Călătoria apostolică a Sfântului Părinte Francisc în Luxemburg şi Belgia
(26-29 septembrie 2024)

Papa Francisc în Belgia: Întâlnire în Parohia "Saint Gilles"

Biserica "Saint Gilles" (Bruxelles), sâmbătă, 28 septembrie 2024

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

© Vatican Media

Mulţumesc pentru această invitaţie la micul-dejun! Este frumos a începe ziua între prieteni, şi aceasta este atmosfera care se respiră la "Saint Gilles".

Mulţumesc lui Marie-Françoise, Simon şi Francis pentru ceea ce au spus şi sunt fericit să văd cum aici iubirea alimentează încontinuu comuniunea şi creativitatea tuturor: aţi creat chiar şi "La Biche de saint Gilles" şi îmi imaginez că este o bere foarte bună! Apoi, după-amiază vă spun dacă este bună sau nu.

Aşa cum a spus Marie-Françoise, "milostivirea indică drumul spre speranţă" - foarte frumos! -, şi a se privi reciproc cu iubire ajută pe toţi - pe toţi, pe toţi! - să se îndrepte spre viitor cu încredere şi să repornească în fiecare zi la drum. Caritatea este aşa: este un foc care încălzeşte inima, şi nu există femei, nici bărbat pe pământ ca să nu aibă nevoie de căldura sa.

Este adevărat, nu sunt puţine problemele de înfruntat - ştiţi bine asta -, aşa cum ne-a spus Simon, şi uneori ne ciocnim cu refuzul şi neînţelegerea, aşa cum ne-a relatat Francis, dar bucuria şi forţa care vin tocmai din iubirea împărtăşită sunt mai mari decât orice dificultate, şi de fiecare dată când ne lăsăm implicaţi de dinamicele solidarităţii şi îngrijirii reciproce ne dăm seama că primim mult mai mult decât ceea ce dăm (cf. Lc 6,38; Fap 20,35).

La sfârşitul întâlnirii noastre va fi darul oferit parohiei: o statuie a Sfântului Laurenţiu, diacon şi martir din primele secole, vestit şi pentru că a prezentat acuzatorilor săi, care voiau comorile Bisericii, membrele cele mai fragile ale comunităţii creştine la care aparţinea, cea din Roma, cel mai important lucru, dar şi cel mai fragi: săracii, nevoiaşii.

Nu era un mod de a spune şi nici o simplă provocare. Era şi este adevărul pur: Biserica are bogăţia sa cea mai mare în membrele sale mai slabe, şi dacă vrem cu adevărat să cunoaştem şi să arătăm frumuseţea ei, ne va face bine să ne dăruim toţi unii altora aşa, în micimea noastră, în sărăcia noastră, fără pretenţii şi cu atâta iubire. Ne-a învăţat asta cel dintâi Domnul Isus, care s-a făcut sărac pentru a ne îmbogăţi cu sărăcia sa (cf. 2Cor 8,9).

Dragi prieteni, mulţumesc pentru că m-aţi primit între voi şi mulţumesc pentru drumul pe care-l parcurgeţi împreună. Şi mulţumesc pentru micul-dejun! Vă binecuvântez pe toţi şi mă rog pentru voi. Şi vă recomand, rugaţi-vă şi pentru mine. Mulţumesc!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu