|
© Vatican Media |
Marie-Léonie Paradis, fondatoare a Congregației Micilor Surori ale Sfintei Familii
Bunătate și primire în caritatea față de aproapele
"Avea mereu brațele deschise și inima la locul corect, un zâmbet bun și onest pe buze, primind pe fiecare ca și cum ar fi Dumnezeu însuși. Era în întregime inimă." Acestea sunt cuvintele cu care fostul episcop de Sherbrooke, Monseniorul Paul LaRoque, a descris-o pe maica Marie-Léonie Paradis după moartea sa, la 3 mai 1912.
Bunătate și primire, două trăsături semnificative ale caracterului său, dar mai ales două elemente fundamentale ale unei carisme - cea care i-a fost dăruită maicii Marie-Léonie - inspirată din viața simplă și umilă a Familiei din Nazaret, dedicată sprijinirii spirituale și materiale a slujirii sacerdotale.
Virginie Alodie Paradis s-a născut la 12 mai 1840 în regiunea Acadia - în acele timpuri parte a Diecezei de Montréal și actualmente a Diecezei de Saint-Jean-Longueuil - în Canada. A treia din șase copii, de la părinți a primit o educație creștină, care a făcut să se matureze în ea o personalitate plăsmuită de dulceață și înrădăcinată în caritatea față de aproapele. La vârsta de nouă ani a intrat ca elevă în colegiul surorilor din Congregația "Notre-Dame" la Laprairie, unde deja de copilă a început să se matureze vocația sa călugărească.
După puțini ani, în 1854, a intrat ca postulantă în conventul Surorilor Marianite din Saint-Laurent (Montréal), institut dedicat educației tinerilor și îngrijirii bolnavilor. După ce a îmbrăcat haina călugărească la 19 februarie 1855 cu numele nou de Marie-de-Sainte-Léonie, a fost admisă la voturile solemne, celebrate la 22 august 1857, de însuși fondatorul Congregației "Sfânta Cruce", Fericitul Basile Moreau. Sora Marie-de-Sainte-Léonie, destinată slujirii educative, a petrecut circa 12 ani în diferite școli și institute din Canada și din Statele Unite ca profesoară de croitorie și de limbă franceză.
În 1870, cu binecuvântarea superiorilor săi, s-a unit cu Provincia din Indiana și a fost trimisă la Memramcook la St. Joseph College, condus atunci de Pr. Camille Lefebvre, care a avut un rol determinat în viitoarea evoluție a vocației lui Sister Léonie - cum era numită confidențial de surori și de femeile tinere care o ajutau în gestionarea muncilor casnice din colegiu. Tocmai în acel context calitățile sale umane și fervoarea sa în viața consacrată au putut să înflorească și să răspândească tot parfumul lor, atrăgând și adunând în jurul său un mic grup de tinere doritoare să îmbrățișeze viața călugărească.
Intuind această inspirație și recunoscând dorința sa cea mai profundă, aceea de a sluji activitatea sacerdotală, fostul episcop de Montréal, Monseniorul Édouard-Charles Fabre, a invitat-o pe sora Marie-de-Sainte-Léonie să întemeieze cu tinerele o comunitate mică dedicată colegiilor din dieceză.
După îmbrăcarea unei haine comune la 26 august 1877, a urmat la 13 mai 1880 nașterea oficială a noului Institut al Micilor Surori ale Sfintei Familii, cu acordul capitulului general al Congregației "Sfânta Cruce", din care fondatoarea provenea. În 1895, cu transferarea primei mici comunități în orașul Sherbrooke, unde a fost primită de Monseniorul LaRoque, s-a născut aceea care va fi casa mamă a Micilor Surori ale Sfintei Familii, unde se va realiza cea dintâi viața în slujba preoților atât de râvnită de sora Marie-de-Sainte-Léonie. La 1 mai 1905, cu numele de sora Marie-Léonie, a îmbrăcat definitiv haina noului institut și deja în cursul vieții sale a văzut crescând fundația, care în puțini ani a deschis numeroase case în diecezele din Canada și din Statele Unite.
Încercată de o sănătate șubredă care lovise îndeosebi plămânii săi și afectată de un rău canceros, maica Marie-Léonie a murit la 3 mai 1912, la vârsta de 72 de ani, chiar în ziua în care primise permisiunea de a tipări Mica Regulă destinată surorilor sale, pentru care așteptase cu răbdare douăzeci de ani lungi. Rămășițele sale pământești au fost înmormântate inițial în cimitirul parohial Saint-Michel la Sherbrooke și apoi mutate mai întâi la casa mamă a Micilor Surori ale Sfintei Familii (1935) și în sfârșit la catedrala din Sherbrooke (2017).
În cursul anilor, numărul călugărițelor de la Micile Surori ale Sfintei Familii a crescut ajungând să depășească 185 de sedii și 1.600 consacrate răspândite în toată lumea: Canada, Honduras, Guatemala, Brazilia, Chile, Haiti, precum și Italia. De la începuturile fundației până în zilele noastre, surorile duc o viață inspirată din sobrietatea și din umilința Familiei din Nazaret, răspunzând cu o "slujire umilă și bucuroasă" la chemarea la "întruparea și manifestarea lui Cristos Slujitor" (Constituții, 2009).
Investigația diecezană asupra vieții, a virtuților eroice și a faimei de sfințenie și de semne ale maicii Marie-Léonie Paradis a fost introdusă în 1952 în Dieceza de Sherbrooke și s-a încheiat în 1968. La 31 ianuarie 1981 a fost promulgat decretul super virtutibus și - fiind recunoscută vindecarea miraculoasă a unei călugărițe de o tuberculoză pulmonară - beatificarea a fost celebrată la Montréal la 11 septembrie 1984, cu ocazia călătoriei apostolice a lui Ioan Paul al II-lea în Canada.
În sfârșit, în consistoriul din 1 iulie 2024 - fiind analizată vindecarea miraculoasă a unei nou-născute de asfixie neonatală și insuficiență multiorgană - Papa Francisc a anunțat canonizarea Fericitei Marie-Léonie Paradis în această duminică, 20 octombrie.
de Valentina Culurgioni, postulatoare
(După L'Osservatore Romano, 19 octombrie 2024)
Traducere de pr. Mihai Pătrașcu