© Vatican Media

Colocviu cu arhiepiscopul de Caracas, Raúl Biord Castillo

Jose Gregorio Hernández şi sora Carmen Rendiles, "sfinţi pentru toţi"

"Va fi o mare sărbătoare pentru Venezuela." Arhiepiscopul de Caracas, Raúl Biord Castillo, are un impuls contagios şi vorbe de mare entuziasm, în timp ce într-un interviu acordat la mass-media vaticane vorbeşte despre "aprobarea canonizării primilor doi sfinţi venezuelani", José Gregorio Hernández şi sora Carmen Rendiles, "chiar în acest an jubiliar". Monseniorul Biord, care se află la Roma pentru a primi pallium arhiepiscopal din mâinile Papei Leon al XIV-lea mâine, duminică, 29 iunie 2025, de solemnitatea lui Petru şi Paul, explică modul în care José Gregorio şi sora Carmen "trec peste toate barierele care ne despart, cele economice, sociale, politice şi aş spune chiar şi religioase".

Primul, numit "medicul săracilor", a fost un laic "care şi-a dedicat întreaga viaţă cercetării ştiinţifice, învăţământului universitar şi mai ales practicii profesionale a medicinii pentru binele atâtor persoane", în special al celor mai săraci, cărora le asigura personal achiziţionarea de medicamente; în timp ce sora Carmen, o "femeie foarte curajoasă, născută fără un braţ, cu o condiţie de dificultate deosebită", care, după ce a fost respinsă de diverse institute călugăreşti, a reuşit totuşi să devină soră: ba chiar, ea însăşi a fondat în Venezuela congregaţia Surorile Slujitoare ale lui Isus, dedicată în mod expres educaţiei, într-o ţară care în cursul secolului al XIX-lea a rămas fără călugări şi călugăriţe timp de 70 de ani. Aşadar, recunoaşterea sfinţeniei lui Carmen, pe lângă faptul că este o invitaţie de a promova vocaţiile la viaţa consacrată, "este o recunoaştere pentru toate femeile venezuelene: bunici, mame" care transmit valorile şi credinţa creştină, precum şi "surorile care în spitale, în şcoli, în diferite cartiere au desfăşurat şi continuă să desfăşoare o mare misiune". Mamele şi călugăriţele "sunt prezenţa duioşiei lui Dumnezeu în mijlocul poporului său", spune el.

José Gregorio, adaugă Biord, are un "profil" internaţional atât de mare, încât astăzi devoţiunea sa este "nu numai în Venezuela şi pe întreg continentul", ci şi în multe alte părţi ale lumii. Emigrarea "a peste 8 milioane de compatrioţi aflaţi în străinătate" a făcut ca acesta să fie cunoscut aproape peste tot. "Pentru noi este un simbol de unire, de exemplu, dar şi de virtuţi creştine, al acelei Venezuele la care visăm, al acelei Venezuele care este posibilă, al acelei Venezuele unde valorile sunt mai presus de interesele personale". Istoria sa este cea a "unui om extraordinar", "un laic care şi-a dedicat întreaga viaţă altora": născut într-un sat din Anzi, la graniţa cu Columbia, numit Isnotú, în statul Trujillo, şi orfan foarte devreme, a reuşit totuşi să exceleze în studii. Şi după ce a absolvit medicina, a mers să-şi perfecţioneze studiile mai întâi la Paris, apoi la Berlin, New York, Madrid. A aflat despre progresul pe care îl făcea ştiinţa, aducându-l înapoi în ţara sa, unde a fondat catedra de microbiologie şi bacteriologie la Universitatea Centrală din Venezuela. Totuşi, "în culmea carierei sale", spune arhiepiscopul, a decis să lase totul pentru a-l urma pe Cristos şi pentru a deveni călugăr al ordinului Sfântului Bruno la "Certosa di Farneta" din Lucca. Chiar dacă experienţa nu a durat mult, deoarece, din cauza unei boli grave, a trebuit să se întoarcă acasă pentru îngrijiri. A încercat din nou să parcurgă formarea călugărească la colegiul "Pio latinoamericano" din Roma, dar încă o dată a fost forţat să renunţe din cauza unor probleme fizice. Şi atunci a înţeles că Dumnezeu îl chema la sfinţenie în viaţa seculară. În ciuda faptului că trăia într-un mediu ostil creştinismului, "deoarece pozitivismul de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea era foarte puternic în mediul academic, în Venezuela şi în întreaga lume", a reuşit întotdeauna să unească ştiinţa, credinţa şi raţiunea, exprimându-şi ideile şi câştigând respectul "pentru onestitatea şi munca sa".

"Sfinţenia nu este o chestiune de preoţi sau surori: sfinţenia este pentru toţi" este convingerea lui Biord, care reflectă ceea ce este indicat de Lumen gentium a Conciliului Vatican II şi reprezintă motoul Bisericii venezuelene pentru canonizări: Santos para todos. "În acest moment cu atâtea diviziuni în lume, dar şi în Venezuela, avem nevoie să căutăm simboluri" ale "celor trei valori călăuzitoare pe care le-am ales: speranţă, întâlnire, exemplu (în spaniolă, cele trei «E» de esperanza, encuentro, ejemplo)". Mărturia celor doi sfinţi poate fi, de asemenea, o inspiraţie pentru pace într-un context internaţional marcat de violenţă: "José Gregorio şi-a oferit viaţa pentru sfârşitul Primului Război Mondial şi a murit pe 29 iunie 1919, a doua zi după semnarea Tratatului de la Versailles." Sora Carmen a concentrat în schimb totul pe educaţie, demonstrând că "dacă nu există educaţie la pace şi la respectarea celorlalţi, a merge înainte împreună este imposibil".

"Prin urmare, îi suntem recunoscători Papei Francisc", conchide Biord, pentru că a aprobat canonizările cu câteva zile înainte de moartea sa, şi Papei Leon, "pentru că a convocat consistoriul" şi a stabilit celebrarea pe 19 octombrie, Ziua Misionară Mondială 2025, nu întâmplător intitulată "Misionarii speranţei printre oameni". După această dată, pe 25 octombrie, este planificată şi o mare Liturghie de mulţumire în Venezuela, la care sunt aşteptate cel puţin 100.000 de persoane. Între 29 iunie şi 19 octombrie, în fiecare săptămână pe reţelele de socializare vor fi lansate videoclipuri care relatează istoria lui José Gregorio şi a sorei Carmen, şi în aceleaşi săptămâni ofrandele colectate vor fi destinate operelor sociale.

Roberto Paglialonga

(După L’Osservatore Romano, 28 iunie 2029)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu