© Vatican Media

Intervenţia Papei Francisc

Pământ, casă şi loc de muncă, drepturi sacre

de Salvatore Cernuzio

Vineri, 20 septembrie 2024, înainte de amiază, Papa Francisc a mers cu maşina la Palatul "Sfântul Calixt" în sediul Dicasterului pentru Slujirea Dezvoltării Umane Integrale (DSDUI), unde a intervenit la simpozionul comemorativ al celei de-a zecea aniversări a primei Întâlniri Mondiale a Mişcărilor Populare (EMMP).

În urmă cu zece ani a fost plantat "un steag" având deasupra cele "trei T": "Tierra, Techo, Trabajo. Pământ, casă, loc de muncă". "Drepturi sacre" pe care nimeni nu poate şi nu trebuie să le fure, aşa cum nimeni nu are dreptul de a fura visele şi speranţele săracilor de care depindem toţi: "Da, toţi depindem de săraci, noi toţi, inclusiv bogaţii". Acei miliardari pentru care ar fi necesare "mai multe taxe".

Foloseşte metafore, dar indică obiective concrete, Papa Francisc, în discursul lung în întregime în spaniolă rostit astăzi la Palatul "Sfântul Calixt", sediu al Dicasterului pentru Slujirea Dezvoltării Umane Integrale, reprezentanţilor Mişcărilor Populare, întorşi la Roma cu ocazia celei de-a zecea aniversări a primei Întâlniri Mondiale petrecute în Vatican în 2014. Adică întâlnirea care a dat început unui parcurs de dialog şi schimb continuat apoi în Bolivia în 2015 şi iarăşi în Vatican în 2016. Astăzi o nouă întâlnire cu evenimentul "A planta un steag în faţa dezumanizării", desfăşurat în salonul din acest edificiu baroc, în inima cartierului roman Trastevere, unde Francisc ajunge în surdină, fără a întrerupe pe tânărul argentinian care ţine intervenţia sa.

Luând cuvântul, pontiful încurajează eforturile celor care luptă "împotriva structurilor de nedreptate socială", împotriva inegalităţilor, a acumulării de bani uneori "însângeraţi", a violenţelor şi a nerespectării drepturilor; îndemnând să nu se cadă şi să nu se ajungă niciodată în "pasivitate" şi "pesimism", cu atât mai puţin să se lase "dărâmaţi de durere".

Mişcările Populare au făcut asta în aceşti ani neacceptând să fie "victime docile", ci recunoscându-se ca "protagonişti ai istoriei". "Aceasta este probabil contribuţia voastră cea mai frumoasă: să nu vă micşoraţi, ci să mergeţi înainte", afirmă Francisc, mulţumind şi pentru multele opere realizate. Da, Mişcările Populare "protestează - «ceea ce este foarte pozitiv», afirmă papa -, dar realizează nenumărate opere, chiar şi în cea mai absolută precaritate de mijloace, uneori fără niciun ajutor din partea statului, alteori persecutaţi". Episcopul de Roma însoţeşte în schimb acest drum, având certitudinea că, aşa cum a spus la Santa Cruz de La Sierra, în Bolivia, "de acţiunea comunitară a săracilor de pe pământ depinde nu numai viitorul lor, ci probabil cel al întregii omeniri".

"Da, depindem toţi de săraci, noi toţi, inclusiv bogaţii", afirmă papa. "Un frate mi-a spus: «Părinte, dumneavoastră vorbiţi mult despre săraci şi puţin despre clasa mijlocie»", adaugă el, simulând unul dintre dialogurile caracteristice ale predicii sale. "Ar putea fi adevărat, îmi cer scuze", dar "când papa vorbeşte, vorbeşte pentru toţi, pentru că Biserica este pentru toţi". În schimb, un alt frate a sugerat: "Nu fiţi aşa de dur cu bogaţii". "Isus a fost mai dur decât mine, eh!", replică Francisc. Desigur, recunoaşte că antreprenorii creează locuri de muncă şi contribuie la dezvoltarea economică. A spus asta şi în recenta călătorie în Singapore. Dar este evident că roadele acestei dezvoltări "nu sunt bine distribuite". Şi trebuie de observat, afirmă papa, şi că de multe ori "tocmai cei mai bogaţi sunt cei care se opune realizării dreptăţii sociale sau a ecologiei integrale din pură aviditate". "Diavolul intră prin buzunare, nu uitaţi asta. Un teanc aici, un teanc acolo...", remarcă pontiful, relatând evenimentul unui antreprenor internaţional în Argentina căruia i s-a cerut mită.

Pentru Francisc sistemul care a permis celor bogaţi să adune averi "uneori ridicole" este "imoral şi trebuie să fie modificat". "Ar trebui să fie mai multe taxe asupra miliardarilor", afirmă el, asigurând că se roagă "pentru ca aceia care sunt puternici economic" să se deschidă pentru "a împărtăşi bunuri care au un destin universal, pentru că derivă toate de la creaţie".

Este dificil, "dar cu Dumnezeu totul este posibil", explică el. Şi "dacă acel procent foarte mic de miliardari care monopolizează mare parte din bogăţia planetei ar fi încurajaţi s-o împărtăşească, nu ca pomană, ci în mod fratern, cât de bine ar fi pentru ei înşişi şi cât de drept ar fi pentru toţi". Reflecţia devine apoi apel: "Cer cu sinceritate ca privilegiaţii din această lume să fie încurajaţi să facă acest pas. Vor fi mult mai fericiţi".

În schimb, realitatea aproape perversă de astăzi exaltă "acumularea de bogăţie ca şi cum ar fi o virtute". În timp ce în realitate este "un viciu", clarifică papa: "A acumula nu este virtuos, a distribui este virtuos". Speranţa sa este ca strigătul celor excluşi să poată trezi "conştiinţele aţipite ale atâtor lideri politici". Aceiaşi care au îndurat "domesticirea" din media şi social network sau care au adoptat "atitudini servile" faţă de cei care sunt puternici economic. "A renunţa la idealuri nobile şi generoase pentru a sluji banul sau puterea este o mare apostazie", afirmă Francisc. Asta "nu li se întâmplă numai politicienilor, li se întâmplă actorilor sociali şi sindicali, artiştilor şi intelectualilor... şi chiar şi nouă preoţilor".

"Trebuie ajutaţi politicienii ca să nu se încredinţeze crocodililor", mai îndeamnă papa, reluând metafora folosită la Liturghia din Timorul de Est. Şi ca în ţara asiatică, papa vorbeşte de "compasiune", unul dintre cele trei atribute ale lui Dumnezeu împreună cu "apropierea" şi "milostivirea". Compasiune înseamnă a suferi cu celălalt, a nu da de pomană privind la cei nevoiaşi "de sus în jos", ci apropiindu-se de suferinţele lor.

Această compasiune este antidot împotriva "ideologiilor dezumanizante" care promovează "cultura învingătorului". Cineva o numeşte "meritocraţie". Şi astfel există "persoane care, ţîntărite de succese lumeşti, simt că au dreptul de a dispreţui cu aroganţă pe «perdanţi»". Nimeni nu are dreptul de a-i dispreţui pe ceilalţi: aceasta este rădăcina la atâta ură, dispreţ şi violenţă astăzi în lume, afirmă Francisc: "Tăcerea indiferenţei lasă spaţiu răgetului urii". Şi ura se transformă în violenţă verbală, fizică, în război. "Este coada diavolului."

Tot în mod liber, papa relatează că a văzut recent reportajul unei represiuni cu utilizarea chiar şi a spray-ului cu ardei iute împotriva celor care manifestau pe stradă pentru drepturile lor: "Nu aveau dreptul să revendice ceea ce era al lor. Toţi trebuie să ne ridicăm reciproc", reafirmă Francisc. "A ridica pe cei căzuţi" este de fapt gestul maxim de compasiune. Şi cine îi abandonează pe cei căzuţi sau, chiar, îşi bate joc de ei nu este creştin: "Să-i ridicăm pe cei căzuţi, mereu, mereu!". Chiar "pe toţi... buni sau răi, cu merite sau fără".

Însă pentru a face asta este nevoie de iubire. Papa aminteşte un alt fragment din călătoria în Timorul de Est: vizita în Casa "Irmãs Alma" din Dili, printre copii grav bolnavi îngrijiţi de surori în mijlocul a mii de dificultăţi. "Fără iubire toate acestea nu se înţeleg", spunea el în acea ocazie. "Dacă se elimină iubirea drept categorie teologică, etică, economică şi politică, se pierde drumul", adaugă el astăzi. De fapt, fără iubire, tendinţa este de "a ne debarasa" de oamenii fragili. În matematica avidă a convenienţei şi a individualismului, domină de fapt vreo formă de "darwinism social", "legea celui mai puternic" care justifică mai întâi indiferenţa, apoi cruzimea şi, în sfârşit, "exterminarea". Toate acestea "vin de la Cel Rău".

De asemenea, papa îndeamnă să nu lase să le fie furată amintirea istorică şi aminteşte imaginea "poliedrului" îndrăgită de el, familia umană şi casa comună, făcută strălucitoare de valorile universale maturate de rădăcinile fiecărui popor. "Să ne amintim asta: global, dar nu universal", spune el. Astăzi când se încearcă "să se standardizeze şi să se supună totul", trebuie să fim atenţi. Atenţi la "crocodilii" care se mimetizează, ajung la mal "sărind ca nişte canguri" şi apoi muşcă.

În cele din urmă, Papa Bergoglio se opreşte asupra unei teme care îl preocupă mult: multele forme de criminalitate organizată care "cresc pe pământul arat de mizerie şi de excludere: trafic de droguri, prostituţie cu minori, trafic de fiinţe umane, violenţă brutală din cartier". Trebuie înfruntată această dramă: "Ştiu că nu sunteţi poliţişti, ştiu că nu puteţi înfrunta direct bandele criminale" - le spune el Mişcărilor Populare -, dar "continuaţi să combateţi economia criminală cu economia populară. Nu cedaţi... Nicio persoană, mai ales niciun copil, nu poate să fie o marfă în mâinile traficanţilor de moarte, aceiaşi care după aceea reciclează banii însângeraţi şi iau cina ca gentlemeni respectabili în cele mai bune restaurante".

Papa nu uită, în acest context tragic, plaga pariurilor online: "Este o dependenţă... Înseamnă a băga mâinile în buzunarele persoanelor, mai ales ale muncitorilor şi ale săracilor. Asta distruge familii întregi". De fapt, la mijloc sunt boli mentale, disperare, sinucideri provocate de faptul de "a avea un haos în fiecare casă prin intermediul celularului". Pontiful adresează, aşadar, un apel antreprenorilor de informatică şi inteligenţă artificială: "Încetaţi cu aroganţa de a vă crede mai presus de lege". Şi adaugă, de asemenea, preveniţi răspândirea de ură, violenţă, fake news, rasism şi împiedicaţi ca reţelele să fie utilizate pentru a răspândi pornografie infantilă sau alte delicte.

În concluzia discursului său lung, papa relansează propunerea unui Salariu de Bază Universal pentru ca, "nimeni să nu fie exclus de la bunurile primare necesare subzistenţei". Apoi, exprimă un auspiciu personal: "Cum aş vrea ca noile generaţii să găsească o lume mult mai bună decât aceea pe care am primit-o!". Adică o lume care să nu fie însângerată de războaie şi violenţe, rănită de inegalităţi, devastată de jefuirea naturii, de modalităţi de comunicare dezumanizate, cu puţine utopii şi enorme ameninţări. Realitatea relatează contrariul, dar trebuie să sperăm mereu. "Speranţa - asigură papa - este virtutea cea mai slabă, dar nu înşală." Niciodată.

(După L'Osservatore Romano, 20 septembrie 2024)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu