© Vatican Media

La graniţa dintre Asia şi Oceania, papa, la Baro, încurajează opera misionarilor în rândul triburilor

de Salvatore Cernuzio

A-i cuantifica ar fi imposibil. Erau în picioare pe drum aruncând frunze şi petale de flori, aşezaţi pe scaune de plastic sau pe pământ de-a lungul părţii nivelate, de la ferestrele lacustrelor de pe malul oceanului. Ieşeau din tufişuri şi de sub corturi. Se poziţionau la umbra pancartelor cu faţa papei şi cu scrierea "Welcome". Rămâneau în ordine, numai vreunul câteodată traversa strada pentru a trece de partea cealaltă. Sute de mii de persoane, de feţe, de ochi combinaţi cu zâmbete strâmbe şi încadraţi de coifuri indigene, raşi pe cap şi coafuri ciudate sau pur şi simplu de bucle groase, au însoţit cei circa 6 km de drum al papei de la platoul din faţa catedralei din Vanimo până în satul Baro, localitate şi mai apropiată de zona de graniţă din Papua Noua Guinee. Mai în faţă este Indonezia; mai înainte, aceea pe care triburile locale îl numesc Bush, literalmente tufiş, jungla profundă unde trăiesc comunităţi izolate de lume şi de dezvoltarea sa.

Întâlnirea cu misionarii

După întâlnirea cu 20 de mii de locuitori din dieceza papuaşă, a doilea oraş vizitat în Papua Noua Guineee în afară de capitala Port Moresby, Papa Francisc a voit să meargă la Baro pentru a-i întâlni pe misionarii argentinieni activi acolo de mulţi ani, între care părintele Martin Prado, 35 de ani, veche cunoştinţă a sa şi contact constant în aceşti ani. Holy Trinity Humanistic School, şcoală catolică iezuită gestionată de parohia Holy Trinity şi de Institutul Cuvântului Întrupat, prezent în aceste teritorii din 1997, a fost locul întâlnirii. Un edificiu şcolar fondat în 1964 de Misionarii Pasionişti care, împărţit într-o şcoală primară cu peste 400 de elevi şi o nouă şcoală medie cu 100 de elevi, vrea să le ofere elevilor o educaţie umanistă catolică.

Dansuri şi cântece

În această structură albă cu două etaje, papa a ajuns după ce a străbătut două aripi de mulţime care dansa cu grupuri care se diversificau pe baza machiajului şi a costumelor. Unii erau complet goi, alţii purtau cochilii, frunze şi veşminte de lemn şi paie. "Fiecare grup etnic are propria îmbrăcăminte de recunoaştere", explică un misionar local. "Chiar şi dansurile sunt toate diferite. Cele oferite papei în aceste zile sunt dansuri rezervate autorităţilor maxime." De-a lungul unei părţi mari a drumului ]n căruciorul de golf, Francisc a asistat la aceste tributuri de onoare, ritmate de sunetul tamburinei kundu sau de cântece guturale, de la geamul automobilului alb, parcat după aceea în curtea de la Holy Trinity School.

Mângâierile date copiilor

Îl aşteptau un grup şi acolo incalculabil de copii cu tricoul portocaliu al institutului, toţi în rând ordonaţi, dedesubt în grădină sau la balcoane. Ordinea este una dintre caracteristicile populaţiei papuaşe, capabili de manifestări de entuziasm dincolo de orice aşteptare după o tăcere religioasă în câteva clipe. În întregime în tăcere s-a desfăşurat de fapt ceremonia de sosire a pontifului cu doi copii orbi care i-au oferit coroane de flori şi de pene. El a răsplătit cu rozarii şi bomboane şi, pe unul dintre cei doi, care şi-a afundat faţa în reverenda sa albă, l-a mângâiat pe cap.

Interpretarea orchestrei şcolii

Tăcerea a fost întreruptă de cor în School & Queen of Paradise Hall unde orchestra institutului a interpretat piese cu arcuşuri şi percuţii din repertoriul clasic. Papa a elogiat bravura elevilor cărora le-a adus în dar diferite instrumente muzicale. Totul este meritul dirijorului Jesus Briceño, venezuelean care pentru jumătate de an trăieşte în Venezuela şi în cealaltă jumătate, în Papua Noua Guinee. Cu tinerii din triburi foloseşte metoda abreu, foarte vestită în America Latină, care constă în a utiliza muzica pentru a oferi o oportunitate de răscumpărare a tinerilor aflaţi altminteri în situaţii de dificultate: "Încep să studieze şi să facă lucruri frumoase", relatează el. De cinci ani Jesus este la Vanimo şi acum conduce un grup de circa 120 de tineri între care micuţa Maria Joseph, violonistă, care a împărtăşit mărturia sa papei. "Sunt orgolios de aceste rezultate", spune el.

Opera surorilor

Etapa următoare a Papei Francisc a fost pe o mică scenă împodobită cu flori, plante, smocuri şi unele "compoziţii" cu Sfânta Fecioară Maria de Lujan, Fecioara patroană a Argentinei, a cărei devoţiune este trăită puternic printre locuitorii satului care o numesc Mama Lujan. Merit al părintelui Martin şi al celorlalţi misionari din Argentina, precum şi al surorilor care colaborează la misiune, Servidoras del Señor y de la Virgen de Matará, braţ feminin al IVE, care desfăşoară diferite apostolate în parohii, dedicându-se îndeosebi bolnavilor. Sfintei Fecioare Maria patroană a poporului argentinian i-au dat titlul şi unei structuri, "Casa de Lujan", unde primesc tinere, victime ale abuzurilor şi ale violenţelor, adesea şi de la familiile lor care le acuză de vrăjitorie. Nu provin din Vanimo, ci din sate şi regiuni limitrofe de unde fug ca să scape de moarte sigură.

Misiunea în pădure

Surorile, aşa cum s-a spus, îi ajută pe misionarii Cuvântului Întrupat - doi preoţi cu viaţă activă şi doi monahi - în această evanghelizare care nu este mereu uşoară în locuri unde se trăieşte un creştinism de la începuturi. Adică unde actualii misionari sunt primii care pun piciorul în aceste ţinuturi pentru a duce vestea bună. Se îngrijesc de diferitele "capele", relatează ele însele, şi fac călătorii lungi în locuri izolate unde rămân timp de zile şi zile împreună cu comunităţile. "Lucrăm la procesul de înculturare cu comunităţi legate de natură şi de raportul cu pământul."

Această slujire este una dintre temele principale ale întâlnirii rezervate papei cu conaţionalii săi şi un grup de călugăriţe, unele venit şi din Insulele Solomon şi intrate pe rând în micul salon pentru a-l saluta pe Francisc. Relatează la mass-media vaticane părintele Miguel de La Calle: "Am vorbit despre misiune şi ne-a dat sfaturi şi sugestii. Am vorbit despre Argentina, despre institutul nostru, dar Sfântul Părinte ştie deja tot, pentru că este mereu în contact cu părintele Martin, aşadar, nu am intrat în detalii, au fost discursuri generale. Apoi a gustat mate şi tortul rece... Suntem foarte bucuroşi că a venit, aşa ca şi voi toţi". "Suntem bucuroşi", o spune şi părintele Martin, prins pentru ultimele saluturi înainte de repornirea spre Port Moresby cu C130 de la Air Force australian: "Încă nu putem crede că papa a fost aici cu noi. Un lucru foarte frumos, foarte frumos. Un corazón muy grande cea a Sfântului Părinte de a veni aici".

(După Vatican News, 8 septembrie 2024)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu