© Vatican Media

Papa Leon al XIV-lea: Discurs adresat profesorilor şi studenţilor de la Institutul Teologic Pontifical "Ioan Paul al II-lea" pentru Ştiinţele Căsătoriei şi Familiei (24 octombrie 2025)

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

Pacea să fie cu voi!

Bună ziua, buenos dias, good morning!

Iubiţi fraţi şi surori,

Cu bucurie vă urez bun venit vouă, care formaţi comunitatea academică internaţională a Institutului Teologic "Ioan Paul al II-lea" pentru Ştiinţele Căsătoriei şi Familiei. Îl salut pe marele cancelar, cardinalul Baldassarre Reina, pe preşedinte, Mons. Philippe Bordeyne, pe vicepreşedinţii secţiunilor extra Urbe, pe profesori, pe binefăcători, pe voi toţi, dragi studenţi şi studente, împreună cu absolvenţii veniţi din diferite ţări cu ocazia Jubileului. Fiţi cu toţii bineveniţi!

În contexte sociale, economice şi culturale diferite, sunt diferite provocările care ne interpelează: pretutindeni şi întotdeauna, însă, suntem chemaţi să susţinem, să apărăm şi să promovăm familia, înainte de toate printr-un stil de viaţă coerent cu evanghelia. Fragilităţile sale şi valoarea sa, considerate în lumina credinţei şi a raţiunii sănătoase, angajează studiile voastre, pe care le cultivaţi pentru binele logodnicilor care devin soţi, al soţilor care devin părinţi şi al copiilor lor, care sunt, pentru toţi, promisiunea unei omeniri reînnoite de iubire. Vocaţia institutului vostru, născută din viziunea profetică a Sfântului Ioan Paul al II-lea în urma Sinodului despre Familie din 1980, apare astfel şi mai clară: să constituie un singur organism academic distribuit pe diferite continente, pentru a răspunde exigenţelor de formare, rămânând în acelaşi timp cât mai aproape de soţi şi de familii. În acest fel, se pot dezvolta mai bine dinamici pastorale adaptate realităţilor locale şi inspirate de tradiţia vie a Bisericii şi de doctrina sa socială.

Participând la misiunea şi drumul întregii Biserici, institutul vostru contribuie la înţelegerea magisteriului pontifical şi la actualizarea constantă a dialogului dintre viaţa de familie, lumea muncii şi dreptatea socială, abordând teme de o relevanţă stringentă, precum pacea, îngrijirea vieţii şi a sănătăţii, dezvoltarea umană integrală, ocuparea forţei de muncă în rândul tinerilor, sustenabilitatea economică şi egalitatea de şanse între bărbaţi şi femei, toţi factorii care influenţează alegerea de a se căsători şi de a avea copii. În acest sens, misiunea voastră specifică priveşte căutarea şi mărturia comună a adevărului: în îndeplinirea acestei sarcini, teologia este chemată să se confrunte cu diferitele discipline care studiază căsătoria şi familia, nemulţumindu-se să spună adevărul despre ele, ci să-l trăiască în harul Duhului Sfânt şi urmând exemplul lui Cristos, care ni l-a revelat pe Tatăl prin acţiuni şi cuvinte.

Vestirea evangheliei, care transformă viaţa şi societatea, ne angajează să promovăm acţiuni organice şi concertate în sprijinul familiei. De fapt, calitatea vieţii sociale şi politice a unei ţări se măsoară în special prin modul în care aceasta permite familiilor să trăiască bine, să aibă timp pentru ele însele şi să cultive legăturile care le ţin unite. Într-o societate care adesea pune accentul pe productivitate şi pe rapiditate în detrimentul relaţiilor, devine urgent să se redea timp şi spaţiu iubirii care se învaţă în familie, unde se împletesc primele experienţe de încredere, de dăruire şi de iertare, formând ţesătura vieţii sociale.

Îmi amintesc cu emoţie cuvintele predecesorului meu, Papa Francisc, când se adresa cu duioşie femeilor care aşteaptă un copil, cerându-le să păstreze bucuria de a aduce o viaţă nouă pe lume (cf. Amoris laetitia, 171). Cuvintele sale conţin un adevăr simplu şi profund: viaţa umană este dăruită şi trebuie întotdeauna primită cu respect, grijă şi recunoştinţă. Aşadar, în faţa realităţii atâtor mame care trăiesc sarcina în condiţii de singurătate sau de marginalizare, mă simt obligat să amintesc că, împreună, comunitatea civilă şi comunitatea eclezială trebuie să se angajeze cu statornicie pentru a reda maternităţii deplina sa demnitate. În acest scop, sunt necesare iniţiative concrete: politici care să garanteze condiţii adecvate de viaţă şi de muncă; iniţiative formative şi culturale care să recunoască frumuseţea generării împreună; o pastoraţie care să însoţească femeile şi bărbaţii cu apropiere şi ascultare. Maternitatea şi paternitatea, astfel protejate, nu sunt deloc poveri care apasă asupra societăţii, ci mai degrabă o speranţă care o întăreşte şi o reînnoieşte.

Dragi profesori şi studenţi, contribuţia voastră la dezvoltarea doctrinei sociale despre familie corespunde misiunii încredinţate institutului vostru de Papa Francisc în scrisoarea Summa familiae cura, unde a scris: "Centralitatea familiei în parcursurile de convertire pastorală a comunităţilor noastre şi de transformare misionară a Bisericii cere ca - şi la nivelul formării academice - perspectiva pastorală şi atenţia faţă de rănile omenirii să nu lipsească niciodată din reflecţia asupra căsătoriei şi familiei". În aceşti ani, institutul vostru a primit indicaţiile constituţiei apostolice Veritatis gaudium, pentru o teologie care cultivă gândirea deschisă şi dialogică, o cultură "a întâlnirii între toate culturile autentice şi vitale, graţie schimbului reciproc al darurilor lor respective în spaţiul de lumină deschis de iubirea lui Dumnezeu pentru toate creaturile sale" (nr. 4b). Din acest motiv, voi căutaţi să practicaţi o metodă inter- şi trans-disciplinară în lumina Revelaţiei (cf. ivi, 4c). Din această perspectivă, baza consolidată a studiilor filozofice şi teologice a fost îmbogăţită prin interacţiunea cu alte discipline, permiţând explorarea unor domenii importante de cercetare.

Printre acestea, aş dori să subliniez, ca o angajare ulterioară, aceea de a aprofunda legătura dintre familie şi doctrina socială a Bisericii. Parcursul s-ar putea desfăşura în două direcţii complementare: aceea de a insera studiul despre familie ca un capitol indispensabil al patrimoniului de înţelepciune pe care Biserica îl propune despre viaţa socială şi, reciproc, aceea de a îmbogăţi acest patrimoniu cu experienţele şi dinamicele familiale, pentru a înţelege mai bine principiile însele ale învăţăturii sociale a Bisericii. Această atenţie ar permite să se dezvolte intuiţia, amintită de Conciliul al II-lea din Vatican şi reafirmată în mod repetat de predecesorii mei, de a vedea în familie prima celulă a societăţii întrucât şcoală originară şi fundamentală de umanitate.

Apoi, în domeniul pastoral nu putem ignora tendinţele, în multe regiuni ale lumii, de a nu aprecia sau chiar de a respinge căsătoria. Aş dori să vă invit, în reflecţia voastră asupra pregătirii pentru sacramentul Căsătoriei, să fiţi atenţi la acţiunea harului lui Dumnezeu în inima fiecărui bărbat şi a fiecărei femei. Chiar şi atunci când tinerii fac alegeri care nu corespund căilor propuse de Biserică după învăţătura lui Isus, Domnul continuă să bată la uşa inimii lor, pregătindu-i să primească o nouă chemare interioară. Dacă cercetarea voastră teologică şi pastorală va fi înrădăcinată în dialogul rugător cu Domnul, veţi găsi curajul de a inventa cuvinte noi care să poată atinge profund conştiinţele tinerilor. Într-adevăr, timpul nostru este marcat nu numai de tensiuni şi ideologii care încurcă inimile, ci şi de o căutare crescândă de spiritualitate, de adevăr şi de dreptate, mai ales în rândul tinerilor. A primi şi a ne îngriji de această dorinţă este una dintre cele mai frumoase şi urgente sarcini pentru noi toţi.

În final, aş dori să vă încurajez să continuaţi drumul sinodal ca parte integrantă a formării. Mai ales într-un ateneu internaţional, este necesar să se practice ascultarea reciprocă pentru a discerne mai bine cum să se crească împreună în slujba căsătoriei şi a familiei. Luaţi întotdeauna "din vocaţia voastră baptismală, punând în centru relaţia cu Cristos şi primirea fraţilor, începând de la cei mai săraci" (Discurs adresat diecezei de Roma, 19 septembrie 2025). În acest fel, veţi face, aşa cum se întâmplă în orice familie bună, învăţând chiar din realitatea pe care doriţi să o slujiţi. După cum afirmă Documentul final al ultimei Adunări a Sinodului Episcopilor, "familiile reprezintă un loc privilegiat pentru a învăţa şi a experimenta practicile esenţiale ale unei Biserici sinodale. În pofida fracturilor şi suferinţelor pe care le experimentează familiile, ele rămân locuri unde învăţăm să schimbăm darurile iubirii, încrederii, iertării, reconcilierii şi înţelegerii" (nr. 35). Sunt cu adevărat multe de învăţat în ceea ce priveşte transmiterea credinţei, practica zilnică a ascultării şi a rugăciunii, educaţia la iubire şi la pace, fraternitatea cu migranţii şi străinii, îngrijirea planetei. În toate aceste dimensiuni, viaţa de familie precedă şi informează studiul nostru, în special prin mărturii de dăruire şi sfinţenie.

Dragi studenţi, dragi profesori, începeţi aşadar noul an universitar cu speranţă, siguri că Domnul Isus ne susţine mereu cu harul Duhului său de adevăr şi de viaţă. Asupra voastră a tuturor împart din inimă binecuvântarea apostolică. Vă mulţumesc.

LEO PP. XIV

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu