Fericitul Ieremia, protectorul emigranților
Domnul ne descoperă, în diferitele etape ale vieții fer. Ieremia Valahul, un dar minunat și de actualitate: acela al peregrinării și emigrației, mergând și căutând ceva sau pe cineva: pentru aceasta și pentru tot ceea ce s-a realizat în viața sa putem să-l numim pe fericitul Ieremia protectorul emigranților..
Asistăm astăzi la un spectacol neobișnuit care ne cuprinde.
Toată lumea este într-o stare de itineranță: popoare, rase, limbi care emigrează. Toți aleargă spre nordul planetei sau spre națiunile dezvoltate ale Occidentului. Culturi care se amestecă cu alte culturi creând o lume nouă și pentru aceasta întreaga planetă devine o singură țară.
Și estul nostru european, și România emigrează spre Occident, cu preferințe spre Italia, Spania, Franța... Nu numai tinerii ies în căutarea unei culturii și a unei vieți noi, ci adulți sau familii întregi se transferă în Occident cu speranța de a găsi ceva mai bun care să poată da existenței lor o șansă diferită de cea actuală.
Cu patru sute de ani în urmă, din Moldova, a plecat un tânăr în căutarea unei anumite șanse.
Tânărul Ion Stoica, primul din cei șase frați, a lăsat țara sa și a plecat spre Occident, spre Italia, cu o pâine în desagă și un ban în buzunar: a traversat pasul Oituz, a ajuns în Transilvania și trecând pe lângă Brașov a poposit la Alba-Iulia: aici a lucrat doi ani ca ajutor de zidar.
A parcurs regiunile lucrând pe câmp și cu ceea ce a câștigat a continuat călătoria.
De la Alba-Iulia, a traversat Iugoslavia, a ajuns la Bari unde a lucrat într-o farmacie.
De la Bari a mers la Napoli, dorind să ajungă la Roma, dar s-a oprit la Napoli.
Ion a lăsat țara, familia, poporul său și s-a dus la Napoli în căutarea împlinirii, pentru a se "pune în slujba unui mare domn".
Ajuns la Napoli, a întâlnit ceea ce dorea. Nu o muncă sigură, nu un salariu mare, nu bani pentru a trimite în țară, pentru a construi o casă sau pentru a depozita în bancă, ci a întâlnit săracii, șchiopii și bolnavii pe care i-a slujit timp de patruzeci de ani ca infirmier.
A intrat în Conventul Capucinilor unde a găsit toate acestea: s-a făcut frate, a devenit sfânt.
Acum este protectorul României și al tuturor emigranților, deoarece el a trăit și a suportat toate vitregiile unuia care lasă țara sa în căutarea împlinirii.
Șansa fericitului Ieremia a fost aceea că a întâlnit pe cineva pe care să slujească și să iubească: motivul real pentru care a lăsat familia și patria sa.
A ieși din casă pentru a sluji și iubi: idealul fiecărui creștin, al fiecărui emigrant; a sluji nu numai pentru a câștiga, ci și pentru a iubi pe cel care este slujit pentru un câștig material.
Cerem acest har pentru emigranți, prin mijlocirea fericitului Ieremia, protectorul României și al tuturor emigranților.
Pr. Ubaldo Oliviero, OFMCap.
lecturi: 11.