Călătoria apostolică a Sfântului Părinte Francisc
în Indonezia, Papua Noua Guinee, Timorul de Est şi Singapore
(2-13 septembrie 2024)

Întâlnirea cu autorităţile, cu societatea civilă şi corpul diplomatic
("APEC House", Port Moresby, 7 septembrie 2024)

Domnule guvernator general,
domnule prim-ministru,
stimaţi reprezentanţi ai societăţii civile,
domnilor ambasadori,
doamnelor şi domnilor!

© Vatican Media

Sunt bucuros să fiu astăzi aici cu voi şi să pot vizita Papua Noua Guinee. Mulţumesc guvernatorului general pentru cuvintele sale cordiale de bun-venit şi vă mulţumesc vouă tuturor pentru primirea călduroasă. Adresez salutul meu întregului popor din ţară, urându-i pace şi prosperitate. Şi exprim încă de acum recunoştinţa mea autorităţilor pentru ajutorul pe care îl oferă multelor activităţi ale Bisericii în spiritul de colaborare reciprocă pentru binele comun.

În patria voastră, un arhipelag cu sute de insule, se vorbesc peste opt sute de limbi, corespunzând tot atâtor grupuri etnice: asta evidenţiază o bogăţie culturală şi umană extraordinară; şi vă mărturisesc că este vorba despre un aspect care mă fascinează mult şi pe planul spiritual, pentru că îmi imaginez că această varietate enormă este o provocare pentru Duhul Sfânt, care creează armonia diferenţelor.

Apoi, ţara voastră, în afară de insule şi limbi, este bogată şi în resurse ale pământului şi ale apelor. Aceste bunuri sunt destinate de Dumnezeu întregii colectivităţi şi, chiar dacă pentru exploatarea lor este necesar să se implice mai multe competenţe vaste şi mari firme internaţionale, este corect ca în distribuirea profiturilor şi în angajarea mâinii de lucru să se ţină cont în mod corespunzător de exigenţele populaţiilor locale, în aşa fel încât să producă o îmbunătăţire efectivă a condiţiilor de viaţă.

Această bogăţie ambientală şi culturală reprezintă, în acelaşi timp, o mare responsabilitate, pentru că îi angajează pe toţi, pe guvernanţi împreună cu cetăţenii, să favorizeze orice iniţiativă necesară pentru a valoriza resursele naturale şi umane, în aşa fel încât să dea viaţă unei dezvoltări sustenabile şi egale, care să promoveze bunăstarea tuturor, nimeni să nu fie exclus, prin programe concret realizabile şi prin cooperarea internaţională, în respectul reciproc şi cu acorduri avantajoase pentru toţi contractanţii.

Condiţie necesară pentru a obţine aceste rezultate durabile este stabilitatea instituţiilor, care este favorizată de înţelegere cu privire la unele puncte esenţiale între diferitele concepţii şi sensibilităţi prezente în societate. A mări soliditatea instituţională şi a construi consensul cu privire la alegerile fundamentale reprezintă de fapt o condiţie indispensabilă pentru o dezvoltare integrală şi solidară. Ea cere, în afară de asta, o viziune de lungă durată şi un climat de colaborare între toţi, chiar şi în distincţia rolurilor şi în diferenţa opiniilor.

Îndeosebi, doresc să înceteze violenţele tribale, care provoacă din păcate multe victime, nu permit să se trăiască în pace şi împiedică dezvoltarea. Pentru aceasta fac apel la simţul de responsabilitate al tuturor, ca să se întrerupă spirala de violenţă şi să se intre în schimb cu hotărâre pe calea care conduce la o colaborare rodnică, în folosul întregului popor al ţării.

În climatul generat de aceste atitudini, va putea găsi o orânduire definitivă şi problema status-ului insulei Bougainville, evitând reaprinderea vechilor tensiuni.

Consolidând înţelegerea cu privire la fundamentele societăţii civile, şi cu disponibilitatea fiecăruia de a sacrifica ceva din propriile poziţii în folosul binelui tuturor, se vor putea pune în mişcare forţele necesare pentru a îmbunătăţi infrastructurile, pentru a înfrunta necesităţile sanitare şi educative ale populaţiei şi pentru a creşte oportunităţile de muncă demnă.

Totuşi, chiar dacă uneori uităm, fiinţa umană are nevoie, în afară de cele necesare pentru a trăi, de o mare speranţă în inimă, care să-l facă să trăiască bine, să-i dea gustul şi curajul de a întreprinde proiecte de respiraţie amplă şi să-i permită să înalţe privirea spre înalt şi spre orizonturi vaste.

Abundenţa bunurilor materiale, fără această respiraţie a sufletului, nu este suficientă pentru a da viaţă unei societăţi vitale şi senine, laborioase şi bucuroase, dimpotrivă, o face să se concentreze asupra sa. Ariditatea inimii o face să piardă orientarea şi să uite scara justă a valorilor; îi ia elanul şi o blochează până la punctul - aşa cum se întâmplă în unele societăţi opulente - că ea pierde speranţa în viitor şi nu mai găseşte motive pentru a transmite viaţa.

De aceea este necesar să se orienteze spiritul spre realităţi mai mari; este necesar să fie susţinute comportamentele de o forţă interioară, care să-i pună la adăpost de riscul de a se corupe şi de a pierde de-a lungul drumului capacitatea de a recunoaşte semnificaţia propriei activităţi şi de a o îndeplini cu dăruire şi statornicie.

Valorile spiritului influenţează în măsură însemnată construirea cetăţii pământeşti şi a tuturor realităţilor temporale, insuflă un suflet - pentru a spune aşa -, inspiră şi întăresc fiecare proiect. Amintesc asta şi logoul şi motoul vizitei mele în Papua Noua Guinee. Motoul spune totul cu un singur cuvânt: "Pray" - "A se ruga". Poate că vreunul, prea atent faţă de "corect din punct de vedere politic", va fi uimit de această alegere; dar, în realitate, el greşeşte, pentru că un popor care se roagă are un viitor, luând forţă şi speranţă de sus. Şi emblema păsării paradisului, în logoul călătoriei, este simbol de libertate: al acelei libertăţi pe care nimic şi nimeni n-o poate sufoca, pentru că este interioară şi este păzită de Dumnezeu care este iubire şi vrea ca fiii săi să fie liberi.

Pentru toţi cei care se mărturisesc creştini - marea majoritate a poporului vostru - doresc din inimă ca această credinţă să nu se reducă niciodată la respectarea de rituri şi de precepte, ci să consteaîn iubire, în iubirea lui Isus Cristos şi urmarea lui, şi să se poată face cultură trăită, inspirând minţile şi acţiunile şi devenind un far de lumină care luminează drumul. În acest mod, credinţa va putea ajuta şi societatea în ansamblul său să crească şi să găsească soluţii bune şi eficace la marile sale provocări.

Iluştri doamne şi domni, am venit aici pentru a-i încuraja pe credincioşii catolici să continue drumul lor şi pentru a-i întări în mărturisirea credinţei; am venit să mă bucur cu ei pentru progresele pe care le fac şi să împărtăşesc dificultăţile lor; sunt aici, cum ar spune Sfântul Paul, ca un "colaborator al bucuriei voastre" (2Cor 1,24).

Felicit comunităţile creştine pentru operele de caritate pe care le desfăşoară în ţară şi le îndemn să caute mereu colaborarea cu instituţiile publice şi cu toate persoanele de bunăvoinţă, începând de la fraţii care aparţin altor comunităţi creştine şi altor religii, în favoarea binelui comun al tuturor cetăţenilor din Papua Noua Guinee.

Mărturia luminoasă a Fericitului Petru To Rot - aşa cum a afirmat Sfântul Ioan Paul al II-lea în timpul Liturghiei pentru beatificare - "învaţă să se pună cu generozitate în slujba celorlalţi pentru a garanta ca societatea să se dezvolte în onestitate şi dreptate, în armonie şi solidaritate" (cf. Omilie, Port Moresby, 17 ianuarie 1995). Exemplul său, împreună cu cele ale Fericitului Giovanni Mazzucconi, de la PIME, şi ale tuturor misionarilor care au vestit evanghelia în această ţară a voastră, să vă dăruiască forţă şi speranţă.

Sfântul Mihail arhanghelul, patron al Papua Noua Guinee, să vegheze mereu asupra voastră şi să vă apere de orice pericol, să protejeze autorităţile şi toate neamurile din această ţară.

Excelenţă, dumneavoastră aţi vorbit despre femei. Să nu uităm că ele sunt cele care duc înainte o ţară. Femeile au forţa de a da viaţă, de a construi, de a face să crească o ţară. Să nu uităm femeile care sunt pe primul loc al dezvoltării umane şi spirituale.

Excelenţă, doamnelor şi domnilor!

Încep cu bucurie această vizită a mea în mijlocul vostru. Vă mulţumesc, pentru că mi-aţi deschis porţile ţării voastre frumoase, aşa de departe de Roma şi totuşi aşa de aproape de inima Bisericii Catolice. Pentru că în inima Bisericii este iubirea lui Isus Cristos, care pe cruce i-a îmbrăţişat pe toţi oamenii. Evanghelia sa este pentru toate popoarele, nu este legată de nicio putere pământească, ci este liberă pentru a fecunda fiecare cultură şi a face să crească în lume împărăţia lui Dumnezeu. Evanghelia se înculturează şi culturile trebuie evanghelizate. Fie ca această împărăţie a lui Dumnezeu să găsească primire deplină în această ţară, aşa încât toate populaţiile din Papua Noua Guinee, cu varietatea tradiţiilor lor, să trăiască împreună în armonie şi să dea lumii un semn de fraternitate. Multe mulţumiri.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu