântului Scaun, a avut loc o conferinţă de presă cu titlul "A pregăti viitorul, a construi pacea în timpul de Covid-19". Au intervenit: cardinalul Peter Kodwo Appiah Turkson, prefect al Dicasterului pentru Slujirea Dezvoltării Umane Integrale şi preşedinte al Comisiei Vaticane pentru Covid-19; sora Alessandra Smerilli, coordonatoare a Task-force Economia a Comisiei Vaticane pentru Covid-19 şi profesor ordinar de economie politică de la Facultatea Pontificală de Ştiinţe al Educaţiei Auxilium; dr. Alessio Pecorario, coordonator al Task-force Siguranţă a Comisiei Vaticane pentru Covid-19 şi oficial al Dicasterului pentru Slujirea Dezvoltării Umane Integrale. Publicăm în continuare intervenţiile:

Intervenţia cardinalului Peter Kodwo Appiah Turkson

Aşa cum ştim cu toţii, înfruntăm una din cele mai rele crize umanitare de la al doilea război mondial. În timp ce lumea adoptă măsuri de urgenţă pentru a înfrunta o pandemie globală şi o recesiune economică globală, ambele susţinute de o urgenţă climatică globală, trebuie să luăm în considerare şi implicaţiile pentru pace ale acestor crize legate între ele. Comisia COVID-19 din Vatican, îndeosebi prin Task Force pentru siguranţă şi economie, a analizat câteva din aceste implicaţii. Permiteţi-mi să evidenţiez următoarele puncte.

În timp ce astăzi se destinează sume fără precedent cheltuielilor militare (inclusiv cele mai mare programe de modernizare nucleară), bolnavii, săracii, marginalizaţii şi victimele conflictelor sunt loviţi în mod disproporţionat de criza actuală. Până acum, crizele legate între ele (sanitară, socio-economică şi ecologică) lărgesc prăpastia nu numai între bogaţi şi săraci, ci şi între zonele de pace, de prosperitate şi de dreptate ambientală şi zonele de conflict, de privaţiune şi de devastare ecologică.

Nu poate exista vindecare fără pace. Reducerea conflictelor este singura posibilitate de a reduce nedreptăţile şi inegalităţile. De fapt, violenţa armată, conflictele şi sărăcia sunt legate într-un ciclu care împiedică pacea, favorizează încălcarea drepturilor umane şi pune piedici dezvoltării.

Personal, primesc cu favoare recenta aprobare din partea Consiliului de Securitate al ONU a unei încetări globale a focului[1]. Nu putem combate pandemia dacă ne combatem sau dacă ne pregătim să ne combatem unul împotriva altuia. În afară de asta, primesc cu favoarea aprobarea, din partea a 170 de ţări, a apelului Naţiunilor Unite să reducă la tăcere armele[2]! Însă una este a chema sau o aproba o declaraţie de încetare a focului, altceva este a o pune în practică. Pentru a face asta, trebuie să congelăm producerea şi comerţul de arme.

Crizele actuale legate între ele despre care am vorbit (sanitară, socio-economică şi ecologică) demonstrează necesitatea urgentă a unei globalizări a solidarităţii care reflectă interdependenţa noastră globală. În ultimele două decenii, stabilitatea şi siguranţa internaţională s-au deteriorat[3]. Se pare că prietenia politică şi înţelegerea internaţională încetează tot mai mult să fie binele suprem pe care naţiunile îl doresc şi pentru care sunt gata să se angajeze. Din păcate, în loc de a fi uniţi pentru binele comun împotriva unei ameninţări comune care nu are graniţe, mulţi lideri aprofundează diviziunile internaţionale şi interne. În acest sens, pandemia, prin decese şi complicaţii sanitare, recesiune economică şi conflicte, reprezintă furtuna perfectă! Avem nevoie de o conducere globală care să poată reconstrui legături de unitate, refuzând în acelaşi timp ţapul ispăşitor, recriminarea reciprocă, naţionalismul şovin, izolaţionismul şi alte forme de egoism. Aşa cum a spus Papa Francisc în noiembrie 2019 la Nagasaki, trebuie "să stricăm climatul de neîncredere" şi să prevenim "eroziunea multilateralismului"[4]. În interesul construirii unei păci sustenabile, trebuie să promovăm o "cultură a întâlnirii" în care bărbaţi şi femei să se descopere unul pe altul ca membri ai uneia şi aceleiaşi familii umane, să împărtăşească acelaşi crez. Solidaritate. Încredere. Întâlnire. Bun comun. Non-violenţă. Noi credem că acestea sunt fundamentele siguranţei umane.

Biserica susţine cu putere proiectele de construire a păcii care sunt esenţiale pentru comunităţile aflate în conflict şi post-conflict pentru a răspunde la COVID-19. Fără controlul armelor, este imposibil de a garanta siguranţa. Fără siguranţă, răspunsurile la pandemie nu sunt complete.

Pandemia datorată lui COVID-19, recesiunea economică şi schimbarea climatică fac tot mai clară necesitatea acestei transformări redefinind pacea în termeni de recunoaştere, respect, salvgardare şi promovare a drepturilor persoanei umane (Pacem in terris, 139). Acum mai mult ca oricând a venit momentul ca naţiunile din lume să treacă de la siguranţa naţională cu mijloace militare la siguranţa umană ca preocupare primară a politicii şi a relaţiilor internaţionale. Acum este momentul ca toată comunitatea internaţională şi Biserica să dezvolte planuri îndrăzneţe şi pline de fantezie pentru o acţiune colectivă corespunzătoare cu însemnătatea acestei crize. Acum este momentul de a construi o lume care să reflecte mai bine o apropiere cu adevărat integrală la pace, la dezvoltare umană şi la ecologie.

Mulţumesc!

Intervenţia sorei Alessandra Smerilli

Pandemia, care este un rău comun, a scos în evidenţă în mod de experienţă importanţa binelui comun. Aşa cum ne-a amintit Papa Francisc, nimeni nu va putea reuşi singur. Un rău comun şi global se înfruntă numai dacă înţelegem că toţi suntem legaţi: umanitate cu destin comun. Se iese din el numai cu angajarea tuturor.

Pandemia a revelat fragilităţile noastre, pornind de la sistemele sanitare: dimensiunile şi gravitatea pandemiei a pus în dificultate chiar şi sisteme sanitare bine finanţate. În afară de a exercita presiune asupra sistemelor sanitare, pandemia a provocat şi o creştere dramatică a furnizărilor medicale esenţiale[5]. Am înţeles că sistemele sanitare din toată lumea au nevoie de investiţii de calitate mai mari. Avem nevoie de protecţie faţă de bolile transmisibile şi să investim în prevenţie: COVID-19 a revelat finanţarea insuficientă a îngrijirilor pentru bolile transmisibile în inima multor sisteme sanitare. În acest moment avem nevoie de un vaccin.

Pandemia a revelat adevărata importanţă a interconexiunii noastre. Ştim că sănătatea este un bun comun global şi că şi serviciile de prevenţie şi îngrijire trebuie să fie globale. Îndeosebi, sănătatea globală trebuie să fie considerată un bun comun în sensul că toţi au dreptul la ea, dar şi responsabilitate egală în promovarea ei.

Recesiunea economică ce străbate şi va străbate toată lumea va provoca eliminarea a milioane şi milioane de locuri de muncă[6]. Criza economică şi socială ar putea avea dimensiuni dezastruoase.

Căile de ieşire există, dar cer capacitate de viziune, curaj şi colaborare internaţională. Niciun stat nu va putea reuşi singur. Investiţii în sănătate şi îngrijire, tranziţie ecologică, recalificarea muncitorilor şi ajutor dat firmelor care vor suferi iniţial daune de la tranziţie. Avem nevoie de toate acestea şi pentru a le face sunt indispensabil investiţii publice uriaşe.

Papa Francisc ne-a cerut soluţii creative. Şi atunci ne întrebăm: dacă în loc de a face cursa înarmărilor am face cursa spre siguranţa alimentară, de sănătate şi de muncă? Ce anume cer cetăţenii în acest moment? Au nevoie de un stat puternic din punct de vedere militar, sau de un stat care să investească în bunuri comune? Cum ar vrea fiecare cetăţean să fie cheltuiţi banii săi astăzi? Are sens a continua să se facă investiţii masive în arme dacă după aceea vieţile umane nu pot să fie salvate pentru că lipsesc structurile sanitare şi îngrijirile adecvate? Cheltuiala militară în lume în 2019 a ajuns la cel mai ridicat nivel[7]. Dacă am o persoană bolnavă în familie şi am nevoie să cheltui pentru îngrijiri, nu voi îndrepta toate resursele mele pentru a-l îngriji pe cel din familia mea?

Nu vreau să banalizez, dar suntem în momentul în care trebuie să înţelegem unde să îndreptăm resursele într-un moment de schimbare epocală. Astăzi prima siguranţă este aceea a sănătăţii şi a well-being. La ce folosesc arsenale pentru a fi mai siguri, dacă după aceea este suficient un grup de persoane infectate pentru a răspândi epidemia şi a provoca atâtea victime? Pandemia nu are graniţe.

Ştim bine că tema este mai complicată decât ceea ce pare: cursa înarmărilor este o dilemă care vede cum statele, de frica altor state, sau pentru că vor să fie în frunte, continuă să mărească propriile arsenale militare. Însă asta generează un cerc vicios care nu se termină niciodată, ducând la creşterea tot mai mare a cheltuielilor militare. Este o competiţie poziţională care determină la cheltuieli iraţionale numai pentru a-şi menţine propriile poziţii. Acest tip de cursă se opreşte numai cu o voinţă colectivă de autodelimitare. Avem nevoie de lideri curajoşi care să demonstreze că ei cred în bunul comun, care să se angajeze pentru a garanta ceea ce astăzi este mai necesar. Avem nevoie de un pact colectiv pentru a îndrepta resursele pentru siguranţa în sănătate şi pentru bunăstare (well-being).

Intervenţia lui dr. Alessio Pecorario

Cel mai rău impact medical de la COVID-19 încă trebuie să vină, avertizează Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS). Până acum impactul deja pregăteşte cea mai gravă perturbare economică şi socială din timpurile moderne. Fondul Monetar Internaţional (FMI) a prevăzut deja o scădere globală a Produsului Intern Brut (PIB) de cel puţin 3%. La rândul său acest lucru are un impact direct asupra siguranţei la toate nivelurile, de la cel intern la cel global.

Sprijinul dat încetării focului global din partea Consiliului de Securitate al ONU şi sprijinul primit de la marea majoritate a statelor[8] este o importantă măsură de stabilizare care după opinia noastră ar putea să fie completată cu congelarea sau moratoria producerii şi a comerţului de arme: aşa cum a afirmat papa, acesta nu este momentul de a fabrica arme[9].

Totuşi, Institutul Internaţional de Cercetare asupra Păcii din Stockholm (SIPRI) observă o creştere continuă a cheltuielilor militare. Cheltuielile militare globale în 2019 au fost de 1,9 trilioane de dolari SUA[10] (care depăşeşte mult cheltuielile militare globale anuale în timpul războiului rece şi este de circa 300 de ori bugetul OMS), şi unii observatori şi funcţionari solicită o creştere a cheltuielilor militare ca răspuns la pandemia de COVID-19. Aceste cheltuieli merg la noile programe de arme nucleare între toţi cei care deja sunt în posesia lor, trecând prin principalele echipamente ale forţelor armate convenţionale şi armele de calibru mic cu exporturi în regiunile aflate în conflict.

Aşa-numitul "cyberwar" şi criminalitatea au făcut din COVID-19 un nou teatru de operaţiuni[11]. Şi organizaţiile criminale sunt angajate în activităţi care nu favorizează pacea şi prosperitatea într-o zonă de vulnerabilitate acută a sistemelor informatice integrate. Tensiunile sunt în creştere cu COVID-19, în unele cazuri devenit un motiv de dispută, alimentând ceea ce Task Force pentru siguranţă al Comisiei Vaticane pentru Covid a descris-o drept "capcană a conflictului", "dilemă a siguranţei", etc.

Trebuie să fie făcute alegeri. Furnizările medicale, siguranţa alimentară şi revenirea economică centrată pe dreptatea socială şi pe economia verde cer resurse care pot să fie sustrase de la sectorul militar în contextul unui control reînnoit al armamentelor. Rezultatele obţinute în controlul armamentelor şi structurile tratatelor au permis să se obţină un dividend de pace în ultima generaţie, aşadar poate exista o renaştere în această zonă?

Siguranţa alimentară este pe primul loc şi este fundamentală pentru siguranţa internaţională. Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO), aici la Roma, a fost creată în anii ’40 pentru a evita ca foametea să alimenteze un nou conflict mondial; astăzi ea scoate în evidenţă creşteri, derivate de la COVID-19, în foamete şi în întreruperea furnizărilor alimentare mondiale[12]. Programul Alimentar Mondial (PAM) estimează deja o dublare a persoanelor care vor suferi de foame[13]. Dezvoltarea umană integrală cere o urgentă re-desfăşurare a resurselor globale pentru a elibera persoanele de nevoi.

Privind dincolo de nevoile imediate ale foamei, avem necesitatea unei analize aprofundate pe care probabil că vechea perspectivă a acestui oraş o poate furniza. O inovaţie tristă a actualei crize este că ea combină pandemia de COVID-19 cu aventurismul naţionalist şi inegalitatea economică văzute ultima dată înainte de 1914 şi de 1939, cu prăbuşirea economică văzută ultima dată în anii ’30, în combinaţie cu armele nucleare şi apariţia rapidă a fenomenului schimbării climatice.

Prin enciclica Populorum progressio din 26 martie 1967, care afirmă conceptul de dezvoltare umană integrală, magisteriul Bisericii anticipă ceea ce va deveni o importantă schimbare de paradigmă după al doilea război mondial, adică trecerea de la atenţia faţă de siguranţa naţională la siguranţa umană şi globală, de la simpla prevenire a conflictelor la construirea păcii. Împreună cu membri din Task Force pentru siguranţă amintim că instituţiile internaţionale de după al doilea război mondial au fost create pentru a aduce şi a susţine dezvoltarea şi pacea. În lumina urgenţei, a complexităţii şi a provocărilor interconectate reieşite din pandemie, am putea conclude că resursele umane şi financiare şi tehnologia ar trebui să fie folosite pentru a crea şi a stimula strategii, alianţe şi sisteme pentru a proteja vieţile şi planeta, nu pentru a ucide persoanele şi ecosistemele. Aşadar, pentru noi multilateralismul şi realizarea Obiectivelor de Dezvoltare Sustenabilă (SDGs) sunt fundamentale în acest proces.

Mulţumesc!

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Note:

[1] https://news.un.org/en/story/2020/07/1067552.

[2] https://news.un.org/en/story/2020/06/1066982

[3] https://press.vatican.va/content/salastampa/en/bollettino/pubblico/2019/09/27/190927b.html.

[4] http://www.vatican.va/content/francesco/en/speeches/2019/november/documents/papa-francesco_ 20191124_messaggio-arminucleari-nagasaki.html.

[5] Vezi https://www.who.int/publications/i/item/financing-common-goods-for-health.

[6] Vezi https://www.ilo.org/wcmsp5/groups/public/@dgreports/@dcomm/documents/ briefingnote/wcms_749399.pdf.

[7] Vezi https://www.sipri.org/sites/default/files/2020-06/yb20_summary_en_v2_0.pdf, pag. 10.

[8] https://news.un.org/en/story/2020/07/1067552; https://news.un.org/en/story/2020/06/1066982.

[9] http://www.vatican.va/content/francesco/en/messages/urbi/documents/papa-francesco_20200412_urbi-et-orbi-pasqua.html.

[10] https://sipri.org/sites/default/files/2020-06/yb20_summary_en_v2.pdf

[11] https://www.who.int/news-room/detail/23-04-2020-who-reports-fivefold-increase-in-cyber-attacks-urges-vigilance; https://www.ibm.com/thought-leadership/institute-business-value/report/covid-19-cyberwar.

[12] http://www.fao.org/2019-ncov/analysis/en/.

[13] https://www.wfp.org/news/covid-19-will-double-number-people-facing-food-crises-unless-swift-action-taken.

Foto: Vatican Insider

lecturi: 681.