Anul pastoral
2024‑2025

Sinod
2021-2024

RADIO ERCIS FM
ERCIS FM
În Dieceza de Iași
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 VIAȚA DIECEZEI 

© Vatican Media
Meditația părintelui Radcliffe la Sinod joi, 10 octombrie 2024

Publicăm textul integral al reflecției spirituale ținută în după-amiaza de joi, 10 octombrie 2024, la Adunarea Generală a Sinodului Episcopilor, de părintele dominican Timothy Radcliffe, OP, viitor cardinal, cu ocazia prezentă Modulului al III-lea din Instrumentum laboris, secțiunea "Parcursuri".

Astăzi începem reflecția asupra proceselor prin care Biserica se transformă și asupra parcursurilor pe care trebuie să le întreprindem. Textul singular care urmează poate să ne ajute să ne imaginăm cum poate să se întâmple asta: "Ieșind de acolo, Isus s-a retras în părțile Tirului și Sidonului și, iată, o femeie canaaneană a ieșit din ținuturile acelea și a strigat: «Îndură-te de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este chinuită cumplit de diavol!». Dar el nu i-a răspuns niciun cuvânt. Apropiindu-se, discipolii lui îl rugau: «Trimite-o, pentru că strigă în urma noastră!». El, răspunzând, a zis: «Nu am fost trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel». Dar ea a venit, s-a prosternat înaintea lui și a spus: «Doamne, ajută-mă!». El a răspuns: «Nu este bine să iei pâinea copiilor și s-o arunci la căței». Dar ea i-a spus: «Da, Doamne, dar și cățeii mănâncă firimiturile care cad de pe masa stăpânilor lor!». Atunci Isus, răspunzând, i-a spus: «O, femeie, mare este credința ta! Să fie cum vrei tu!». Și, din acel ceas, fiica ei a fost vindecată" (Mt 15,21-28).

La prima vedere poate să pară că Isus a fost nerespectuos, comparând-o cu un câine. Face o excepție pentru fiică numai datorită credinței personale a femeii. "Nu am fost trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel... și bine, și la tine". Dar acest eveniment are loc între minunea înmulțirii pâinilor și peștilor pentru a sătura cinci mii de persoane, care simbolizează misiunea îndreptată către evrei, iar a doua înmulțire a pâinilor și peștilor pentru a hrăni patru mii, care determină misiunea către păgâni. Isus îi spune femeii că pâinea este suficientă numai pentru a sătura copiii din casă, dar câteva versete mai înainte va mai fi pâine mai mult decât din belșug pentru toți, și vor rămâne șapte coșuri pline. Este un moment de profundă tranziție.

Cum s-a putut întâmpla? În centru este tăcerea lui Isus. "El nu i-a răspuns niciun cuvânt". Această tăcere nu este un refuz, ci tăcerea de care maica Maria Grazia a vorbit atât de bine în timpul reculegerii. De fapt, ea a spus că "la rădăcina oricărei rugăciuni, a oricărei «lucrări a lui Dumnezeu» vibrează Suflarea tăcută a lui Dumnezeu". În această tăcere Domnul nostru o ascultă pe femeie și îl ascultă pe Tatăl. Biserica intră mai intim în misterul Iubirii Divine oprindu-se asupra întrebărilor profunde pentru care nu avem răspunsuri imediate. La Conciliul din Ierusalim: cum pot păgânii să fie admiși în Biserică? La cel din Niceea: cum putem afirma că Isus era Dumnezeu adevărat și om adevărat? La Conciliul din Calcedon: cum putea Dumnezeu să fie realmente unul și întreit? Misiunea noastră aici la Sinod este aceea de a conviețui cu întrebări complexe și nu de a ne elibera de ele, ca discipolii. Care sunt aici aceste întrebări complexe? Femeia vine pentru fiica sa chinuită. Cu siguranță trebuie să răspundem la strigătul tuturor mamelor și taților din lume pentru fiicele tinere și fiii tineri implicați în război și prinși în sărăcie. Nu trebuie să ne astupăm urechile, așa cum au făcut discipolii atunci.

Apoi sunt întrebări profunde care se află la baza atâtor discuții ale noastre. Cum pot bărbați și femei, creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, să fie egali și totuși diferiți? Nu trebuie să evităm întrebarea, ca discipolii, negând egalitatea sau diferența. Și cum poate Biserica să fie comunitatea celor botezați, toți egali, și totuși Trup al lui Cristos, cu roluri și ierarhie diferite? Sunt întrebări profunde. Noi intrăm în misterul Iubirii Divine conviețuind cu aceste întrebări, rugându-ne prin ele, ascultându-ne unii pe alții, reflectând asupra lor zi și noapte. După cum spune psalmul, "Domnul le va prietenilor săi în somn". Afară de cazul în care patul se prăbușește!

În această relatare, cotitura are loc printr-o conversație singulară: "Nu este bine să iei pâinea copiilor și s-o arunci la căței". "Da, Doamne, dar și cățeii mănâncă firimiturile care cad de pe masa stăpânilor lor". Poate să pară ofensator. Cum a putut Isus să se refere la acea femeie și la fiica sa comparându-le cu niște câini. Însă Matei a luat acest episod din Evanghelia lui Marcu în care femeia este de origine siro-feniciană. La Ashkelon a fost descoperit un cimitir pentru câini cu 700 de îngropări de câini morți din cauze naturale. Au fost găsite și statuete de câini. Pare că aceste animale au fost cei mai buni prieteni ai acelei populații, membri prețioși ai familiei. Ca dominican, eu înțeleg asta. Noi am fost supranumiți "câinii Domnului", Domini canes!

Așadar, Domnul nostru este extrem de creativ și recurge la ideea despre femeia dintr-o casă în care câinii ocupă un loc special. Pentru evrei, câinii erau animale impure cărora nu le era permis să intre în casă. Rămân în afara ușii, ca aceia care au lins rănile lui Lazăr. Isus recurge la experiența și la limbajul femeii. Transcende limitele culturale ale poporului său. "Să fie cum vrei tu". Sfânta Ecaterina de Siena consideră asta o mare promisiune de libertate. Scrie ea: "Aici bunătatea nemărginită a lui Dumnezeu revelează comoara pe care a dăruit-o sufletelor noastre, comoara liberului arbitru al nostru". Mulți ar vrea ca acest Sinod să dea un răspuns imediat - da sau nu - despre diferite teme! Dar nu așa pătrunde Biserica în misterul profund al Iubirii Divine. Nu trebuie să fugim de întrebările incomode, ca discipolii care spun: "Trimite-o, pentru că strigă în urma noastră!".

Să ne oprim mai degrabă asupra lor în tăcerea rugăciunii și a ascultării reciproce. Să ascultăm, așa cum a spus cineva, nu pentru a răspunde, ci pentru a învăța. Să deschidem imaginația noastră la noi moduri de a fi casa lui Dumnezeu unde este loc pentru toți. Altminteri, așa cum spunem în Anglia, nu vom face altceva decât să rearanjăm șezlongurile pe Titanic. În pofida primirii ostile a discipolilor, femeia rămâne. Nu capitulează și nu pleacă. Vă rog, rămâneți, oricare ar fi frustrările voastre în privința Bisericii. Continuați să vă întrebați! Împreună vom descoperi voința Domnului.

(După Vatican News, 10 octombrie 2024)

Traducere de pr. Mihai Pătrașcu




Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul Misionar Diecezan

Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat