© Vatican Media

Papa Leon al XIV-lea: Audienţă acordată Fraţilor Şcolilor Creştine (15 mai 2025)

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, pacea să fie cu voi!

Eminenţă,
Iubiţi fraţi şi surori, bine aţi venit!

Sunt foarte bucuros să vă primesc în al treilea centenar al promulgării bulei In apostolicae dignitatis solio, cu care Papa Benedict al XIII-lea a aprobat Institutul vostru şi Regula voastră (26 ianuarie 1725). El coincide şi cu a 75-a aniversare a proclamării, din partea Papei Pius al XII-lea, a Sfântului Ioan Baptist de La Salle ca "patron ceresc al tuturor educatorilor" (cf. Scrisoarea apostolică Quod ait, 15 mai 1950: AAS 12, 1950, 631-632).

După trei secole, este frumos de constatat cum prezenţa voastră continuă să poarte cu sine prospeţimea unei realităţi educative bogate şi vaste, cu care încă, în diferite părţi ale lumii, cu entuziasm, fidelitate şi spirit de sacrificiu, vă dedicaţi formării tinerilor.

Tocmai în lumina acestor aniversări, aş vrea să mă opresc ca să reflectez cu voi asupra a două aspecte ale istoriei voastre pe care le consider importante pentru noi toţi: atenţia faţă de actualitate şi dimensiunea ministerială şi misionară a învăţământului în comunitate.

Începuturile operei voastre vorbesc mult despre "actualitate". Sfântul Ioan Baptist de La Salle a început răspunzând la cererea de ajutor a unui laic, Adrian Nyel, care cu greu ţinea în picioare "şcolile săracilor". Fondatorul vostru a recunoscut în cererea sa de ajutor un semn al lui Dumnezeu, a acceptat provocarea şi s-a pus pe treabă. Astfel, dincolo de propriile sale intenţii şi aşteptări, a dat viaţă unui sistem de învăţământ nou: cel al şcolilor creştine, gratuite şi deschise pentru oricine. Între elementele inovatoare introduse de el în această revoluţie pedagogică amintim învăţământul adresat claselor, şi nu fiecărui elev în parte; adoptarea, ca limbă didactică, în locul latinei, a francezei, accesibilă tuturor; lecţiile duminicale, la care puteau participa şi tinerii constrânşi să lucreze în zilele din timpul săptămânii; implicarea familiilor în parcursurile şcolare, conform principiului "triunghiului educativ", valabil şi astăzi. Astfel problemele, treptat ce se prezentau, în loc să-l descurajeze, l-au stimulat să caute răspunsuri creative şi să intre pe cărări noi şi adesea neexplorate.

Toate acestea nu pot decât să ne facă să ne gândim, provocând şi în noi întrebări utile. Care sunt, în lumea tineretului din zilele noastre, provocările cele mai urgente de înfruntat? Care sunt valorile de promovat? Care sunt resursele pe care să ne bazăm?

Tinerii din timpul nostru, ca aceia din orice epocă, sunt un vulcan de viaţă, de energii, de sentimente, de idei. Se vede asta din lucrurile minunate pe care ştiu să le facă, în atâtea domenii. Însă au nevoie de ajutor şi ei, pentru a face să crească în armonie atâta bogăţie şi pentru a depăşi ceea ce, deşi în mod diferit faţă de trecut, încă poate împiedica dezvoltarea sănătoasă.

Dacă, de exemplu, în secolul al XVII-lea folosirea limbii latine era pentru mulţi o barieră comunicativă insurmontabilă, astăzi există alte obstacole de înfruntat. Să ne gândim la izolarea pe care o provoacă modele relaţionale răspândite, din ce în ce mai mult marcate de superficialitate, individualism şi instabilitate afectivă; la răspândirea unor modele de gândire slăbite de relativism; la prevalenţa ritmurilor şi stilurilor de viaţă în care nu există suficient spaţiu pentru ascultare, reflecţie şi dialog, la şcoală, în familie, uneori chiar între colegi, cu singurătatea care decurge de aici.

Este vorba de provocări angajante, din care şi noi, asemenea Sfântului Ioan Baptist de La Salle, putem face tot atâtea trambuline de lansare pentru a explora căi, a elabora instrumente şi a adopta noi limbaje, cu care să continuăm să atingem inimile elevilor, ajutându-i şi încurajându-i să înfrunte cu curaj orice obstacol pentru a da tot ce e mai bun din ei înşişi în viaţă, conform planurilor lui Dumnezeu. În acest sens, este lăudabilă atenţia pe care o acordaţi în şcolile voastre formării profesorilor şi realizării de comunităţi educaţionale în care efortul didactic este îmbogăţit de aportul tuturor. Vă încurajez să continuaţi pe aceste căi.

Dar aş dori să menţionez un alt aspect al realităţii lasalliene pe care îl consider important: învăţătura trăită ca slujire şi misiune, ca o consacrare în Biserică. Sfântul Ioan Baptist de La Salle nu a voit preoţi printre profesorii din Şcolile creştine, ci numai "fraţi", pentru ca toate eforturile voastre să fie îndreptate, cu ajutorul lui Dumnezeu, spre educaţia elevilor. Îi plăcea să spună: "Altarul vostru este catedra", promovând astfel în Biserica din timpul său o realitate necunoscută până atunci: aceea a învăţătorilor şi cateheţilor laici investiţi, în comunitate, cu o adevărată şi proprie "slujire", conform principiului de a evangheliza educând şi a educa evanghelizând (cf. Francisc, Discurs adresat participanţilor la Capitulul General al Fraţilor Şcolilor Creştine, 21 mai 2022).

Astfel, carisma şcolii, pe care voi o îmbrăţişaţi prin al patrulea vot de învăţământ, pe lângă faptul că este o slujire adusă societăţii şi o preţioasă operă de caritate, apare şi astăzi ca una dintre cele mai frumoase şi elocvente explicaţii ale acelui munus sacerdotal, profetic şi regal pe care l-am primit cu toţii la Botez, aşa cum subliniază documentele Conciliului al II-lea din Vatican. Astfel, în realităţile voastre educative, călugării fac vizibilă profetic, prin consacrarea lor, ministerialitatea baptismală care îi îndeamnă pe toţi (cf. Constituţia dogmatică Lumen gentium, 44), fiecare după starea sa şi îndatoririle sale, fără diferenţe, să "contribuie ca membre vii [...] la creşterea Bisericii şi la sfinţirea ei permanentă" (ibid., 33).

Din acest motiv, sper ca vocaţiile la consacrarea călugărească lasalliană să crească, să fie încurajate şi promovate, în şcolile voastre şi în afara lor, şi ca, în sinergie cu toate celelalte componente formative, să contribuie la a suscita în rândul tinerilor care le frecventează căi bucuroase şi rodnice de sfinţenie.

Mulţumesc pentru ceea ce faceţi! Mă rog pentru voi şi vă împart binecuvântarea apostolică, pe care o extind de bunăvoie la întreaga Familie lasallienă.

LEO PP. XIV

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu