© Vatican Media

A fost deschisă Poarta Sfântă de la Lateran, cardinalul Reina: Într-un timp sfâşiat, să întindem braţele către toţi

În sărbătoarea Sfintei Familii, cardinalul vicar pentru Dieceza de Roma ne invită să ne rugăm în special pentru familiile încercate de dificultăţi şi suferinţe. Dumnezeu nu este duşmanul libertăţii noastre, ci izvorul iubirii şi al speranţei de nezdruncinat: nu contează cât de departe am mers, sau ce am făcut, am risipit, am distrus; ceea ce contează este să primim îmbrăţişarea Tatălui pentru a "construi relaţii de fraternitate autentică", cea pe care trebuie "să o cultivăm până la limita puterilor noastre".

"A veni aici pentru a ne elibera de toate poverile noastre şi de cele pe care ni le pune lumea." Este dorinţa comună care îi animă pe pelerinii veniţi dis-de-dimineaţă, cu aerul proaspăt şi cerul luminos, în bazilica papală "Sfântul Ioan din Lateran" pentru a participa la ritul de deschidere a Porţii Sfinte care marchează începutul anului jubiliar în toate diecezele. Este prezent şi primarul de Roma care ieri a inaugurat piaţa din faţă şi zona care se află la Scara Sfântă, revenite la strălucire graţie lucrărilor de refacere a pavimentului, cu fâşii mari de iarbă şi marile fântâni rotunde arteziene. Călugăriţe şi călugări, mame bătrâne şi copii, familii tinere, credincioşi, studenţi şi turişti din diferite regiuni ale lumii. Este o inimă pulsantă care se bucură şi freamătă pentru destinele planetei şi care speră. "Este o mare onoare să putem fi aici", ne spune o femeie care o însoţeşte pe mama sa. Şi o tânără se face purtătoare a tuturor celor care ar fi voit să fie aici şi nu pot. "Este fundamental să fim aici, pentru a schimba viaţa, pentru că suntem chemaţi la sfinţenie", spune o soră din Mexic. "Este important pentru noi pentru că fără Dumnezeu nu se face nimic", spune un cuplu newyorkez cu patru copii. "Ca să ne dăruiască speranţa şi de a putea duce cuvântul său în mijlocul persoanelor", este dorinţa unei femei din nordul Italiei. Vocea emoţionată a unei distinse doamne: "Ar fi frumos să ne eliberăm de toate laţurile şi legăturile noastre."

În comuniune cu papa, se deschide larg "catedrala sa"

Da, eliberarea devine posibilă în acest timp oportun pe care Domnul ni-l oferă pentru "sentimente şi alegeri de milostivire, bunătate şi dreptate". Este coadă la confesionale, scaunele pregătite sunt deja toate ocupate, mulţi rămân afară. Se înalţă rugăciunea rostită de cardinalul vicar Baldo Reina pentru a invoca asupra tuturor celor care trec prin această poartă să fie însoţiţi de harul Tatălui: "ca turma care se adună în unicul staul să poată trăi cu rod acest an jubiliar". În tăcere se deschid larg uşile de bronz ale Porţii Sfinte, o pauză în rugăciune şi apoi clopotele care răsună în "mama tuturor bisericilor" pe notele imnului Jubileului. Mâinile vicarului care împing, pe basorelieful foarte frumos al lui "Cristos mort" şi Sfânta Fecioară Maria cu pruncul Isus de o plasticitate splendidă. În profundă comuniune cu Papa Francisc, în catedrala sa, se face invitaţia de a simţi sprijinul păstorului căruia îi este asigurată rugăciunea.

Apropiere de cei care îndură durere, singurătate, sărăcie şi eşec

Gândul cardinalului vicar se îndreaptă "cu deosebită compasiune spre cei care se simt departe şi nevrednici" şi cei care poartă în inimă "povara de amărăciuni profunde". Bolnavi, deţinuţi, cei care sunt marcaţi de durere, singurătate, sărăcie, eşec: sunt persoanele dragi astăzi în inima celui care conduce trecerea prin poarta bazilicii. Să nu se simtă abandonat "cel care a lăsat să-i cadă braţele din cauza descurajării sau a lipsei de sens", cel care nu are speranţă sau cel care a încetat să caute braţele Tatălui, pentru că este "închis în el însuşi sau în siguranţa lucrurilor din lume". Răsună implorarea: "În această lume sfâşiată de războaie, discordii şi inegalităţi să întindem braţele către toţi."

Rugăciunea pentru familiile aflate în dificultate

Prin "coincidenţă providenţială" astăzi este sărbătoarea Sfintei Familii de la Nazaret, "model al oricărei comunităţi familiale şi oglindă a comuniunii trinitare", aminteşte card. Reina care invită tocmai să ne recunoaştem toţi ca familie a lui Dumnezeu, chemată să crească în unitate şi în caritate reciprocă. Rugăciunea sa este însoţită îndeosebi de gândul faţă de nucleele încercate de dificultăţi şi suferinţe. Într-una dintre intenţiile de rugăciune în timpul Liturghiei, va fi explicită cererea pentru familiile aflate în lipsuri: "să fie în centrul atenţiei responsabililor vieţii civile şi să primească susţineri adecvate pentru un viitor mai demn". De altfel, familiile de astăzi asumă o vizibilitate specială exprimată de gestul simbolic al unora dintre ele care au trecut prin Poarta Sfântă alături de concelebranţi: este mărturia unei singure misiuni împărtăşite, simţită "urgentă în timpul nostru", spune cardinalul în omilie.

A trece prin poarta casei pentru a-l duce acolo pe Dumnezeu

"Poarta Sfântă prin care am trecut evocă acel gest zilnic pe care-l facem trecând pragul locuinţelor noastre. Această poartă, acum deschisă larg, ne-a introdus nu numai în casa Domnului, ci în interiorul inimii sale". În rugăciunea pentru familii, înainte de liturgia euharistică, invocaţia adresată Duhului ca să orienteze acţiunile soţilor, aşa încât creşterea umană şi creştină a copiilor să găsească sprijin în comunitatea familială şi pentru ca iubirea, consacrată de legătura căsătoriei, să se demonstreze mai puternică decât orice slăbiciune şi decât orice criză. Va fi recomandarea reafirmată la sfârşitul omiliei: ca, trecând prin poarta casei, să se încerce "de a-l duce pe Dumnezeu în familiile noastre, în relaţiile zilnice, în raportul cu copiii, în legăturile conjugale, în atenţia şi grija faţă de bătrâni".

A fi fii ai lui Dumnezeu este un dar, a construi fraternitate autentică

Cardinalul Reina se inspiră pe larg din parabola Tatălui milostiv pentru a redescoperi ce anume înseamnă a trăi filiaţia şi pentru a evidenţia cât de deformată este adesea percepţia paternităţii lui Dumnezeu din partea noastră. Nu este vorba de a-i contrapune pe cei doi fraţi, explică el, ci de a percepe aceeaşi trudă pe care o trăiesc amândoi. Ei perseverează într-un echivoc, o înţelegere greşită: pe de o parte, cel de-al doilea pentru care "Dumnezeu ar fi duşmanul libertăţii noastre, obstacolul de înlăturat pentru a ne simţi în sfârşit artizani ai existenţei noastre", pe de altă pare cel pentru care Dumnezeu ar fi o figură despotică care cere o ascultare servilă, fără iubire. Relaţia pe care Domnul vrea s-o stabilească este, prin urmare, aceea în care "a fi fii nu este o condiţie câştigată sau meritată, ci este un dar".

Braţele deschise ale Tatălui sunt poarta sfântă

Este îmbrăţişarea fără reticenţe, cea a Tatălui, întemeiată pe duioşie, compasiune şi "speranţă neclintită", capabilă să restituie demnitate, insistă cardinalul. Mereu în lumina relatării despre cei doi fii, în Evanghelia după Sfântul Luca, card. Reina afirmă cu mângâiere mare: "Acele braţe deschise sunt poarta sfântă. Nu contează cât de departe am mers, nu este relevant ce anume am făcut, am irosit sau am ruinat. În momentul în care am hotărât să ne întoarcem, nu vom găsi niciodată o poartă închisă, ci o îmbrăţişare care primeşte şi binecuvântează." Şi continuă el: "De la acele braţe deschise învăţăm să fim Biserică, să devenim sacrament al ei, familie a Dumnezeului care eliberează libertatea noastră spre bine." Aşadar, îndemnul de a intra cu încredere, pentru a gusta şi a contempla bunătatea Domnului, a experimenta bucuria sa şi a deveni "neobosiţi semănători de speranţă şi constructori de fraternitate".

Antonella Palermo

(După Vatican News, 29 decembrie 2024)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu