|
© Vatican Media |
Scrisoarea Papei Francisc pentru cele o mie de zile de la agresiunea militară împotriva Ucrainei
Domnul va cere cont de toate lacrimile vărsate
La "împlinirea a o mie de zile de la agresiunea militară de dimensiuni ample pe care ucrainenii o îndură", Papa Francisc a trimis marți, 19 noiembrie 2024, o scrisoare nunțiului apostolic din țara martirizată, arhiepiscopul Visvaldas Kulbokas, dorind ca termenul pace să poată curând "răsuna în familiile, în casele și în piețele din iubita Ucraina".
Dragă frate,
Prin această scrisoare, pe care ți-o adresez ție ca reprezentant al meu în iubita și martirizata Ucraina, doresc să-i îmbrățișez pe toți cetățenii săi, oriunde s-ar afla.
Îmi oferă această ocazie împlinirea a o mie de zile de la agresiunea militare de dimensiuni ample pe care o îndură ucrainenii. Știu bine că niciun cuvânt uman nu este în măsură să protejeze viețile lor de bombardamentele zilnice, nici să mângâie pe cei care îi plâng pe cei morți, nici să îngrijească răniții, nici să repatrieze copiii, nici să-i elibereze pe prizonieri, nici să îmblânzească efectele crunte ale iernii, nici să readucă dreptatea și pacea. Și acest cuvânt - PACE - din păcate uitat de lumea de astăzi, am vrea să-l auzim răsunând în familiile, în casele și în piețele din iubita Ucraina. Din păcate, măcar deocamdată, nu este așa!
Totuși, aceste cuvinte ale mele nu vor să fie simple cuvinte, deși încărcate de solidaritate, ci, așa cum fac încă de la începutul invadării acestei țări, invocație din inimă către Dumnezeu, unic izvor de viață, speranță și înțelepciune, pentru ca să convertească inimile și să le facă apte să demareze parcursuri de dialog, de reconciliere și de înțelegere.
Știu că în fiecare dimineață, la ora nouă, cu un "minut de tăcere națională", ucrainenii amintesc cu durere numeroasele victime provocate de conflict, copii și adulți, civili și militari, precum și prizonierii, care se află adesea în condiții deplorabile. Mă unesc cu ei, așa încât să fie mai puternic strigătul care se înalță spre cer, de la care vine ajutorul: "Ajutorul meu vine de la Domnul, care a făcut cerul și pământul" (Ps 121).
Fie ca Domnul să mângâie inimile noastre și să întărească speranța că, în timp ce adună toate lacrimile vărsate și va cere cont pentru ele, el rămâne alături de noi și atunci când eforturile umane par nerodnice și acțiunile insuficiente.
Cu încrederea că Dumnezeu va fi cel care va rosti ultimul cuvânt cu privire la această tragedie uriașă, binecuvântez întregul popor ucrainean, începând de la episcopi și de la preoți, cu care tu, frate iubit ai rămas alături de fiii și de fiicele din această națiune de-a lungul tuturor acestor o mie de zile de suferință.
Din Vatican, 19 noiembrie 2024
Franciscus
(După L'Osservatore Romano, 19 noiembrie 2024)
Traducere de pr. Mihai Pătrașcu