© www.ilgoriziano.it

Gorizia: Monseniorul Giuseppe Baldas, o viaţă petrecută pentru misiuni

Monseniorul Giuseppe Baldas, o figură cunoscută a Arhidiecezei de Gorizia şi timp de mai mulţi ani coordonator al centrului misionar diecezan, a murit joi dimineaţă, 31 octombrie 2024, la spitalul din Gorizia. Monseniorul Baldas era un apropiat al Diecezei de Iaşi, vizitând-o prima dată în anul 1992.

În cartea sa "Gorizia-Iaşi, due chiese si incontrano" - "Gorizia-Iaşi, două biserici care se întâlnesc", Excelenţa Sa vorbeşte despre începuturile sale în România şi raporturile de comuniune, stabilite între Dieceza de Gorizia şi Dieceza de Iaşi. De atunci, Mons. Giuseppe a vizitat de mai multe ori ţara noastră, prima dată venind la Adjudeni, jud. Neamţ. A contribuit la cultivarea spiritului misionar în rândul preoţilor şi laicilor din Dieceza de Iaşi şi Arhidieceza de Bucureşti, mergând chiar în anul 2010 şi la misiunea din Coasta de Fildeş, îngrijită de preoţi din România. De asemenea, Preasfinţitul a fost prezent în catedrala din Iaşi la mai multe hirotoniri de preoţi. În 2014, a fost numit "Responsabil al lucrărilor de evanghelizare cu Biserica din Iaşi în România", continuând astfel legăturile stabilite cu Bisericile din această ţară din perspectivă misionară.

Giuseppe Baldas s-a născut la San Martino di Terzo la 20 martie 1941, ultimul din patru fraţi. Figura părintelui Giosuè Salomone, pe atunci preot paroh al satului, a fost fundamentală în formarea sa umană şi spirituală. În anul 1952 a intrat la seminarul din Gorizia şi a fost hirotonit preot la 29 iunie 1965 în Bazilica din Aquileia de arhiepiscopul Andrea Pangrazio. Numit asistent diecezan al Acţiunii catolice pentru tineri în anul 1966, a servit ca secretar al arhiepiscopilor Pangrazio şi Cocolin, iar în anul 1970 a fost numit mai întâi vicar adjunct (1970) şi apoi preot paroh (1974) la Aiello.

În 1978, arhiepiscopul Cocolin i-a încredinţat responsabilitatea Biroului misionar diecezan (al cărui secretar era deja de mai bine de zece ani) şi a pastoralei misionare, numindu-l în acelaşi timp vicar parohial la Sfântul Ignaţiu din Gorizia: timp de mulţi ani a celebrat zilnic slujba cu credincioşii în biserica Sfântul Anton. Din anul 2018 a fost colaborator pastoral în UP "Open Door" din Gorizia. În 1994 a fost numit capelan al Sanctităţii Sale de către Sfântul Ioan Paul al II-lea.

Sub conducerea sa (1978-2013), Centrul de misiune a dezvoltat numeroase proiecte şi a sprijinit multe realizări ale bisericilor locale, în special în Coasta de Fildeş, dar şi în multe alte ţări din întreaga lume. În anul 1970, l-a însoţit pe arhiepiscopul Cocolin în călătoria sa în Coasta de Fildeş, în timpul căreia a fost binecuvântată şi inaugurată colonia de leproşi din Manikrò: a fost prima dintr-o serie de numeroase călătorii în locurile în care lucrau preoţii Fidei Donum ai arhidiecezei, dar şi călugării şi călugăriţele din zona Isonzo. Datorită angajamentului său, au apărut grupuri misionare în toate parohiile diecezei, ale căror rugăciuni şi activităţi au sprijinit neobosit iniţiativele promovate de Centrul misionar.

Viaţa sa a fost dedicată în întregime evanghelizării, construind punţi între Biserica din Gorizia şi multe Biserici din întreaga lume, preluând moştenirea Bisericii Mamă din Aquileia, care a dus Evanghelia oamenilor din teritoriile Europei Centrale în primele secole ale creştinismului.

La 5 ianuarie 2006 a primit "Premio Epifania" la Tarcento pentru apostolatul său în favoarea celor mai mici, iar la 4 decembrie 2010 la Buja "Premio Nadâl Furlan" pentru angajamentul său ca director al Centrului misionar.

(După www.ilgoriziano.it)

Traducere de pr. Claudiu Bulai