|
Din Piemontul sfinților sociali la misiunile din 35 de țări La sfârșitul Anului Sfânt al Milostivirii, Papa Francisc ne amintea că "Biserica este chemată să îngrijească rănile imprimate în carnea atâtora, să le aline cu uleiul mângâierii, să le panseze cu milostivire și să aibă grijă de ele cu solidaritatea și atenția cuvenită". Și milostivirea Bisericii, cu solidaritatea sa față de "periferiile existențiale" - pare să spună papa - se declanșează atunci când cu ochi atent se privește lumea și persoanele care locuiesc în ea. Torino este deosebit de vestit prin abundența acestor "sfinți sociali" - persoane cu ochiul atent și inima mare - care, între secolul al XIX-lea și al XX-lea, au dăruit suflet și trup pentru a combate plăgile sociale ale epocii, pentru a apăra drepturile celor mai fragili și pentru a face să se nască opere care să continue această atenție față de cei din urmă din societate. Numele lor sunt cunoscute și este o surpriză fericită a vedea cum "Biblia modernă a informației online", adică Wikipedia, inserează în lista sfinților sociali și pe Giuseppe Allamano (1851-1926), chiar dacă numai cu un flash rapid: "Fondator al Misionarilor Consolatei în favoarea celor mai lipsiți din lume". Un preot umil și fără aparență, Allamano, care acum este proclamat sfânt: pentru eroica fidelitate cu care a cizelat vocația creștină și sacerdotală și, mai ales, pentru că și-a îndreptat privirea sa atentă nu numai spre orașul în care și-a petrecut viața, ci mult mai încolo, în Africa. Și cu întemeierea a două institute misionare a reușit să ajungă la alte popoare și continente. Tânăr fiind, privea la misiuni cu pasiune și curiozitate. Depășind ideile restrânse din ambientul său și granițele limitate ale ținutului său piemontez, Allamano a lărgit orizonturile și a simțit urgența mandatului lui Cristos de a duce tuturor evanghelia. Considera nenatural că în Biserica sa torineză, rodnică în atâtea instituții de caritate, lipsea una dedicată misiunilor. A decis să remedieze acest lucru. Ideea unui institut exclusiv misionar nu a apărut pe neașteptate în mintea sa, ci s-a maturat în spiritul său printr-o lungă pregătire spirituală și nu s-a realizat decât depășind încercări și contradicții. Cu aprobarea episcopului său, Agostino Richelmy, și a Conferinței Episcopale Subalpine, la 29 ianuarie 1901, întemeia Institutul Misionarilor Consolatei. În 1902 pleca primul mic grup de pionieri în Kenya, urmat curând de mulți alții care, în mod surprinzător, au reușit să se adapteze la noua viață și să constituie, cu tenacitate îndărătnică și muncă grea, tinere și numeroase comunități creștine. Însă Allamano imediat a simțit urgența prezenței de femei, consacrate total pentru evanghelizare. Mai întâi a obținut colaborarea prețioasă a Surorilor lui Cottolengo din Torino, până când Papa Pius al X-lea, într-o audiență privată, l-a ajutat să înțeleagă voința lui Dumnezeu în necesitatea concretă de misionare, care se manifesta în Africa. Astfel, la 29 ianuarie 1910, preotul a întemeiat un al doilea institut, cel al Surorilor Misionare ale Consolatei. Murea cu seninătate, la Sanctuarul Consolatei, la 16 februarie 1926, lăsând în urma sa un regret în Biserica locală, al cărei preot a fost mereu, și în cele două familii misionare ale sale. Drumul lung al cauzei sale de canonizare, cu etapa intermediară a beatificării (7 octombrie 1990), s-a încheiat anul acesta cu recunoașterea unei a doua minuni atribuite mijlocirii sale: vindecarea inexplicabilă a unui indigen din Amazonia braziliană, Sorino Yanomami, care, atacat și grav rănit de un jaguar, nu numai că scăpa de moarte, ci, în scurt timp, putea să se întoarcă la viața și activitatea sa normală în pădure, fără nicio consecință a accidentului. "Salvarea" lui Sorino a devenit astfel un semn vizibil al prezenței lui Dumnezeu, Tatăl tuturor, în viața poporului Yanomami, confirmând carisma misiunii ad gentes lăsată ca moștenire de Allamano misionarilor săi și misionarelor sale, în stilul indicat de el: "Alegeți blândețea ca drum de transformare" și mereu "în unitate de intenții". "Eu înțeleg că - voi fiind [Misionari ai Consolatei] călugări și cunoscându-l pe Dumnezeu - el v-a trimis pentru a apăra viața poporului nostru Yanomami și a planetei. Știu că, de mulți ani, Biserica s-a pus de-a lungul cărării întâlnirii cu popoarele indigene. Biserica știe că indigenul nu este un «animal», știe că este persoană, care a fost creat de autoritatea cerului, așa cum au fost creați non-indigenii. Misiunea Bisericii este de a nu lăsa să se facă războaie, de a duce pacea, în timp ce, pe de altă parte, există dușmani foarte puternici, aliați cu politicieni, care vor să pună stăpânire pe bogățiile din țara noastră. Biserica trebuie să fie diferită, să gândească așa cum gândește Dumnezeu: să dorească viața noastră! Voi apropiați-vă, cu atitudine de prietenie și simpatie, fără neîncrederea celui care spune că indianul trebuie să rămână departe, la locul său!" (Davi Kopenawa, lider și purtător de cuvânt al poporului Yanomami din Brazilia). Cele două Institute adaptează astăzi pasul la noul mers, mergând pe urma trasată de fondator și ducând cu ele amintirea unei persoane dragi și "sfinte", cu amprenta unei pedagogii adaptate la orice formă de evanghelizare. Concepția misionară a lui Allamano este aderentă, în formă și în conținuturi, la persoane și la culturile lor și se adaptează la ritmurile de viață pe care le întâlnește pe drumul său. El i-a învățat pe misionarii săi și pe misionarele sale să intre în casa altuia în vârful picioarelor și să se așeze la masa comună, fără pretenții sau condiționări, bucuroși să împărtășească împreună cu ceilalți mâncarea comună. Obișnuia să spună că "binele nu face zgomot", că trebuie făcut cu discreție și în cel mai bun mod posibil. Prezenți, astăzi, în 35 de țări din Africa, America și Asia, Misionarii și Misionarele Consolatei continuă să parcurgă străzile lumii, cerând în fiecare zi Domnului să mențină aprins în inimă "acel foc de caritate care l-a înflăcărat pe Giuseppe Allamano, pentru ca, împreună cu Maria Consolată, Mama noastră, să ducă lumii adevărata mângâiere și, cu tărie blândă, să vestească gloria sa neamurilor". de Giacomo Mazzotti, postulator (După L'Osservatore Romano, 19 octombrie 2024) Traducere de pr. Mihai Pătrașcu
|
|
Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS) tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro design și conținut copyright 2001-2024 * * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat |