Roman: Despre recunoştinţa, entuziasmul şi speranţa care aşază creştinul

Fiecare toamnă găzduieşte noi începuturi, noi perspective şi ocazii de aprofundare a realităţii umane. Începutul noului an academic a fost marcat de către Academia "Petru Tocănel" duminică, 22 septembrie 2024, la Institutul Teologic Franciscan din Roman. Inspirată din Sfânta Scriptură şi din mesajul Sfântului Papă Ioan Paul al II-lea, "Priveşte trecutul cu recunoştinţă, trăieşte prezentul cu entuziasm, îmbrăţişează viitorul cu speranţă" este tema ce va anima întâlnirile lunare ale Academiei Historico-Juridico-Theologica "Petru Tocănel".

Şirul conferinţelor din acest an a debutat cu domnul profesor universitar Adrian Papahagi, filolog şi eseist, de la Universitatea "Babeş-Bolyai" din Cluj. Ideile aduse în atenţia celor prezenţi au fost "Despre o bună aşezare a creştinului în lumea de azi" din perspectivă politică, filosofică şi spirituală, aprofundând identitatea fiecărui individ, moderator fiind prof. univ. dr. Maximilian Pal.

Un om ce se urăşte pe sine nu poate iubi lumea, căci nu se poate aşeza în prezentul propriu, în sine. Perspectiva politică a făcut trimitere la perioada comunistă în care trecutul se dărâma în numele unui viitor ce nu se cunoştea la acea vreme. Pentru a face loc speranţei pentru viitor e necesar să nu trăim în trecut, ci să privim spre el ca o povară sau o comoară.

"Nicio suferinţă nu-i aşa de mare/ să nu se preschimbe în cântare" - versurile poetului Lucian Blaga ce ilustrează ideea idealizării trecutului, a nefericirii de care foarte multă lume fuge în prezent, uitând că suferinţa umanizează. Atitudinea unui creştin, chiar şi în faţa suferinţelor, trebuie să fie recunoştinţa, nu resentimentul, pentru a face loc bucuriei.

Trecutul, prezentul şi viitorul, din perspectivă spirituală, se împlinesc în veşnicie, căci "timpul este o imagine a eternităţii". Oricât de mult am căuta, am dori sau lucra pentru a atinge perfecţiunea, ea nu se găseşte decât în eternitate, nu în timpurile de acum. Viitorul e mai mult în voia Providenţei, nu în a noastră.

Conferinţa s-a încheiat cu trimitere la "Cântecul fratelui Soare" compus de Sfântul Francisc de Assisi, mai precis, la ultima parte în care Sfântul Francisc laudă moartea. Condiţia de muritori nu se datorează doar păcatului, ci şi căderii în timp. "Am căzut în păcat, dar am căzut şi în timp", căci, de nu era păcatul, omul rămânea în veşnicie.

"Şi răutatea, dacă nu ar exista moartea, ar fi veşnică." Creştinul trăieşte cu speranţa Învierii, se eliberează de rău şi îmbrăţişează viitorul de dincolo de timp. Moartea e dureroasă, provoacă goluri şi sperie, dar, prin credinţă, navigăm în veşnicie.

Trăirea în hedonism, egoism, melancolie sau dramă rătăceşte esenţa bucuriei şi nu este caracteristică unui creştin. Cu certitudinea că bucuria învinge, îndemnul final al domnului profesor Adrian Papahagi a fost fraza lui Blaise Pascal: "Să muncim fără încetare ca să ne păstrăm bucuria care ne limitează frica."

După sesiunea de întrebări şi răspunsuri, pr. Paul-Dragoş Mîrţ, OFMConv., preşedintele Academiei "Petru Tocănel", a adresat salutul, mulţumiri către toţi cei implicaţi în organizarea şi susţinerea academiei, împreună cu invitaţia plină de entuziasm la conferinţele viitoare.

"Ce ne face umani?", "Dincolo de diferenţe... putem crea o lume fraternă?", "Căutăm căi pentru un viitor mai bun pentru toţi" sunt câteva dintre temele de până acum din cadrul Academiei "Petru Tocănel", teme ce au continuat cu îndemnul acestui an: "Priveşte trecutul cu recunoştinţă, trăieşte prezentul cu entuziasm, îmbrăţişează viitorul cu speranţă", care să ne deschidă mintea şi inima pentru a deveni şi a rămâne conştienţi de harurile şi darurile divine ce ţin lumea încă vie.

Alma-Mariana Ciobanu