29 septembrie: Pr. Caietan Liverotti

Acum mai bine de o sută de ani, în condiţii grele, părintele Caetan Liverotti termina biserica din Săbăoani cu hramul: Sfântul Mihail Arhanghelul. A murit la 26 iulie 1902 şi a fost înmormântat în biserica de el construită.

S-a născut în Italia la Loro-Boleano (Marche), la 9 septembrie 1840. Părinţii săi, fiind creştini zeloşi, i-au insuflat încă de mic respectul şi devoţiunea faţă de tainele sacre. La vârsta de 18 ani şi-a dat seama că viaţa sa este un dar pe care trebuie să-l ofere altora. Pentru a reuşi să facă acest lucru, la 8 decembrie 1858 a intrat în mănăstirea părinţilor franciscani minori conventuali din Osimo. Voturile religioase le-a făcut la 17 ianuarie 1860.

În acea perioadă lupta pentru unificarea Italiei (Risorgimento) se îndrepta spre final, tânărul Caietan fiind silit să fugă, împreună cu colegii săi, mai întâi la Cave şi apoi la Roma, unde şi-a terminat studiile şi a fost sfinţit preot la 29 ianuarie 1864. În acelaşi an, părintele Liverotti a cerut permisiunea superiorilor de a merge în misiune. Primind aprobarea, a venit în Moldova la 3 octombrie 1864, încredinţându-i-se imediat Parohia Văleni (judeţul Bacău). Aici a rămas timp de 16 ani ocupându-se îndeaproape de fiecare enoriaş al său. Copiii îl iubeau pentru simplitatea sa, tinerii îl stimau pentru înţelegerea pe care le-o arăta, iar adulţii vedeau în păstorul lor un exemplu de imitat.

Calităţile părintelui Liverotti au fost notate şi de superiorii săi. Zelul pastoral şi precizia cu care părintele Liverotti îşi îndeplinea atribuţiile la Văleni, l-au determinat pe episcopul Fedele Dehm, vizitator apostolic al Moldovei între anii 1878-1880, să-l transfere în 1880 la Săbăoani, una dintre cele mai importante parohii ale Misiunii. Aici, părintele Liverotti s-a dovedit a fi un adevărat ctitor de biserici şi suflete. Fiind un caracter sever, dar totodată înţelegător şi răbdător, a reuşit să transforme întreaga comunitate. Numai după câteva luni oamenii şi-au dat seama că au de-a face cu un sfânt. Bunătatea şi iubirea faţă de enoriaşii săi i-au atras stima şi respectul acestora.

Puţin timp după venirea sa la Săbăoani, părintele Liverotti şi-a exprimat dorinţa de a înfiinţa o şcoală-internat pentru dascăli, însă lipsa de bani l-a obligat să se limiteze la deschiderea unei şcoli care să aibă numai cursuri de zi.

A construit bisericile din Săbăoani, Pildeşti şi Corhana.

Cea mai mare realizare a sa este - fără îndoială - construirea bisericii din Săbăoani, "fala satului nostru", căreia i-a jertfit totul. Dorinţa construirii unei mari biserici la Săbăoani a fost prezentă în inima părintelui Liverotti încă din primul an al păstoririi sale aici. Însă mulţi se arătau neîncrezători. Fără să aştepte nici un miracol, părintele Liverotti a început noua biserică în vara anului 1894. Documentele ne descriu pe larg ajutorul în bani şi muncă pe care săbăonenii l-au dat păstorului comunităţii. Chiar dacă la început oamenii nu erau de acord cu ideea unei noi biserici, ei au devenit mai optimişti în momentul în care au văzut dăruirea cu care părintele Liverotti urmărea lucrările.

Datorită pregătirii şi seriozităţii cu care îşi îndeplinea îndatoririle preoţeşti, părintele Liverotti a fost numit de episcopul Iosif Camilli vicar general, apoi, după demisia acestuia, a ocupat funcţia de administrator apostolic (22 mai 1894 - 8 ianuarie 1895), iar spre sfârşitul vieţii, episcopul Dominic Jaquet l-a numit vicar general onorific al Diecezei de Iaşi.

Obosit de activitatea multilaterală pe care a desfăşurat-o ca paroh de Săbăoani, părintele Liverotti şi-a dat sufletul la 26 iulie 1902, fiind înmormântat în faţa altarului "sfântul Iosif" din nava sudică a bisericii pe care tocmai o terminase de construit. Şi astăzi se poate citi pe zidul bisericii o inscripţie care sintetizează în câteva cuvinte viaţa şi activitatea acestui mare păstor.

Părintele Ulderic Cipolloni, în cuvântarea pe care a ţinut-o la înmormântarea pr. Liverotti, spunea: "Părintele Liverotti a fost cinstit de toţi şi cine s-a apropiat de el n-a putut să nu admire agerimea minţii, înţelepciunea, iubirea pentru cele dumnezeieşti, grija pentru sufletele încredinţate lui, şi pentru aceasta şi-a făcut un nume nepieritor între fraţi şi între admiratorii săi".

Prezenţa în Săbăoani a acestui "bărbat mare dintre franciscanii din Moldova" a fost continuă. Despre el vorbesc nu doar zidurile "celui mai măreţ monument din Moldova, chiar şi din România veche", ci şi oamenii care au auzit de la străbunii lor despre lucrările materiale şi spirituale săvârşite de părintele Liverotti la Săbăoani.

Pr. Fabian Doboş

lecturi: 123.