© Vatican Media

Pr. Pasolini: Vrem să rămânem oase uscate sau să ne lăsăm reanimaţi de viaţa adevărată?

În a patra meditaţie de la exerciţiile spirituale predicate Curiei Romane, a cărei sinteză o propunem, călugărul capucin subliniază că Dumnezeu nu aşteaptă moartea noastră pentru a ne dărui viaţa veşnică, ci o oferă deja în prezent, dacă îl primim pe Duhul său.

Biblia descrie istoria umană ca o tensiune între promisiunea de viaţă veşnică şi realitatea morţii. Israel, cu fidelităţile şi infidelităţile sale, întrupează această luptă, rămânând în căutare perenă a ţării promise. Sfântul Paul vorbeşte despre om ca despre un muribund care trăieşte (2Cor 6,9), exprimând paradoxul existenţei.

Între profeţi, Ezechiel reprezintă această condiţie în viziunea văii oaselor uscate (Ez 37): Israel apare ca un cimitir sub cerul liber, lipsit de viaţă şi speranţă. Dumnezeu porunceşte profetului să vorbească oaselor, care se recompun şi se îmbracă în carne, dar rămân fără viaţă până când Duhul său nu suflă asupra lor.

Această viziune nu se referă numai la întoarcerea din exil, ci reflectă condiţia umană: adesea existăm fără a trăi cu adevărat. Oasele uscate simbolizează "prima moarte", cea interioară, care se manifestă în frică, în apatie şi în pierderea speranţei. Este ceea ce i s-a întâmplat lui Adam şi Eva după păcat: trupul lor era viu, dar separat de Dumnezeu.

Numai Duhul lui Dumnezeu poate reda o viaţă autentică. Totuşi, există şi o "a doua moarte", adesea înţeleasă ca osândă veşnică, dar care poate fi văzută şi ca moartea biologică. Cel care a depăşit deja prima moarte - adică frica, egoismul şi iluzia controlului - o înfruntă pe a doua fără teroare. Sfântul Francisc de Assisi exprimă asta în Cântarea Fratelui Soare, lăudând pe cel care primeşte moartea în Dumnezeu.

Apocalipsul afirmă că "învingătorul nu va fi deloc vătămat de moartea cea de-a doua" (Ap 2,11): cel care trăieşte în credinţă şi în speranţă poate să treacă prin ea fără să fie strivit. Viziunea lui Ezechiel ne învaţă că învierea începe deja acum: Dumnezeu nu aşteaptă moartea noastră pentru a ne dărui viaţa veşnică, ci o oferă deja în prezent, dacă îl primim pe Duhul său. Adevărata întrebare este: vrem să rămânem oase uscate sau să ne lăsăm reanimaţi de viaţa adevărată?

(După Vatican News, 11 martie 2025)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu