© Vatican Media

Magisteriul papilor despre sfinţii Petru şi Paul, fundament al Bisericii de Roma

29 iunie este sărbătoarea celor doi apostoli care au fost fraţi în martiriu. Lui Petru, un pescar din Galileea, Isus îi spune: "Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea". Paul, cândva duşman şi persecutor al creştinilor, devine martor al lui Cristos. Să retrăim, prin intermediul unor reflecţii ale suveranilor pontifi, legătura acestor doi prinţi ai credinţei cu Roma.

Pe 29 iunie, solemnitatea Sfinţilor Apostoli Petru şi Paul, Leon al XIV-lea va prezida celebrarea euharistică în Bazilica "Sfântul Petru", va binecuvânta pallium-urile şi le va încredinţa noilor arhiepiscopi mitropoliţi. În această sărbătoare se reflectă istoria Bisericii de Roma, întemeiată pe martiriul lui Petru şi Paul. În reflecţiile pontifilor asupra acestor martori ai credinţei, regeneraţi de întâlnirea cu Cristos, se evidenţiază înainte de toate un orizont: cei doi apostoli, patroni ai Romei, sunt un exemplu de unitate în diversitate. Petru, un simplu pescar, a trăit în urmarea Domnului. Paul, un fariseu cult, a vestit evanghelia.

Pius al XII-lea: Credinţa Romei pecetluită cu sângele lui Petru şi Paul

Petru şi Paul, parcurgând drumuri diferite, au îmbrăţişat şi au mărturisit credinţa în Isus. Acestei fraternităţi le sunt dedicate cuvintele lui Pius al XII-lea în mesajul său radiofonic din 29 iunie 1941:

În această solemnitate a Sfinţilor Apostoli Petru şi Paul, gândul şi afectul vostru evlavios, fii iubiţi ai Bisericii Catolice universale, se îndreaptă spre Roma cu strofa triumfală: O Roma felix quae duorum Principum es consecrata glorioso sanguine! "O, fericită Romă, care ai fost consacrată de sângele glorios al acestor doi Principi!". Dar fericirea Romei, care este fericire de sânge şi de credinţă, este şi a voastră; deoarece credinţa Romei, pecetluită aici, pe malul drept şi stâng al Tibrului, cu sângele principilor apostolilor, este credinţa care v-a fost vestită, care este vestită şi va fi vestită în întreaga lume. Voi tresăltaţi de bucurie în gândul şi în salutul Romei, pentru că simţiţi în voi saltul romanităţii universale a credinţei voastre. De nouăsprezece secole, în sângele glorios al primului Vicar al lui Cristos şi al Învăţătorului neamurilor, Roma Cezarilor a fost botezată Roma lui Cristos, ca semn veşnic al principatului neclintit al autorităţii sacre şi al magisteriului infailibil al credinţei Bisericii; şi în acel sânge au fost scrise primele pagini ale unei noi istorii magnifice a luptelor şi victoriilor sacre ale Romei.

Ioan al XXIII-lea: Petru şi Paul au făcut să strălucească evanghelia

Roma, Petru şi Paul. În acest triptic sunt situate cuvintele rostite în omilia lui Ioan al XXIII-lea din 29 iunie 1961. Cu mărturia celor doi apostoli, subliniază Papa Roncalli, urbea a "devenit o discipolă a adevărului".

Sfântul Petru şi Sfântul Paul sunt veneraţi pretutindeni în lume pentru cea mai înaltă demnitate a misiunii lor, aşa cum s-a manifestat în planul lui Cristos. De fapt, Sfântul Leon cel Mare spune că cei doi apostoli. Petru şi Paul, principalii vestitori ai evangheliei, sunt pe bună dreptate obiectul unui cult extraordinar în această Urbe glorioasă, centru al creştinătăţii, pentru că şi-au consumat aici jertfa lor şi au marcat prin asta de la Roma începutul exaltării lor universale. Ce cuvinte frumoase pentru această sărbătoare a lor, in die martyrii laetitiae principatus. "Aceştia sunt cu adevărat marile personaje care au făcut să strălucească evanghelia lui Cristos înaintea ta, o, Roma; şi din învăţătoare a erorii, ai devenit discipolă a adevărului."

Paul al VI-lea şi frumuseţea morală a Romei

"Roma, dacă vrea să fie fericită, trebuie să fie fidelă sieşi, prin formarea sa religioasă, prin conştiinţa sa catolică, adică universală, prin demnitatea sa morală." Papa Paul al VI-lea la Angelus din 29 iunie 1972, asemenea predecesorilor săi, împleteşte figurile celor doi apostoli cu istoria Romei.

Petru şi Paul, pe care îi putem numi primele coloane fundamentale ale creştinătăţii, au dat Romei mărturia slujirii lor apostolice şi a martiriului lor; de aici derivă o angajare perenă pentru romanii din fiecare secol, şi mai mult ca niciodată pentru cei din secolul nostru, de a păstra faţa spirituală a urbei, în special în credinţă şi în obiceiuri, şi de a-i califica fizionomia sa caracteristică într-un mod creştin, neprofanată de josniciile pe care astăzi agnosticismul etic decadent le face, din păcate, atât de uşoare şi obişnuite. Cui îi revine să apere frumuseţea morală a Romei? Nouă, romanilor, nouă, creştinilor, în special, făcând din cultul celor doi mari apostoli, comemoraţi astăzi, nobilul scut de apărare şi izvorul autenticei conştiinţe civile şi religioase a frumuseţii sale nemuritoare.

Ioan Paul al II-lea: viaţa lui Petru şi Paul rămâne în Dumnezeu

Viaţa apostolilor Petru şi Paul este în centrul rugăciunii Angelus, din 29 iunie 1986, a lui Ioan Paul al II-lea. O viaţă extraordinară "prin puterea Duhului Sfânt":

Această viaţă - viaţa fiecăruia dintre ei - a fost atât de extraordinară datorită raportului cu Cristos, care i-a chemat să-l urmeze. L-a chemat pe Simon, fiul lui Iona, care a fost pescar în Galileea, şi i-a dat numele de Petru, adică "piatră". L-a chemat şi pe Saul din Tars, care a fost persecutor al creştinilor, şi a făcut din el Apostolul Neamurilor, "instrument ales" (Fap 9,15). Viaţa amândurora este atât de extraordinară datorită puterii Duhului Sfânt, care le-a permis să dea mărturie despre Cristos răstignit şi înviat: "El va da mărturie despre mine. Şi voi veţi da mărturie" (In 15,26-27). Moartea pe care amândoi au îndurat-o la Roma, în timpurile lui Nero, a fost ultimul cuvânt al acestei mărturii. A decis plinătatea sa definitivă. Tocmai datorită acestei morţi de martiri, viaţa lor rămâne în mod deosebit în amintirea Bisericii. Ea rămâne mai ales în Dumnezeu, care "nu este Dumnezeul celor morţi, ci al celor vii" (Mt 22,32); în Dumnezeu, în care "toate trăiesc".

Benedict al XVI-lea şi certificatul de naştere al Bisericii de Roma

Moartea generează viaţă. De acest fundament al iubirii creştine Benedict al XVI-lea leagă reflecţia sa de la Angelus din 29 iunie 2006. Petru şi Paul, apostoli ai lui Cristos, sunt "coloane şi fundament al cetăţii lui Dumnezeu".

Martiriul lor este considerat ca adevăratul certificat de naştere al Bisericii din Roma. Cei doi apostoli au dat mărturia lor supremă la scurtă distanţă de timp şi spaţiu unul de celălalt: aici, la Roma, Sfântul Petru a fost răstignit şi după aceea Sfântul Paul a fost decapitat. Sângele lor s-a contopit astfel aproape într-o singură mărturie adusă lui Cristos, ceea ce l-a determinat pe Sfântul Irineu, episcop de Lyon, la mijlocul secolului al II-lea, să vorbească despre "Biserica întemeiată şi constituită la Roma de cei doi preaslăviţi apostoli Petru şi Paul" (Împotriva ereziilor 3, 3, 2). La scurt timp după aceea, Tertulian exclama din Africa de Nord: "Cât de fericită este această Biserică a Romei! Apostolii înşişi au revărsat asupra ei, cu sângele lor, toată doctrina."

Francisc: Poporul lui Dumnezeu este îndatorat faţă de Petru şi Paul

29 iunie este, aşadar, în mod special, sărbătoarea Bisericii Romei, întemeiată pe martiriul sfinţilor Petru şi Paul. Dar este şi o mare sărbătoare pentru Biserica universală, subliniază Francisc la Angelus din 29 iunie 2013:

Tot poporul lui Dumnezeu este debitor faţă de ei pentru darul credinţei. Petru a fost primul care a mărturisit că Isus este Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Paul a răspândit această veste în lumea greco-romană. Şi Providenţa a voit ca amândoi să ajungă aici la Roma şi aici să-şi verse sângele pentru credinţă. Pentru aceasta Biserica din Roma a devenit, imediat, în mod spontan, punctul de referinţă pentru toate Bisericile răspândite în lume. Nu datorită puterii Imperiului, ci datorită forţei martiriului, a mărturiei date lui Cristos! În fond, mereu şi numai iubirea lui Cristos dă naştere la credinţă şi poartă înainte Biserica.

Iubirea este cheia unui apostolat autentic. Cuvântul "Roma", citit invers, formează cuvântul "Amor". Această capitală antică a lumii, cruntă cu multe generaţii de creştini, a făcut ca primii apostoli ai lui Cristos să moară ca martiri. Dar în numele său se consolidează adevărul despre iubirea lui Dumnezeu, despre milostivirea Tatălui. Un adevăr mai mare decât moartea.

Amedeo Lomonaco

(După Vatican News, 28 iunie 2025)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu