Călătoria apostolică a Sfântului Părinte Francisc în Luxemburg şi Belgia
(26-29 septembrie 2024)

Întâlnire cu autorităţile, cu societatea civilă şi cu corpul diplomatic

"Cercle Cité" (Luxemburg), joi, 26 septembrie 2024

Alteţe regale,
Domnule prim-ministru,
Stimaţi reprezentanţi ai societăţii civile,
Iluştri membri ai corpului diplomatic,
Doamnelor şi domnilor,
Eminenţe!

© Vatican Media

Sunt bucuros să fac această vizită în Marele Ducat de Luxemburg; mulţumesc din inimă Alteţei Voastre Regale şi primului-ministru pentru expresiile cordiale de bun-venit pe care mi le-aţi adresat. Precum şi pentru primirea aşa de familială cu familia voastră, mulţumesc!

Din cauza poziţiei sale geografice deosebite, la graniţa diferitelor zone lingvistice şi culturale, Luxemburgul a ajuns adesea să fie la răscrucea celor mai relevante evenimente istorice europene; de două ori, în prima jumătate a secolului trecut, a trebuit să îndure invazia şi privarea libertăţii şi a independenţei.

Învăţată de istoria sa - istoria este învăţătoarea vieţii -, începând de la sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial, ţara voastră s-a remarcat în angajarea pentru construirea unei Europe unite şi solidare, în care fiecare ţară, mică sau mare cum ar fi ea, să aibă propriul său rol, lăsând în sfârşit în urmă diviziunile, contrastele şi războaiele, provocate de naţionalisme exasperate şi de ideologii vătămătoare. Ideologiile sunt întotdeauna un duşman al democraţiei.

Trebuie recunoscut şi că atunci când prevalează logici de ciocnire şi de contrapoziţie violentă, locurile care se află la graniţa dintre puteri care se luptă ajung să fie - fără vina lor - implicate în mod apăsător. În schimb, atunci când spiritele regăsesc în sfârşit căi de înţelepciune şi înlocuiesc contrapoziţia cu cooperarea, atunci tot aceste locuri devin cele mai adaptate să indice, nu numai simbolic, exigenţele unei noi epoci de pace şi căile de parcurs.

Nu face excepţie de la această regulă Luxemburgul, membru fondator al Uniunii Europene şi al comunităţilor care au precedat-o, sediu a numeroase instituţii europene, între care Curtea de Justiţie a Uniunii, Curtea de Conturi şi Banca de Investiţii. Şi asta se face mereu cu pace, să nu uităm că războiul este mereu o înfrângere. Pacea - Luxemburgul are o istorie de construire a păcii - este necesară. Este foarte trist că astăzi într-o ţară din Europa investiţiile care dau mai mult profit sunt cele ale fabricilor de arme. Este foarte trist.

La rândul său, structura democratică solidă a ţării voastre, care are la inimă demnitatea persoanei umane şi apărarea libertăţilor sale fundamentale, este premisa indispensabilă pentru un rol aşa de semnificativ în contextul continental. De fapt, nu extinderea teritoriului sau numărul de locuitori este condiţia indispensabilă pentru ca un stat să desfăşoare o parte importantă pe plan internaţional, sau ca să poată deveni un centru nevralgic la nivel economic şi financiar. În schimb, este construirea răbdătoare de instituţii şi legi înţelepte, care, disciplinând viaţa cetăţenilor după criterii de echitate şi respectând statul de drept, pun în centru persoana şi binele comun, prevenind şi contrastând pericolele de discriminare şi de excludere. Luxemburg este o ţară cu porţile deschise, o mărturie frumoasă de non-discriminare şi non-excludere.

În această privinţă, rămân actuale cuvintele rostite de Sfântul Ioan Paul al II-lea când, în 1985, a vizitat Luxemburgul: "Ţara voastră - a spus el - rămâne fidelă vocaţiei sale de a fi, în această importantă răscruce a civilizaţiilor, un loc de schimburi şi de cooperare intense între un număr tot mai mare de ţări. Doresc cu ardoare ca această voinţă de solidaritate să unească tot mai mult comunităţile naţionale şi să se extindă la toate naţiunile din lume, îndeosebi la cele mai sărace" (Discurs la ceremonia de bun-venit, 15 mai 1985). Însuşindu-mi aceste afirmaţii, îndeosebi reînnoiesc apelul ca să se instaureze relaţii solidare între popoare, în aşa fel încât toate să poată deveni părtaşe şi protagoniste ale unui proiect ordonat de dezvoltare integrală.

Doctrina socială a Biserică arată caracteristicile acestui progres şi căile pentru a ajunge la el. Şi eu m-am inserat pe urma acestui magisteriu aprofundând două tematici mari: îngrijirea creaţiei şi fraternitatea. De fapt, dezvoltarea, pentru a fi autentică şi integrală, nu trebuie să jefuiască şi să degradeze casa noastră comună şi nu trebuie să lase la margini popoare sau grupuri sociale: toţi, toţi fraţi. Bogăţia - să nu uităm asta - este o responsabilitate. Pentru aceasta cer să fie mereu trează atenţia de a nu neglija naţiunile mai dezavantajate, dimpotrivă, ca ele să fie ajutate să se ridice din condiţiile lor de sărăcire. Aceasta este o cale maestră pentru a face în aşa fel încât să se diminueze numărul celor care sunt constrânşi să emigreze, adesea în condiţii inumane şi periculoase. Luxemburg, cu istoria sa specială, cu poziţia sa geografică la fel de specială, cu mai puţin de jumătate din locuitori care provin din alte părţi ale Europei şi ale lumii, să fie ajutor şi de exemplu în a indica drumul de întreprins pentru a primi şi a integra migranţi şi refugiaţi. Şi voi sunteţi un model pentru acest lucru.

Din păcate, trebuie să se constate şi să se ia în considerare reapariţia, şi în continentul european, de fracturi şi de duşmănii care, în loc să se rezolve pe baza bunăvoinţei reciproce, a tratativelor şi a muncii diplomatice, ajung în ostilităţi deschise, cu rezultatul lor de distrugere şi de moarte. Pare chiar că inima umană nu ştie să păstreze mereu amintirea şi că periodic se rătăceşte şi ajunge să parcurgă din nou căile tragice ale războiului. Suntem uituci în asta. Pentru a vindeca această scleroză periculoasă, care face să se îmbolnăvească grav naţiunile şi măresc conflictele şi riscă să le arunce în aventuri cu costuri umane imense, reînnoind măceluri inutile, trebuie ridicată privirea în sus, trebuie ca viaţa zilnică a popoarelor şi a guvernanţilor lor să fie animată de valori spirituale înalte şi profunde. Aceste valori vor împiedica înnebunirea raţiunii şi întoarcerea iresponsabilă de a face aceleaşi greşeli din timpurile trecute, agravate în plus de puterea tehnică mai mare de care se foloseşte acum fiinţa umană. Luxemburg este tocmai în centrul capacităţii de a face prietenie şi de a evita aceste căi. Eu aş spune: este una dintre vocaţiile voastre.

Ca Succesor al apostolului Petru, în numele Bisericii care - aşa cum spunea Paul al VI-lea - este expertă în umanitate, sunt trimis şi aici să mărturisesc că această limfă vitală, această forţă mereu nouă de reînnoire personală şi socială este evanghelia. Ea ne face să găsim simpatie printre toate naţiunile, printre toate popoarele: simpatie, a simţi la fel, a pătimi la fel. Evanghelia lui Isus Cristos, care singur este în măsură să transforme în profunzime sufletul uman, făcându-l capabil să realizeze binele şi în situaţiile cele mai dificile, să stingă urile şi să reconcilieze părţile aflate în conflict. Fie ca toţi, fiecare bărbat şi fiecare femeie, în libertate deplină, să cunoască evanghelia lui Isus, care a reconciliat în Persoana sa pe Dumnezeu şi pe om şi care, cunoscând ce anume este în inima umană, poate să-i vindece rănile. Mereu pozitiv.

Alteţă Regală, doamnelor şi domnilor,

Luxemburg poate să arate tuturor avantajele păcii faţă de ororile războiului, ale integrării şi ale promovării migranţilor faţă de segregarea lor - şi, cu privire la asta, vă aduc multe mulţumiri: acel spirit de primire a migranţilor, precum şi a le da o inserare în societatea voastră, asta îmbogăţeşte -, binefacerile cooperării între naţiuni în faţa consecinţelor nefaste ale împietririi poziţiilor şi urmăririi egoiste şi mioape sau chiar violente a propriilor interese. Şi îmi permit să adaug un lucru. Am văzut procentul de naşteri: vă rog, mai mulţi copii, mai mulţi copii! Este viitorul. Nu spun mai mulţi copii şi mai puţini căţei - asta o spun în Italia -, ci mai mulţi copii!

De fapt, este o nevoie urgentă ca aceia care sunt investiţi cu autoritate să se angajeze cu statornicie şi răbdare în tratative oneste în vederea soluţionării contrastelor, cu sufletul dispus să găsească nişte compromisuri onorabile, care nu prejudiciază nimic şi care în schimb pot construi pentru toţi siguranţă şi pace.

"Pour servir", "Pentru a sluji": cu acest moto am venit între voi. El se referă direct şi eminent la misiunea Bisericii, pe care Cristos, Domn făcut servitor, a trimis-o în lume aşa cum Tatăl l-a trimis pe el. Dar permiteţi-mi să vă amintesc că asta, slujirea, este şi pentru fiecare dintre voi titlul înalt de nobleţe. Slujirea este pentru voi misiunea principală, stilul de asumat în fiecare zi. Bunul Dumnezeu să vă dea să faceţi asta mereu cu suflet bucuros şi generos. Şi cei care nu au credinţă să lucreze pentru fraţi, să lucreze pentru patrie, să lucreze pentru societate. Acesta este un drum pentru toţi, mereu pentru binele comun!

Maria Mutter Jesu, Consolatrix afflictorum, Patrona Civitatis et Patriae Luxemburgensis să vegheze asupra Luxemburgului şi asupra lumii şi să dobândească de la Isus, Fiul său, pacea şi orice bine.

Dumnezeu să binecuvânteze Luxemburgul! Mulţumesc.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu