© Vatican Media

Papa Francisc: Angelus (10 noiembrie 2024)

Iubiţi fraţi şi surori, duminică frumoasă!

Astăzi Evanghelia de la liturgie (cf. Mc 12,38-44) ne vorbeşte despre Isus care, în templul din Ierusalim, denunţă în faţa poporului atitudinea ipocrită unor cărturari (cf. v. 38-40).

Acestora din urmă le era încredinţat un rol important în comunitatea din Israel: citeau, transcriau şi interpretau Scripturile. De aceea erau ţinuţi în mare consideraţie şi oamenii le acordau reverenţa lor.

Însă, dincolo de aparenţe, adesea comportamentul lor nu corespundea cu ceea ce învăţau. Nu erau coerenţi. De fapt, întăriţi de prestigiul şi de puterea de care se bucurau, îi priveau pe ceilalţi "de sus în jos" - este foarte urât acest lucru, a privi cealaltă persoană de sus în jos -, îşi dădeau aere şi, ascunzându-se în spatele unei faţade de respectabilitate prefăcută şi de legalism, îşi arogau privilegii şi ajungeau chiar să comită adevărate furturi în dauna celor mai slabi, precum văduvele (cf. v. 40). În loc de a folosi rolul cu care erau învestiţi pentru a-i sluji pe ceilalţi, făceau din el un instrument de prepotenţă şi de manipulare. Şi se întâmpla că şi rugăciunea, pentru ei, risca să nu mai fie momentul întâlnirii cu Domnul, ci o ocazie pentru a expune cumsecădenie şi evlavie prefăcută, utilă pentru a atrage atenţia oamenilor şi a câştiga consensuri (cf. ivi). Amintim ceea ce Isus spune despre rugăciunea vameşului şi a fariseului (cf. Lc 18,9-14).

Ei - nu toţi - se comportau ca persoane corupte, alimentând un sistem social şi religios în care era normal să se avantajeze în spatele celorlalţi, în special al celor mai lipsiţi de apărare, comiţând nedreptăţi şi garantându-şi nepedepsirea.

De aceşti oameni, Isus recomandă să stăm deoparte, să ne "ferim" (cf. v. 38), să nu-i imităm. Dimpotrivă, cu cuvântul său şi exemplul său, aşa cum ştim, învaţă lucruri foarte diferite despre autoritate. Vorbeşte despre aceasta în termeni de jertfire de sine şi de slujire umilă (cf. Mc 10,42-45), de duioşie maternă şi paternă faţă de persoane (cf. Lc 11,11-13), în special faţă de cele mai nevoiaşe (Lc 10,25-37). Invită pe cel care este investit cu autoritate să-i privească pe ceilalţi, din propria poziţie de putere, nu pentru a-i umili, ci pentru a-i ridica, dându-le speranţă şi ajutor.

Aşadar, fraţilor şi surorilor, putem să ne întrebăm: eu cum mă comport în domeniile mele de responsabilitate? Acţionez cu umilinţă sau mă laud cu poziţia mea? Sunt generos şi respectuos faţă de persoane sau le tratez nepoliticos şi autoritar? Şi cu cei mai fragili, sunt aproape de ei, ştiu să mă aplec pentru a-i ajuta să se ridice?

Fecioara Maria să ne ajute să combatem în noi înşine ispita ipocriziei - Isus le spune lor "ipocriţi", este o mare ispită ipocrizia -, şi să ne ajute să facem binele fără aparenţe şi cu simplitate.

______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori!

Ieri la Sevilla a fost proclamat fericit părintele Giuseppe Torres Padilla, co-fondator al Congregaţiei Surorilor Societăţii Crucii. A trăit în Spania din secolul al XIX-lea, s-a remarcat ca preot duhovnic şi călăuză spirituală, mărturisind mare caritate cu cei nevoiaşi. Exemplul său să-i susţină mai ales pe preoţi în slujirea lor. Aplauze pentru noul fericit!

În urmă cu trei ani era demarată Platforma de Acţiune Laudato Si'. Mulţumesc celor care lucrează în favoarea acestei iniţiative. În această privinţă, doresc ca şi Conferinţa despre schimbările climatice COP 29, care va începe mâine la Baku, să dea o contribuţie eficace pentru ocrotirea casei noastre comune.

Sunt aproape de populaţia din Insula Flores în Indonezia, lovită de erupţia unui vulcan; mă rog pentru victime, pentru cei din familiile lor şi pentru evacuaţi. Şi reînnoiesc amintirea mea pentru locuitorii din Valencia şi din alte părţi ale Spaniei care înfruntă consecinţele inundaţiei. Vă pun o întrebare: v-aţi rugat pentru Valencia? V-aţi gândit să oferiţi vreo contribuţie pentru a-i ajuta pe oamenii aceia? Este numai o întrebare.

Sunt îngrijorătoare ştirile care vin din Mozambic. Îi invit pe toţi la dialog, la toleranţă şi la căutarea neobosită de soluţii juste. Să ne rugăm pentru întreaga populaţie mozambicană, pentru ca situaţia prezentă să nu facă să se piardă încrederea în drumul democraţiei, al dreptăţii şi al păcii.

Şi să continuăm, vă rog, să ne rugăm pentru martirizata Ucraina, unde sunt lovite şi spitale şi alte edificii civile; şi să ne rugăm pentru Palestina, Israel, Liban, Myanmar, Sudan. Să ne rugăm pentru pacea în lumea întreagă.

Astăzi Biserica italiană celebrează Ziua Mulţumirii. Exprim recunoştinţă lumii agricole şi încurajez să se cultive pământul în aşa fel încât să i se păstreze fertilitatea şi pentru generaţiile viitoare.

Vă salut cu afect pe voi toţi, romani şi pelerini, şi pe tinerii Neprihănitei. Îndeosebi, credincioşii care provin din Kazahstan, din Moscova, New York, Bastia (Corsica), din Beja şi din Algarve în Portugalia, din Varşovia, Lublin şi alte localităţi poloneze. Salut Comitetul promotor al Pactului Educativ Global cu reprezentanţii din numeroase Universităţi Catolice; salut candidaţii la mir din Empoli; voluntarii de la Banca Alimentară şi Fanfara italiană a Armei Transporturi şi Materiale. Sperăm că după aceea fanfara ne va cânta ceva frumos!

Şi tuturor, tuturor urez o duminică frumoasă. Vă rog nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu