© Vatican Media

A trecut la Domnul cardinalul francez André Vingt-Trois, arhiepiscop emerit de Paris

Un spirit misionar în dialog cu lumea contemporană

Cardinalul André Vingt-Trois, arhiepiscop mitropolit emerit de Paris (Franţa), ordinariu emerit pentru credincioşii orientali rezidenţi în Franţa şi care nu au o ierarhie a propriei Biserici "sui iuris", a decedat vineri, 18 iulie 2025, la vârsta de 82 de ani, la Paris, unde s-a născut pe 7 noiembrie 1942.

Hirotonit preot pe 28 iunie 1969, a fost ales în scaunul titular de Tibili şi numit simultan auxiliar de Paris pe 25 iunie 1988, primind hirotonirea episcopală pe 14 octombrie 1988. Pe 21 aprilie 1999 a fost promovat arhiepiscop mitropolit de Tours, iar pe 11 februarie 2005 a fost transferat în scaunul mitropolitan de Paris, succedându-i cardinalului Jean-Marie Lustiger şi ca ordinariu emerit pentru credincioşii orientali rezidenţi în Franţa şi care nu au o ierarhie a propriei Biserici "sui iuris". În consistoriul din 24 noiembrie 2007, a fost numit cardinal de Papa Benedict al XVI-lea cu titlul de "Sfântul Ludovic al Francezilor". În acelaşi an, a fost ales preşedinte al Conferinţei Episcopale Franceze, funcţie pe care a deţinut-o până în 2013, după ce a fost confirmat în 2010. Pe 7 decembrie 2017, a renunţat la conducerea pastorală a arhidiecezei şi din funcţia de ordinariu al catolicilor din Bisericile orientale rezidenţi în Franţa. Înmormântarea sa va fi celebrată miercuri, 23 iulie, în Catedrala "Notre-Dame" din Paris, de către arhiepiscopul Laurent Ulrich.

Tinerii, problemele sociale, familia şi etica: aceştia sunt pilonii pe care s-a întemeiat angajarea pastorală a cardinalului Vingt-Trois, mai ales în cei doisprezece ani la conducerea Arhidiecezei de Paris, când i-a enunţat în Liturghia de luare în posesie a acelui scaun mitropolitan, celebrată în Catedrala "Notre-Dame" pe 5 martie 2005. Inspirat de o viziune misionară şi deschisă la dialog cu lumea contemporană, el a pus accentul pe dimensiunea ecumenică - primindu-i pe patriarhii ortodocşi de Constantinopol, Bartolomeu I, şi de Moscova, Alexei al II-lea -, pe dimensiunea interreligioasă - cu o atenţie deosebită faţă de ebraism - şi pe vastul domeniu al culturii, considerată instrument de evanghelizare.

Crescut în cartierul latin din Paris, şi-a terminat studiile secundare la Liceul "Henric al IV-lea". În 1962, a intrat la Seminarul "Saint-Sulpice" din Issy-les-Moulineaux şi ulterior a obţinut o licenţă în teologie morală de la Institut Catholique din capitala franceză. Pe 28 iunie 1969, a fost hirotonit preot pentru Arhidieceza de Paris de către cardinalul François Marty şi, până în 1974, a slujit ca vicar la "Sainte-Jeanne-de-Chantal" din Paris, ocupându-se îndeosebi de catehism şi de formarea laicilor. Din 1974 până în 1981, a ocupat funcţia de director spiritual al Seminarului "Saint-Sulpice" din Issy-les-Moulineaux şi de profesor de teologie morală şi sacramentală, participând la activitatea diferitelor mişcări de pastoraţie a familiei, mai ales a centrului de pregătire pentru căsătorie, şi la sesiuni de formare permanentă a preoţilor.

Din 1981 până în 1999, a fost vicar general al Arhidiecezei de Paris, unde a început o colaborare strânsă cu cardinalul Jean-Marie Lustiger. În scurt timp a devenit om de încredere al cardinalului, garantând continuitatea conducerii diecezei în timpul frecventelor sale călătorii în străinătate. Ca vicar general, s-a ocupat de şcoală, de catedrală, de seminarul diecezan, de mijloacele de comunicare, de pastoraţia familială, de caritate, de învăţământul public şi de cateheză.

Pe 25 iunie 1988, a fost ales episcop titular de Tibili şi numit auxiliar de Paris. A primit hirotonirea episcopală pe 14 octombrie 1988, în catedrala "Notre-Dame", de la cardinalul Lustiger. Co-consacratori au fost episcopii Daniel Pézeril, auxiliar de Paris, şi Gabriel Vanel, ordinariu de Auch. Ca motto episcopal a ales Sic enim Deus dilexit mundum ("Căci atât de mult a iubit Dumnezeu lumea", preluat din In 3,16).

Pe 21 aprilie 1999, a fost promovat arhiepiscop mitropolit de Tours şi a luat în posesie arhidieceza pe 16 mai acelaşi an. Pe 11 februarie 2005, i-a succedat cardinalului Lustiger ca arhiepiscop de Paris şi ordinariu al catolicilor din Bisericile orientale rezidenţi în Franţa şi care nu au un ordinariu din ritul propriu.

În cadrul Conferinţei Episcopale Franceze, a fost membru al Comisiei pentru reînnoire din 1988 până în 1996, al Comitetului permanent pentru informare şi comunicare din 1988 până în 1997 şi al Comitetului pentru probleme economice din 1997 până în 1999. De asemenea, a fost preşedinte al Comisiei pentru familie din noiembrie 1998 până în noiembrie 2005.

În consistoriul din 24 noiembrie 2007, Benedict al XVI-lea l-a creat şi l-a proclamat cardinal cu titlul "Sfântul Ludovic al Francezilor" - pe care l-a luat în posesie la 27 aprilie 2008 - iar în aceeaşi lună a fost ales preşedinte al Conferinţei Episcopale Franceze, funcţie pe care a deţinut-o până în 2013.

În septembrie 2008, l-a primit pe Benedict al XVI-lea cu ocazia călătoriei apostolice în Franţa pentru a marca 150 de ani de la apariţiile de la Lourdes.

În cadrul Sinodului Episcopilor, a participat ca membru numit de papa la Adunările Generale Ordinare a XII-a şi a XIII-a (2008 şi 2012) şi la a II-a Adunare Specială pentru Africa (2009). În schimb a participat ca preşedinte delegat la a III-a Adunare Generală Extraordinară (2014) pe tema "Provocările pastorale ale familiei în contextul evanghelizării" şi la a XIV-a Adunare Generală Ordinară (2015), care s-a concentrat pe "Vocaţia şi misiunea familiei în Biserică şi în lumea contemporană".

Pe 29 iunie 2009, a participat în Liban, ca trimis pontifical special, la celebrările de încheiere a anului dedicat Sfântului Apostol Paul. Cu această ocazie, s-a întâlnit cu toţi reprezentanţii Bisericilor orientale din Ţara Cedrilor, precum şi cu liderii religioşi şiiţi, druzi şi sunniţi.

Pe 12 şi 13 martie 2013, a participat la conclavul care l-a ales pe Papa Francisc.

Pe 20 septembrie 2015, a participat, în calitate de trimis pontifical special, la ritul dedicării noii catedrale din dieceza franceză de Créteil. În acelaşi an, pe 15 noiembrie, a celebrat Liturghia în catedrala "Notre-Dame" pentru victimele atentatelor de matrice jihadistă care seceraseră 130 de vieţi în capitală cu două zile mai devreme.

Pe 7 decembrie 2017, la o lună după ce a împlinit 75 de ani, a renunţat din cauza unor probleme de sănătate la conducerea Arhiepiscopiei de Paris şi la funcţia de ordinariu al catolicilor din Bisericile orientale rezidenţi în Franţa şi care nu aveau un ordinariu din ritul propriu. Pe 8 decembrie 2024, a fost prezent la ritul de dedicare a altarului de la "Notre-Dame" pentru ceremonia de redeschidere a catedralei după incendiul care a avariat-o grav pe 15 martie 2019.

Autor a numeroase lucrări, a fost decorat cu onorurile de Cavaler al Legiunii de Onoare şi Oficial al Ordinului Naţional al Meritului. În cadrul Curiei Romane, a fost membru al fostelor congregaţii, ulterior dicastere, pentru episcopi, pentru cler, pentru Bisericile Orientale şi al Consiliilor Pontificale pentru Familie şi pentru Pastoraţia Migranţilor şi Itineranţilor.

(După L'Osservatore Romano, 19 iulie 2025)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu