© Vatican Media

Papa Francisc: Audienţa generală de miercuri, 6 noiembrie 2024

Cuvinte rostite liber înainte de începutul audienţei generale

Am voit s-o salut pe Virgen de los Desamparados, Sfânta Fecioară Maria care are grijă de cei săraci, patroana Valenciei, Valencia care suferă atât de mult, precum şi alte părţi din Spania, dar mai ales Valencia, care este sub ape şi suferă. Am voit ca să fie aici, patroana Valenciei. Această imagine pe care înşişi valencienii mi-au dăruit-o. Astăzi, în mod special, să ne rugăm pentru Valencia şi pentru alte zone din Spania care suferă datorită apelor.

_________________

Ciclu de cateheze. Duhul şi Mireasa. Duhul Sfânt conduce poporul lui Dumnezeu la întâlnirea cu Isus, speranţa noastră. 12. "Duhul mijloceşte pentru noi". Duhul Sfânt şi rugăciunea creştină

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Acţiunea sfinţitoare a Duhului Sfânt, în afară de aceea prin Cuvântul lui Dumnezeu şi prin sacramente, se explică în rugăciune, şi acesteia vrem să-i dedicăm reflecţia de astăzi: rugăciunea. Duhul Sfânt este în acelaşi timp subiect şi obiect al rugăciunii creştine. Adică, el este cel care dăruieşte rugăciunea şi este cel care este dăruit de rugăciune. Noi ne rugăm pentru a-l primi pe Duhul Sfânt şi îl primim pe Duhul Sfânt pentru a ne putea ruga cu adevărat, şi anume ca fii ai lui Dumnezeu, nu ca sclavi. Să ne gândim un pic la asta: a ne ruga ca fii ai lui Dumnezeu, nu ca sclavi. Trebuie să ne rugăm mereu cu libertate. "Astăzi trebuie să mă rog asta, asta, asta, asta, pentru că eu am promis asta, asta, asta... Altminteri voi merge în iad!". Nu, aceasta nu este rugăciune. Rugăciunea este liberă. Tu te rogi atunci când Duhul te ajută să te rogi. Tu te rogi atunci când simţi în inimă nevoia de a te ruga; şi atunci când nu simţi nimic, opreşte-te şi întreabă-te: pentru ce nu simt voinţa de a mă ruga, ce se întâmplă în viaţa mea? Mereu, spontaneitatea în rugăciune este ceea ce ne ajută mai mult. Asta înseamnă a ne ruga ca fii, nu ca sclavi.

Înainte de toate, trebuie să ne rugăm pentru a-l primi pe Duhul Sfânt. În această privinţă, există un cuvânt foarte precis al lui Isus în Evanghelie: "Aşadar, dacă voi, cei care sunteţi aici, răi cum sunteţi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru din ceruri îl va da pe Duhul Sfânt celor care i-l cer?" (Lc 11,13). Fiecare, fiecare dintre noi, ştim să dăm celor mici lucrurile bune, fie copiii, fie nepoţii sau prietenii. Cei mici primesc mereu de la noi lucruri bune. Şi cum nu ni-l va da Tatăl pe Duhul? Şi asta ne dă curaj şi putem să mergem înainte. În Noul Testament îl vedem pe Duhul Sfânt coborând mereu în timpul rugăciunii. Coboară asupra lui Isus la botezul în Iordan, în timp ce "era în rugăciune" (Lc 3,21); şi coboară la Rusalii asupra discipolilor, în timp ce erau "într-un cuget, stăruiau în rugăciune" (Fap 1,14).

Este unica "putere" pe care o avem asupra Duhului lui Dumnezeu. Puterea rugăciunii: El nu rezistă la rugăciune. Ne rugăm şi vine. Pe Muntele Carmel, profeţii falşi ai lui Baal - vă amintiţi de acel text din Biblie - se agitau pentru a invoca focul din cer asupra jertfei lor, dar nu se întâmplă nimic, pentru că erau idolatri, adorau un dumnezeu care nu există; Ilie a început să se roage şi focul a coborât şi a consumat arderea de tot (cf. 1Rg 18,20-38). Biserica urmează cu fidelitate acest exemplu: are mereu pe buze implorarea "Vino! Vino!" de fiecare dată când se adresează Duhului Sfânt, "vino!". Şi face asta mai ales la Liturghie pentru ca să coboare ca roua şi să sfinţească pâinea şi vinul pentru jertfa euharistică.

Dar există şi celălalt aspect, care este cel mai important şi încurajator pentru noi: Duhul Sfânt este cel care ne dăruieşte rugăciunea adevărată. Sfântul Paul afirmă asta: "De asemenea, şi Duhul vine în ajutorul slăbiciunii noastre, pentru că nu ştim ce să cerem în rugăciune aşa cum se cuvine, dar Duhul însuşi intervine pentru noi cu suspine negrăite. Însă cel care cercetează inimile ştie care este dorinţa Duhului; adică intervine în favoarea sfinţilor după voinţa lui Dumnezeu" (Rom 8,26-27).

Este adevărat, noi nu ştim să ne rugăm, nu ştim. Trebuie să învăţăm în fiecare zi. Motivul acestei slăbiciuni a rugăciunii noastre era exprimat în trecut într-un singur cuvânt, folosit în trei moduri diferite: ca adjectiv, ca substantiv şi ca adverb. Este uşor de amintit, chiar şi pentru cel care nu ştie latină, şi merită să ţinem minte acest lucru, pentru că el singur conţine un întreg tratat. Noi, fiinţe umane, spunea acea zicală, "mali, mala, male petimus", care înseamnă: fiind răi (mali), cerem lucruri greşite (mala) şi în mod greşit (male). Isus spune: "Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea lui şi toate acestea vi se vor adăuga!" (Mt 6,33); în schimb noi căutăm înainte de toate adaosul, adică interesele noastre - de atâtea ori! -, şi uităm complet să cerem împărăţia lui Dumnezeu. Să cerem Domnului Împărăţia, şi totul vine cu ea.

Duhul Sfânt vine, e adevărat, în ajutorul slăbiciunii noastre, dar face ceva şi foarte important: ne atestă că suntem fii ai lui Dumnezeu şi pune pe buzele noastre strigătul: "Tată!" (Rom 8,15; Gal 4,6). Noi nu putem spune "Tată, Abbá" fără forţa Duhului Sfânt. Rugăciunea creştină nu este omul care de la un capăt al telefonului îi vorbeşte lui Dumnezeu la celălalt capăt, nu, Dumnezeu este cel care se roagă în noi! Îl rugăm pe Dumnezeu prin intermediul lui Dumnezeu. A ne ruga înseamnă a ne pune în Dumnezeu şi ca Dumnezeu să intre în noi.

Tocmai în rugăciune Duhul Sfânt se revelează ca "Mângâietor", adică avocat şi apărător. Nu ne acuză în faţa Tatălui, ci ne apără. Da, ne apără, ne convinge de faptul că suntem păcătoşi (cf. In 16,8), dar face asta pentru a ne putea face să gustăm bucuria milostivirii Tatălui, nu pentru a ne distruge cu sentimente sterile de vină. Chiar şi atunci când inima noastră ne reproşează ceva, el ne aminteşte că "Dumnezeu este mai mare decât inima noastră" (1In 3,20). Dumnezeu este mai mare decât păcatul nostru. Toţi suntem păcătoşi... Să ne gândim: poate că vreunul dintre voi - nu ştiu - îi este multă frică pentru lucrurile pe care le-a făcut, îi este frică de a fi certat de Dumnezeu, îi este frică de atâtea lucruri şi nu reuşeşte să găsească pace. Începe să te rogi, cheamă-l pe Duhul Sfânt şi el te va învăţa cum să ceri iertare. Şi ştiţi un lucru? Dumnezeu nu ştie multă gramatică şi atunci când noi cerem iertare, nu ne lasă să terminăm! "Pentru..." şi acolo, nu ne lasă să terminăm cuvântul iertare. Ne iartă înainte, ne iartă mereu, este mereu alături de noi pentru a ne ierta, înainte ca noi să terminăm cuvântul "iertare". Spunem "pentru..." şi Tatăl ne iartă mereu.

Duhul Sfânt mijloceşte pentru noi şi ne învaţă şi să mijlocim, la rândul nostru, pentru fraţi; ne învaţă rugăciunea de mijlocire: să ne rugăm pentru această persoană, să ne rugăm pentru acel bolnav, pentru cel care în închisoare, să ne rugăm...; să ne rugăm şi pentru soacră, şi să ne rugăm mereu, mereu. Această rugăciune este deosebit de plăcută lui Dumnezeu pentru că este cea mai gratuită şi dezinteresată. Atunci când fiecare se roagă pentru toţi, se întâmplă - o spunea Sfântul Ambroziu - că toţi se roagă pentru fiecare; rugăciunea se înmulţeşte (De Cain et Abel, I, 39). Rugăciunea este aşa. Iată o misiune atât de preţioasă şi necesară în Biserică, îndeosebi în acest timp de pregătire pentru Jubileu: să ne unim cu Mângâietorul care "mijloceşte pentru noi toţi după planurile lui Dumnezeu".

Dar să nu ne rugăm ca papagalii, vă rog! Să nu spunem "bla, bla, bla...". Nu. Spune: "Doamne", dar spune-o cu inima. "Ajută-mă, Doamne", "Te iubesc, Doamne". Şi când vă rugaţi Tatăl nostru, rugaţi-vă "Tată, tu eşti tatăl meu". Rugaţi-vă cu inima şi nu cu buzele, nu faceţi ca papagalii.

Fie ca Duhul să ne ajute în rugăciune, pentru că avem multă nevoie de asta! Mulţumesc.

* * *

Şi să ne rugăm pentru pace. Să nu uităm martirizata Ucraina, care suferă mult; să nu uităm Gaza şi Israel. Alaltăieri au fost mitraliaţi 153 de civili care mergeau pe stradă. Este foarte trist. Să nu uităm Myanmarul. Şi să nu uităm Valencia şi nici Spania. Pentru aceasta, aşa cum am spus, este astăzi, prezidează, Virgen de los Desamparados, Sfânta Fecioară Maria a Desamparados, care este patroană a Valenciei. Vă invit să ne rugăm ei pentru Valencia un Bucură-te, Marie. Bucură-te, Marie...

Şi să-l rugăm pe Domnul să trăim mereu cu speranţa. Pentru voi toţi binecuvântarea mea!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu