Anul pastoral
2024‑2025

Sinod
2021-2024

RADIO ERCIS FM
ERCIS FM
În Dieceza de Iași
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 VIAȚA DIECEZEI 

© Vatican Media

A fost secretarul fostului Sfânt Oficiu și prefect al Congregației Cauzelor Sfinților

Cu stilul lui Don Bosco

Cardinalul italian Angelo Amato, prefect emerit al Congregației Cauzelor Sfinților, a murit la Roma marți, 31 decembrie 2024, la vârsta de 86 de ani. S-a născut la 8 iunie 1938 la Molfetta, în provincia Bari, și a fost hirotonit preot al societății saleziene "Sfântul Ioan Bosco" la 22 decembrie 1967. Ales la sediul titular de Sila cu titlu personal de arhiepiscop și în același timp numit secretar al Congregației pentru Doctrina Credinței la 19 decembrie 2002, a primit hirotonirea episcopală la 6 ianuarie 2003. La 9 iulie 2008, a fost numit prefect al Congregației Cauzelor Sfinților, fiind reconfirmat în 2013 în funcție, ocupată până la 8 iunie 2018. În consistoriul din 20 noiembrie 2010 a fost creat și publicat cardinal diacon de "Santa Maria in Aquiro", diaconie ridicată "pro hac vice" la titlu prezbiteral în 2021.

O vastă pregătire teologică, mărturisită de numeroase publicații și o slujire generoasă adusă Bisericii bazată pe calitățile sale de bunătate și de spiritualitate genuină, au remarcat figura cardinalului salezian Angelo Amato, mort la Roma la vârsta de 86 de ani la 31 decembrie 2024; în aceeași zi, exact după doi ani, a Papei Benedict al XVI-lea, care l-a numit prefect al fostei Congregații Cauzelor Sfinților, apreciind competența ca secretar al Congregației pentru Doctrina Credinței, când el era cardinal prefect al ei. Altă figură de referință pentru cardinalul din Molfetta, care a menținut mereu o puternică legătură cu orașul său natal, a fost cea a episcopului don Tonino Bello, pentru care în noiembrie 2013 a închis faza diecezană a procesului de beatificare și canonizare, și care după aceea a fost declarat venerabil la 25 noiembrie 2021 de Papa Francisc.

Amato s-a născut în Puglia, primul din patru copii, într-o familie de constructori navali. După ce a frecventat școlile elementare la surorile alcantarine și călugărițele saleziene ale Preasfintelor Inimi și școala medie la Institutul nautic din Bari în secțiunea căpitanilor de cursă lungă, la începutul anului al treilea de studii, în octombrie 1953, a decis să abandoneze o carieră promițătoare și a intrat în aspirandatul salezian din Torre Annunziata, fascinat de figura lui don Bosco.

După ce a trecut de perioada de probă, a făcut noviciatul la Portici Bellavista din 1955 până în 1956, an în care, la 16 august, a făcut primele voturi călugărești. Apoi a trecut la Colegiul filozofic "Sfântul Grigore" din Catania, frecventând cei trei ani de liceu clasic și obținând bacalaureatul în iulie 1959. Din acest an a continuat formarea la Roma la fostul Ateneu Pontifical Salezian (astăzi Universitatea Pontificală Saleziană), obținând licența în filozofie în 1962. În același an, la 28 iunie, a făcut voturile călugărești perpetue.

După aceea a desfășurat doi ani de practică la colegiul salezian din Cisternino, în provincia Brindisi, predând litere în școala medie. După ce a obținut licența în teologie la facultatea omonimă din Universitatea Saleziană la Roma, în 1974 a obținut doctoratul în aceeași materie la Universitatea Pontificală Gregoriana, fiind chemat imediat să predea.

În 1977, a fost trimis în Grecia de fostul Secretariat pentru Unitatea Creștinilor, petrecând patru luni în reședința ateniană a iezuiților pentru pregătirea lingvistică în vederea înscrierii la universitate. După ce a luat examenul de admitere referitor la greaca modernă scrisă și vorbită, a fost trimis la Salonic ca bursier al Patriarhiei de Constantinopol, la "Moni Vlatadon" (mănăstirea Vlatadon), sediu al conventului monahilor ortodocși și al Idrima ton Paterikon Meleton (Institut de studii patristice, condus de reputatul patrolog Konstantinos Christou), care avea o bibliotecă specializată în teologie ortodoxă și o colecție prețioasă de microfilme ale manuscriselor de la Muntele Athos.

După ce s-a înscris apoi la facultatea de teologie din universitatea citadină, a urmat cursurile de istorie a dogmelor ale lui Jannis Kaloghirou și cele de dogmatică sistematică ale lui Jannis Romanidis, desfășurând în același timp o cercetare despre sacramentul pocăinței în teologia greco-ortodoxă din secolul al XVI-lea până în secolul al XX-lea.

Întors în urbe, a predat cristologie, adesea unită de el cu mariologia, în facultatea de teologie de la Universitatea Pontificală Saleziană, unde a fost decan din 1981 până în 1987 și din 1994 până în 1999, în timp ce din 1997 până în 2000 a fost și vice rector.

În 1988 a fost trimis la Washington pentru studii despre teologia religiilor și pentru a completa manualul de cristologie. Între timp a devenit consultant al Congregației pentru Doctrina Credinței, al Consiliilor Pontificale pentru Promovarea Unității Creștinilor și pentru Dialogul Interreligios, și consilier al Academiei Pontificale Mariane Internaționale.

Din 1996 până în 2000 a făcut parte din Comisia teologico-istorică a marelui Jubileu al Anului 2000 și în 1999 a fost numit prelat secretar al Academiei Pontificale de Teologie, restructurată de Ioan Paul al II-lea, dând un impuls puternic dialogului între materii teologice și filozofice; și director al nou-născutei reviste teologice "Path".

La 19 decembrie 2002 a fost numit de Papa Wojtyła secretar al Congregației pentru Doctrina Credinței – al cărei prefect era cardinalul Joseph Ratzinger – și ales la sediul titular de Sila cu titlul personal de arhiepiscop, și a primit hirotonirea episcopală la 6 ianuarie 2003 în Bazilica Vaticană de la însuși pontiful polonez. Împreună-consacratori au fost arhiepiscopii Leonardo Sandri, substitut al Secretariatului de Stat, și Antonio Maria Vegliò, secretar al Congregației pentru Bisericile Orientale. Sufficit Gratia Mea a fost motoul episcopal ales de el.

La 9 iulie 2008 a fost numit de Benedict al XVI-lea prefect al Congregației Cauzelor Sfinților, succesor al cardinalului José Saraiva Martins care, ca urmare a noilor dispoziții stabilite de același Papă Ratzinger în 2005 cu privire la cauzele de beatificare, și anume că o canonizare va continua să fie prezidată de pontif în "Sfântul Petru", în timp ce beatificarea va fi celebrată de un reprezentant al său, de obicei prefectul, a început să prezideze aceste ceremonii. Și așa a continuat Angelo Amato beatificând, între alții, în Argentina pe José Gabriel del Rosario Brochero (2013) și la Barcelona 109 martiri claretiani (2017) [și pe Vladimir Ghika la București în 2013, precum și pe episcopul Anton Durcovici la Iași în 2014, n.t.).

În consistoriul din 20 noiembrie 2010, Benedict al XVI-lea l-a creat și publicat cardinal diacon al titlului "Santa Maria in Aquiro", diaconie ridicată pro hac vice la titlu prezbiteral în consistoriul din 3 mai 2021.

La 12 și 13 martie 2013 a participat la conclavul care l-a ales pe Papa Francisc, care în decembrie 2013 l-a reconfirmat donec aliter provideatur în funcția de prefect, ocupată până la 31 august 2018.

Pentru Sinodul Episcopilor a luat parte la a XII-a (2008) și la a XIII-a Adunare Generală Ordinară (2012), la cele speciale pentru Africa (2009) și pentru Orientul Mijlociu (2010) și la a treia Adunare Generală Extraordinară centrată pe tema "Provocările pastorale cu privire la familie în contextul evanghelizării" (2014).

În iunie 2019, a fost trimis special al papei la Cerignola pentru celebrările bicentenarului înființării diecezei și a celei de-a 880-a aniversări a morții Sfântului Ioan de Matera.

În afară de articole și scrieri în reviste și dicționare teologice, a publicat numeroase opere, între care, Il Vangelo del Padre [Evanghelia Tatălui] (1999), Gesù, il Signore, saggio di cristologia [Isus, Domnul, lucrare de teologie], ediția a șaptea (2008), Gesù, Identità del Cristianesimo [Isus, Identitate a Creștinismului] (2008), Il Celibato di Gesù [Celibatul lui Isus] (2010), I Santi nella Chiesa [Sfinții în Biserică] (2010) și Catholicism and Secularism in Contemporary Europe [Catolicism și Secularism în Europa Contemporană] (2010) .

(După L'Osservatore Romano, 2 ianuarie 2025)

Traducere de pr. Mihai Pătrașcu




Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul Misionar Diecezan

Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat